Vorbe
Primăvara a fost restaurată,
vara a fost pusă la punct,
toamna a fost restabilită,
iarna e cum a mai fost...
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna
Suflete al meu, de copil,
te duci și tu
ca pasărea ce trecu,
să mori în Nil?
Și tu, sânge, cu frigul
ce te mușcă mereu
mergi să mori poate-n Tigru,
Eufratele meu?
poezie celebră de Gheorghe Tomozei din volumul: Un poet din Tibet
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vultur
Să-l știi pe vultur, sus,
peste bisericile lui de piatră,
să se facă repede toamnă
când bate el din aripă,
trei zile să cadă frunza
când face el dragoste
și lasăți-i lui, somnul,
să vi-l vegheze!
De parcă
ai putea să Vezi
libertatea...
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec
Și frunze calme, leagănă pe ape
tremurător calvar de funigei.
Peste surâsul tău și peste pleoape
nu cade toamna, Gheorghe Tomozei.
Aprinzi pe buza florii care moare
sângele-amar, al soarelui învins.
și cântul nu se trece-n întomnare
și ochii tăi sunt beți de necuprins...
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă mică
Pe măsura lui e totul
cu târlici și ochelari
pe bunici i-ar vrea nepotul
niște jucării mai mari...
Pentru el pitic e satul,
arborii-s cât tufănica
și pe patu-i, stând de-a latul,
nu știi, tigru-i sau pisica?
Totu-i seamănă pe lume,
și-n această cărticică
scrisa-am, pentru el, anume,
cântece de toamnă mică...
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Terține
Cu zugrăveli stângace
umple văzduhul ploaia,
și cu culori sărace.
(C-un fulg de nea, odată,
am luminat odaia
copilăriei, toată...)
Ca-n școlărești desene,
ne oglindim în timp,
cu uriașe gene,
cât brazii de înalți,
mereu la fel și-n schimb
întotdeauna alți...
Acum, tulpini naive
cresc din vopseaua plânsă,
cu flori definitive.
Lumini, sub pleoape strânge-le!
Toamna, pe-a lunii pânză
ne desenează sângele...
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trezorier
Ce-am să-i aduc iubitei? Vai, ajunse
în mine umbra ei să se sculpteze
cu dulci firide și conture treze;
i-aduc o pernă plină-ochi cu frunze.
Trezorier al toamnei, înc-o dată
în lume fug cu merele (și-o fată)
cu ultima, din veacuri diligență,
vă las, se pare, palida-mi absență...
Țin frunzele cu disparate serii,
bancnote mari, când ronde, când alunge
cu care-n copilie am ajunge,
republici am corupe și imperii,
dar făr. de veste iarna ne străpunge
cu, sângerând, nervurile tăcerii...
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Gheorghe Tomozei despre toamnă, adresa este: