Goethe despre ochi

Deoarece ai ochii deschişi, crezi că poţi vedea.

citat celebru din Goethe
Adăugat de Alexandra David
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai dificil lucru este să vezi ceea ce este în faţa ochilor tăi.

citat celebru din Goethe
Adăugat de Andrei Galaureac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ochiul n-ar fi solar, cum ar putea privi lumina? Dacă n-ar trăi în noi puterea divinului, cum ar putea să ne încânte divinul?

citat celebru din Goethe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul este o flacără atât de luminoasă încât mulţi oameni nu-i pot suporta lumina. Unii închid ochii ca să nu-l vadă, iar alţii fug ca să nu fie arşi.

citat celebru din Goethe
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

El stătea cu ochii la chipul blând, calm şi compătimitor al necunoscutei. I se părea că niciodată nu văzuse ceva mai distins şi mai încântător.

Goethe în Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister
Adăugat de Jenica Ramona Nitu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extaz al tristeţii

Nu secaţi, nu secaţi,
Lacrimi de veşnică dragoste!
O, cât de pustie, de moartă lumea apare

Ochiului ce-aproape uscat e.
Nu secaţi, nu secaţi,
Lacrimi de-amarnică dragoste.

poezie celebră de Goethe din Cântece
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

O să rămân singur! Mă văd în faţa ochilor ca pe un bărbat în naufragiu, care se agaţă de o scândură, pe care doar unul singur e în stare s-o poarte. Acesta se salvează, în timp ce toţi ceilalţi se îneacă lamentabil!

Goethe în convorbire cu Eckermann (10 februarie 1830)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul este indestructibil şi activitatea sa continuă în eternitate. Este asemeni soarelui, care, pentru ochii noştri, pare să apună pe înserate, dar care, în realitate, merge numai să-şi difuzeze lumina în altă parte.

citat celebru din Goethe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către Lili Shionemann

În văi adânci, pe munţi înzăpeziţi,
Vedeam eu chipul tău,
Pe norii lunecând grăbiţi -
Cu ochiul inimii – mereu.
Au nu pricepi, iubita mea,
A inimilor rugă,
Că dragostea zadarnic vrea
De dragoste să fugă?

poezie celebră de Goethe, traducere de Nicolae Dabija
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţire

Ochii ei şoptesc iubirea,
Buzele-mi nu spun nimic.
Grea, ce grea e despărţirea
Chiar pentr-un bărbat voinic.

Triste sunt şi parcă plâng
Şi se cheamă-n limbă mută:
Mâinile ce ni se-ating,
Buzele ce se sărută.

Cum pe vremuri, jucăuşo,
Îţi sorbeam al gurii mied,
Şoapte – floare de brânduşă
Ce-a ieşit de sub omăt.

N-o să-ţi fac coroană iară,
Roze-n mână n-o să-ţi pun.
O, Francisca,-n primăvară
Ne-a ucis un ger nebun.

poezie celebră de Goethe, traducere de Nicolae Dabija
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedicaţie

Vă-ntoarceţi iar, figuri sfios-plăpânde,
Ce-n ochiul vag de timpuriu m-aţi nins;
Să vă reţin, acum, abia născânde?
De-acest miraj mai sunt eu azi atins?
Cum vă-mbulziţi! ei bine, creşteţi blânde
Din fum şi ceaţă-n juru-mi dinadins;
Cutremurat mi-e pieptul tinereşte
De suflul vrajei ce vă urmăreşte.

Voioase zile-mi ies cu voi în cale
Şi-atâtea umbre dragi se-ntorc tăcut;
Ca basme-aproape stinse vin agale
Prietenia, cel dintâi sărut;
Şi iar mi-e fraged chinul, sună-a jale
Al vieţii labirintic drum pierdut,
Numind pe bunii, ce, minţiţi de soarte
Cu ore-alese, mă-ntrecură-n moarte.

Ei n-aud noul câtec ce-i îmbie,
Cei scumpi, cărora-ntâiul le-am cântat;

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Goethe din piesa de teatru Faust (1982), traducere de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închinare

V-apropiaţi din nou, figuri şovăitoare,
Cari ochiului de timpuriu s-au arătat.
Să-ncerc a vă reţine – acum – putea-voi oare?
Mai este sufletul visării aplecat?
Vă îmbulziţi. Ei bine, adăstaţi prin preajmă,
Aşa cum răsăriţi din negură deodat'.
Adânc mişcat se simte pieptu-mi, tinereşte,
De adierea vrăjii ce vă însoţeşte.

Icoane-aduceţi voi din zile fericite,
Prin faţă-mi trec atâtea umbre dragi şi vii.
Asemeni unei vechi legende-aproape stinse
Apar întâile iubiri şi prietenii.
Durerea-nvie, tânguirea mai repetă
Al vieţii labirintic mers rătăcitor,
Şi pomeneşte de cei buni, cari de norocuri
Crunt înşelaţi, 'naintea mea s-au stins de zor.

Cei duşi nu mai aud cântările din urmă,
Ei cari, întâile, pierduţi le-au ascultat.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Goethe din piesa de teatru Faust (1808), traducere de Lucian Blaga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!