Epigrama
Apărând mai mult feeric,
Însă numa-n întuneric
Când acolo, când aici,
Epigrama-i... licurici.
epigramă de Gheorghe Ionescu din Epigrame (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eroii?... Eroii au devenit în realitate niște învinși ai sorții, puținii supraviețuitori luați în captivitate de greutățile vieții și răspândite pe cine știe ce meleaguri îndepărtate, li s-a pierdut urma, au pierit în abisul anonimatului, asemeni aștrilor care nu răsar și apun, ci apar în întuneric și dispar în lumina strălucitoare a soarelui. Numai întâmplările redate aici și altele care nu au avut loc în povestire, au rămas să se repete de alte generații, identic ori sub altă formă, cu același sau cu alt conținut.
citat din Gheorghe Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crâșmare!...
Mirată luna mă privește
Că-n crâșmă iarăși mă găsește
Și-ntreabă stelele pe rând
De ce mă-mbăt și până când.
Întunecat eu rătăcesc
Prin cârciumi beau, mă ofilesc
Iar tu prietenă și-acum
Senină mergi pe-același drum.
Prieteni din copilărie
Zburdăm pe deal și pe câmpie
Și stând de vorbă nopți întregi
Mă bucuram că mă-nțelegi.
Surâzătoare altădată
Spuneai că draga mă așteaptă
Acum ești gata să apui
Și n-ai nimic, nimic să-mi spui.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe orbita vieții mele
Pe orbita vieții mele
S-a format UN ROI de STELE,
Quasari, Pulsari, SuperNove
Din sute de mii de slove
Luceferi, Asteroizi,
Ce s-ascund în zori de zi,
Meteori, Meteoriți,
Cu toții din NEANT veniți
Și NEANTUL eram chiar eu,
Iar el UNIVERSUL meu,
Puțin cam întunecat
Și greu de a fi penetrat
Numai de CLARVĂZĂTORI
Și LIBERCUGETĂTORI,
Că ȘTIINȚA și CREDINȚA
În zadar și-au dat silința
Să pătrundă IDEAL
În NEANTUL UNIVERSAL
Considerat nefiresc
Cât CREIERUL OMENESC
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la întuneric, dar cu o relevanță mică.
Apus de soare
Departe de tot ce-i omenesc
Uitând de tot ce-i pământesc
În extaz stau pironit
Privind un tainic asfințit.
Ca-ntreaga zare-n lung și-n lat
Nu-i alt tablou mai minunat...
De-un deal cu creștet auriu
Se lasă soarele umbrit
Ploaia de raze în zăvoi
Niște culori și forme noi
De adierile-mpietrite
Stau umbrele încremenite.
Un drum de-argint e apa-n maluri
Și dâmburile-s valuri-valuri...
Apoi începând din vale
Culori din ce în ce mai pale
De albăstrele, rugi și fragi
În contururi cât mai vagi
Redau neasemuit
Forme greu de-nchipuit...
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vinovatul
Șira spinării a Terrei,
Abia la sfârșitul erei,
Atomului dezagregat,
De spaimă s-a-nfiorat.
I s-a făcut părul măciucă,
Văzând că oamenii s-apucă,
Să facă rampe de lansare
Și silozuri nucleare.
Pe cer, sub apă și pe sol,
De la pol până la pol,
Mișună fără-ncetare,
Arme de exterminare.
Astfel că în orice zi
Terra se poate trezi
Cu un cataclism atomic,
Chimic, bacteriologic.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Vifornița (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La strâmtoare
Nu s-a-nfăptuit minunea, nu s-a confirmat speranța
Afirmate-și-așteptate cert, cu toată siguranța.
Arma, armele secrete adesea profetic promise
Și-n nădejdea cărora, prin metode nepermise
Au pornit acest război, fiind convinși cu fermitate
Că e-nainte de-a-ncepe câștigat pe jumătate,
Micile piedici umane fiind fără-nsemnătate
Și chiar neintrând în calcul... încă n-au fost inventate.
Iar războiul e aproape... s-a-ntors de unde a plecat.
Ce fac nemții îi privește... au găsit ce-au căutat.
Vorba e... ce facem noi? Ce am putea fi în stare?
Să luptăm până la unul... sau să ne cerem iertare?
Să luptăm... însă cu ce?... Cu piepturile nu mai ține...
Mai ales că inamicul e dotat atât de bine.
Și apoi pentru aceasta, trebuie mari efective,
Ori, noi, în realitate, le avem mai mult fictive.
Trei sferturi din mobilizabili sunt mobilizați pe loc,
Restul, corp operativ, zvârliți fără milă-n foc
Ca să apere pe primii, plasați pe unde-au putut
Indiferent dacă pe-acolo au sau nu ceva de făcut.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Furtuna - Jurnal de război în versuri (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Gheorghe Ionescu despre întuneric, adresa este: