Totul e relativ. Adevărul de aici e o eroare dincolo. Adevăr dintr-un punct de vedere și falsitate dintr-altul. Toate principiile sunt contradictorii în ele însele.
Giovanni Papini în Un om sfârșit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevărul cel mai profund se descoperă întotdeauna târziu și cel din urmă.
Giovanni Papini în Un om sfârșit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar omul care a renunțat la orice rasplată și lucrează pentru ceea ce e sortit pieririi, știind că totul va pieri, acela e singurul om vrednic, cu adevărat vrednic de a locui împăcat în acest univers.
citat clasic din Giovanni Papini
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cojile, scoarțele, hainele, măștile nu sunt știu asta foarte bine, o știu și eu decât coji, scoarțe, haine și măști. Nu sunt nimic mai mult, mai substanțial, mai intim. Cojile cad, hainele se sfâșie, măștile se decolorează și ceea ce rămâne e ideea, scheletul interior și indestructibil al adevărului. Tot cel-l îmbracă e neesențial, variabil, trecător.
Giovanni Papini în Un om sfârșit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se zice că tinerilor le e caracteristică seninătatea plină de speranțe. Nu e adevărat sau cel puțin nu e adevărat pentru toți. Pentru că tânărul, înainte de-a se apropia de viață ca să pună stăpânire pe ea, poartă în sine, dacă sufletul lui nu e cu totul animalic, așteptări și năzuințe atât de mărețe și încrederi atât de puternice într-un sublim la îndemâna lui și într-o putere divină, încât realul așa cum e, viața așa cum se scurge ea nu pot fi pentru el decât palmele unor neîncetate dezmințiri.
Giovanni Papini în Un om sfârșit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eram urât și demn de dispreț o știu, o știam și atunci dar sub urâțenia și mizeria aceea se ascundea un suflet care voia să știe, sa cunoască adevărul, să se îmbete de lumină, iar sub pălăria aceea unsuroasă și în capul ciufulit se afla un creier care voia să înțeleagă orice idee și, mai presus de orice, să raționeze și să viseze, o minte care începea să observe ceea ce alții nu văd și se hrănea dintr-un loc în care cei mulți nu găsesc decât gol și pustiu. De ce nu m-a înțeles nimeni, de ce nu mi s-a dat ce mi se cuvenea de drept?
Giovanni Papini în Un om sfârșit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Giovanni Papini despre adevăr, adresa este: