Eternul feminin ne poartă spre înalt.
citat celebru din piesa de teatru Faust de Goethe
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cea mai înaltă treaptă la care poate ajunge omul este mirarea.
citat celebru din Goethe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
- devotament
- Devotamentul este năzuința unui suflet nobil de ajunge la înălțimea unuia mai mare decât el.
definiție celebră de Goethe în Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister
Adăugat de INA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înălțimile ne farmecă, dar nu și urcușurile. Atunci când avem muntele în față, ne place să cutreierăm câmpia.
citat celebru din Goethe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vârful Mont Blanc pare că aparține unor sfere mai înalte și de aceea ne era greu în gândire să îi legăm iarăși rădăcinile de pământ.
citat celebru din Goethe
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acel om al cărui spirit năzuiește spre perfecționarea morală are toate motivele să își formeze și o sensibilitate aleasă, pentru a nu fi n primejdie să alunece de la înălțimea sa etică, cedând ispitelor unei fantezii dezordonate și să-și degradeze natura lui nobilă, mulțumindu-se cu nerozii lipsite de gust, dacă nu cu ceva mai rău.
Goethe în Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister
Adăugat de Jenica Ramona Nitu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Artistul se află liber în spirit, deasupra naturii și o poate trata conform scopurilor lui mai înalte... el este în același timp stăpânul și sclavul ei. Este sclavul ei, întrucât e nevoit să lucreze cu mijloace terestre pentru a fi înțeles. Este însă sclavul ei, întrucât supune aceste mijloace terestre unor intenții de ordin superior, făcându-le utile acestora. Artistul dorește să se adreseze lumii printr-un "întreg": un asemenea întreg însă nu-l poate găsi în natură, ci este rodul propriului său spirit sau, dacă vreți, al suflului unei inspirate respirații divine.
citat celebru din Goethe (1899)
Adăugat de prof. Silvia Draghicescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Werther: Stea a nopții care coboară, frumos lucești tu la apus! Din norul tău îți înalți fruntea strălucitoare; cu măreție pășești peste dealuri. Ce privești tu și ce vezi pe câmpie? Vânturile vijelioase s-au potolit. Se-aude de departe murmurul șuvoiului. Valuri vuiesc, rostogolindu-se peste stânci, departe. Zumzetul gâzelor serii acoperă câmpul. Ce privești, lumină frumoasă? Dar tu zâmbești și te duci. Valurile vin vesele în jurul tău, umezindu-ți frumoasele plete. Adio, rază tăcută. Răsari, minunată lumină a sufletului lui Ossian!
replică celebră din romanul Suferințele tânărului Werther de Goethe (1774)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă bucuram, pe lângă o bună sănătate, de o liniște sufletească de nedescris; oricum aș fi privit lucrurile, vedeam că, pierzând, câștigasem. Tânăr și plin de simțire cum eram, natura mi se părea de o mie de ori mai frumoasă decât înainte, când aveam nevoie de societate și de jocuri, pentru ca timpul petrecut în grădină să nu-mi pară prea lung. Desenam, pictam, citeam și găseam destui oameni care să mă încurajeze; în locul societății înalte pe care o părăsisem sau mai degrabă mă părăsise, s-a format în jurul meu o alta mai mică, cu mult mai prețioasă și interesantă.
Goethe în Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister
Adăugat de Jenica Ramona Nitu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la înălțime, dar cu o relevanță mică.
Închinare
V-apropiați din nou, figuri șovăitoare,
Cari ochiului de timpuriu s-au arătat.
Să-ncerc a vă reține acum putea-voi oare?
Mai este sufletul visării aplecat?
Vă îmbulziți. Ei bine, adăstați prin preajmă,
Așa cum răsăriți din negură deodat'.
Adânc mișcat se simte pieptu-mi, tinerește,
De adierea vrăjii ce vă însoțește.
Icoane-aduceți voi din zile fericite,
Prin față-mi trec atâtea umbre dragi și vii.
Asemeni unei vechi legende-aproape stinse
Apar întâile iubiri și prietenii.
Durerea-nvie, tânguirea mai repetă
Al vieții labirintic mers rătăcitor,
Și pomenește de cei buni, cari de norocuri
Crunt înșelați, 'naintea mea s-au stins de zor.
Cei duși nu mai aud cântările din urmă,
Ei cari, întâile, pierduți le-au ascultat.
[...] Citește tot
poezie celebră de Goethe din piesa de teatru Faust (1808), traducere de Lucian Blaga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Goethe despre înălțime, adresa este: