Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Gheorghe Tomozei despre iubire

Amândoi

Să ne iubim
Până ni se ciocnesc
Zodiile.

Ești lut. Lutul.

Sunt o bucată uscată
De ploaie....

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Află despre mine

Află despre mine
Că sunt viu
(Tot, isarlâk
Și berbantlâc)
Privește-mă
Printr-un geam afumat,
Tu, iubirea mea predilectă,
Tu, glonțul tras în jiletcă.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vultur

Să-l știi pe vultur, sus,
peste bisericile lui de piatră,
să se facă repede toamnă
când bate el din aripă,
trei zile să cadă frunza
când face el dragoste
și lasăți-i lui, somnul,
să vi-l vegheze!
De parcă
ai putea să Vezi
libertatea...

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântec de dragoste

Noaptea-n friguri se divide
când încă mai am gură să-mi las
sărutul pe degetele despletite,
întoarse-n oglinda lor de popas.
Și oglinda e gură rănită
și-n fiecare dinte te-arăți,
ca o regină umbrită
de crenelurile unei roase cetăți...
Oglinda în mărul ce ești se înfige,
suc dulce îmi curge în barbă
dar zeama e sânge și frige
și după ce trece,
sunt iarbă...

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vechilor auzuri

Știi să-l auzi din, fără greieri, casa,
pe greierele-literă cum sare
din raftul cărților înșelătoare
(dar nupțial ce l-a primit mireasa?)
Din amintire sângele-l asculți
cum bate-ntr-alții povestindu-ți fiul,
auzi în cești cum pâlpâie târziul
și pașii dragostei i-auzi, desculți?
Aud desfoliindu-se oglinde,
aud ceremonia ploii. Luxuri
ale urechii mele tresărinde.
la muzici mișcând apele-n havuzuri,
cu trupul meu în care-și au morminte
cele mai vechi din stinsele auzuri.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trezorier

Ce-am să-i aduc iubitei? Vai, ajunse
în mine umbra ei să se sculpteze
cu dulci firide și conture treze;
i-aduc o pernă plină-ochi cu frunze.
Trezorier al toamnei, înc-o dată
în lume fug cu merele (și-o fată)
cu ultima, din veacuri diligență,
vă las, se pare, palida-mi absență...
Țin frunzele cu disparate serii,
bancnote mari, când ronde, când alunge
cu care-n copilie am ajunge,
republici am corupe și imperii,
dar făr. de veste iarna ne străpunge
cu, sângerând, nervurile tăcerii...

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubita

Parfum friabil,
miere incinerata-
ce pret mai ai, frumoaso,
la bursa mirodeniilor?
Mai dulce
ca pulpa ninsorii,
firida
cu melancolii destupate
ti-am scris
un hambar de scrisori.
Sub chipul tau
am mers de am stat,
ruina a parfumelor,
cimitir de pauni,
moara de frunze.
Aud zgomotul pe care-l produci
desurubandu-te din castitate,
Cand esti departe,
aud cum ma cotrobaie cenusa,
aud

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zăpada mieilor

Zăpada mieilor, dar nu mai ninge cu miei,
mieii spânzură-n măcelării,
disecați, grațios, ca-n iubire, femei
decupate din dantelării.
Ca ei sunt și zăpezile: tunse de blana
în care s-ar fi rătăcit clopoței
dar și pe ele le subțiază rana
și nici n-au învățat să plângă ochii de miei,
disecați, grațios, ca-n iubire, femei.
Zăpada e a mieilor și mieii ai burților dumneavoastră
cum durerea e a poetului dar și poetul e-al vostru,
consumator netrebnic de iarbă albastră
căruia i se clatină rostul
cât încă i se mai văd mâinile străvezii
decupându-se din dantelării,
decupându-se din măcelării...

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ulise

Așa cum mă-nvățară mai vechii și mult vechii,
muiericele glasuri când îmi doboară grechii
mi-astup cu ceară scoicile, două-ale urechii,
pereche doar cu luna, altfel dușman perechii.
De un catarg, la prova, mă las legat în rafii
și goalele sirene cu pâcle dulci, de sta fii
în carne-mi toarnă unghii, ca în arginți, zarafii
dar sângele îmi urlă în trup: fii surd, așa fii!
S-ar tăvăli-ntre cipreși și-n coșuri mari cu pești
cu solzi încă-n vibrare sărmanu-mi trunchi și-acești
bărbați albind sub pulpă năvoadelor cerești.
Pot să-i întorc din pofte, cu caste prevestiri,
spre cele ce ne-așteaptă mișcând lopeți subțiri,
la țărmul de departe al Singurei iubiri

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rit

Acest tipar de carne-mi mai îndură
dogite oase, vreascuri de strânsură
și nervii-ierbi de marmură în temple.
Tot ce-i april în mine se-nsptemvre...

Târziul e-al iubirii ne-ntâmplate
și-al hanului în care n-ai rămas,
al diligenței ce-n potcoave bate
sub ulmii vechi, fântâna de popas.

Și-mi se smerește, singur, versul până
să fie vers și cu bătrână mână
încerc să-l fac să fie, să rămână,
duminecă să-mi pară săptămână...

Septemvre, copt, în fânul strâns căzu
devălmășindu-și blânda sare cu
o lacrimă ce plouă
și ești tu...

poezie clasică de din O oră de iubire (1977)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Țara lacrimii

Din timp neaflatul și fără slavă, sunt junghiatul
cu o garoafă, spart de glonțul grâului luminat,
împuns de clonțul de crin. Spânzurat de
dalii fierbinți și bătut peste dinți cu șira de spinare
a unei flori amare și bătut peste vorbire cu
ale ierbilor șire...
Fiecare rană mi-e ca ochiul, sub sprinceană.
Mă trage din groapă deschisul de pleoapă, când sunt
însângerat foarte, pun pleoapă-ntre mine și moarte,
când să uit pătimirea ajung, deschid pleoapa
și plâng.
Cu lingura-pleoapă mănânc și beau apă.
Când îmi moare vreo lacrimă o pun, după datină, ca-ntr-o
lăcrioară în lumea de-afară.
De-mi naște lacrimă muierea, surp, dinlăuntru,
tăcerea cu petrecere dulce în pleoapa cu
copăi alunge.
Moșia mea e o pleoapă cu lacrimă-n ea, cu veche
dragoste și priveghe și cu sare
neiertătoare...

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A două noapte de echinox

Anotimpuri îndrăgostite, insângerându-se surd
în noaptea de echinox,
amintiri
și ierburi văratice
le regăsesc pe același pervaz de fereastră
în casă veche a serdăresei
Cândva, rostind versuri, aici,
trăiam un echinox intim, hotar
între adolescență și barbăție,
și, pentru o clipă,
păream o statuie ciudată,
despicata în două, pe neașteptate,
din tălpi până-n creșteț.
O jumătate a trupului
se-mpleticea fără vlagă într-un vid colorat,
în vreme ce umbra celeilalte
cutreieră, învingătoare, stelele.
Când statuia a redevenit întreagă
m-am privit într-o frunză
și m-am văzut mai matur,

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la iubire, dar cu o relevanță mică.

A doua noapte de echinox

Anotimpuri îndrăgostite, însângerându-se surd
în noaptea de echinox,
amintiri
și ierburi văratice
le regăsesc pe același pervaz de fereastră
în casa veche a serdăresei...
... Cândva, rostind versuri, aici,
trăiam un echinox intim, hotar
între adolescență și bărbăție,
și, pentru o clipă,
păream o statuie ciudată,
despicată în două, pe neașteptate,
din tălpi până-n creștet.
O jumătate a trupului
se-mpleticea fără vlagă într-un vid colorat,
în vreme ce umbra celeilalte
cutreiera, învingătoare, stelele.
Când statuia a redevenit întreagă
m-am privit într-o frunză
și m-am văzut mai matur,

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un stârv

Domnului Charles Baudelaire
Într-o grădină-a verii ucise-ntârziam
cu tine, sub cupole aproape să se rupă
însângerând în unghii gutuile din ram
ca înainte parcă, de dragoste. Și după.
Livada cunoscută, alene se turcea.
goi, pepenii în vrejuri roteau lucite fese,
iar trandafirul galben, ce se usturoia
în stratul de legume, printre cârciumărese
Părea o rană nouă în carnea unui măr
cu supărare suptă de musca-odalisca
și mii de răni, rubine, se zugrăveau sub zări
ca-n coviltirul verde al carelor de Lipsca.
Căzu o pară-n fânul în calea noastră strâns
ce-și pâlpâie, rotundă, de băieșiță, crupa
cu pielea spintecată de dâre lungi, de plâns
ca dârele tristeții ce cariază cupa...
Mari sâni de bube, strugurii verii, în ciorchini,
chemau din teci de zahăr miasmele și viermii
și se sculau, destinse, amare rădăcini

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru a recomanda secțiunea cu Gheorghe Tomozei despre iubire, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info