* * *
Un cal, o rumegătoare,
Se caută-ntâi de dinți;
Ca ființe superioare,
Oamenii de... bunul simț.
epigramă de Gheorghe Ionescu din Judecătoriada (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la cai, dar cu o relevanță mică.
Tandrețe (Satiră)
Gălbuie ca o omletă,
Iubito, ești o cometă
În primejdie să cadă,
De nu te-aș ține... de coadă.
În zboru-mi de asteroid
O clipă ochii nu închid,
Să fiu alăturea de tine
Atât la rău, cât și la bine.
O veritabilă purcea
Să știi că ești, iubita mea,
O scroafă din care-i plac
Să se urce în copac.
Pe câmpul unde-ncântă macii
Iubita mea, ești Coada vacii,
O buruiană ca oricare,
Care se crede că e floare.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Vifornița (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dilemă: Copiii
În casa mea, la catul ultim
Și din panouri de beton,
Eu mi-am dorit un cadru intim
În camere și pe balcon.
Să cad, împins de-o dulce lene
Într-o visare de poet,
Cu lente lunecări de gene,
Ce se apropie încet.
Dar când îmi e viața mai dragă,
Behăituri și nechezări,
Cu mari stridențe se propagă
Peste al tihnei așezări.
Nu e o turmă jos la târlă
Și nici cumva o herghelie,
În țarcul căror câinii urlă
A pagubă și sărăcie.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Vifornița (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nufărul alb
Fost-a într-un colț de lume,
Departe de orice drum,
Un lac mic și fără nume,
Ce poate că e și acum.
Aceiași plopi, aceleași sălcii
Și același stufăriș,
În care diverse specii
Și-au găsit bun ascunziș.
Pe mal ademenitoare,
Roua cerului pândește,
Gâzele neștiutoare
Cu care lacom se hrănește.
În apă măsoară flămândă
Sangvinica lipitoare
Și nemișcată stă la pândă
În stuf, știuca răpitoare.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Vifornița (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Undeva pe front
Am plecat cam triști de-acasă și puțin încrezători
Prin dotare și moral că am fi bravi luptători.
Mai încercăm noi când și când cu "Și-am plecat la Moscova",
Dar ne gândim că s-ar putea s-ajungem și altundeva.
Mergând în nesiguranță mai mult tăcem decât vorbim
Și cu nesaț de condamnați cuprinsul dintre zări sorbim
Meditând în mare taină, păstrată cu suprem efort
Asupra groaznicei dileme; a fi captiv sau erou mort.
Am mers așa zile și nopți, săptămâni și luni în șir
Dar prin câte am trecut e inutil să mai înșir...
Căci scopul simplu de moment este ce am făcut noi
Să îndulcim viața amară creată de acest război...
Iar răspunsul e tot simplu; oriunde am fost am jucat cărți
Membrii activi și chibzuiți împărțiți în patru părți.
De grade nu mai țineam cont, firesc primând formația
Numai câte un ștab în ghină mai călca convenția...
Mă relanșezi tu, grad mojic, uite mă ce porcărie
S-avem pardon domnule membru, dar asta e pockerie
Și dezbrăcăm tunicile reîncepând din nou cu calm,
Tura terminându-se tot cu pocărescul psalm;
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Furtuna - Jurnal de război în versuri (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Gheorghe Ionescu despre cai, adresa este: