Citate despre Grecia și sfârșit
citate despre Grecia și sfârșit (inclusiv în versuri).
Venera: Oprește, piratule! Am arborat steagul tău! Culoarea neagră.
Elen: Mai tare, Venera! Strigă mai tare!
Venera (tare): Oprește, nenorocitule! Suntem stat democratic! Avem parlament bicameral! Avem și constituție!
Elen (sfârșită): Nu ne vede! E clar că nu ne vede... Se îndepărtează...
replici din piesa de teatru Lady Robinson Bar (Insula femeilor), scenariu de Valeriu Butulescu (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Venera (își aranjează părul): Nu contează! Pentru mine e bun și un nebun!
Elen: Ce face?
Venera: N-ai auzit! Accelerează!
Lady Robinson: Intră direct în noi!
Elen: În toate trei? Fără o declarație prealabilă?
Venera: Direct în noi! Fără declarație de război! În sfârșit, un bărbat hotărât!
replici din piesa de teatru Lady Robinson Bar (Insula femeilor), scenariu de Valeriu Butulescu (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Eroul grec plătește cu sânge non-sensul destinului; el ispășește absolut răul viețuirii, pe când creștinul în Absolut. Minciuna mântuirii a domolit universul uman și a răpit vieții farmecul înnebunitor al ireparabilului. Omul n-a născocit o lașitate mai rușinoasă ca învățătura eliberării prin raiuri și patroni cerești. Creștinismul e renunțare la soartă, pe când tragedia antică expresie a esenței omului. Pe acesta, Eschil nu l-a ocolit, așa cum face acea credință. Marele elen știa că noi n-avem decât ieșirea unui sfârșit patetic, și că viața-i un exil ucigător, din care scăpăm numai ca proști actori, ca existențe de mâna a doua.
Emil Cioran în Îndreptar pătimaș II (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Venera: Simt că turbez! În sfârșit, ne-a picat din cer un bărbat! Unul cam trecut, dar adevărat! Nu ne rămâne decât să-l împărțim în mod egal între noi! (Ia un cuțit de pe tejghea). Lăsați-mă pe mine să-l tranșez...
Elen (se opune, speriată): Venera, ai înnebunit? Doamne, ce poate face abstinența dintr-o femeie!
Venera: Da, cred că am înnebunit! De patru ani ne rugăm, și individual, și în echipă... Și acum, cerul ne trimite în sfârșit marfă! Cam expirată, vedem și noi! Dar avem marfă de genul masculin! Marfă! Marfă! Marfă!
replici din piesa de teatru Lady Robinson Bar (Insula femeilor), scenariu de Valeriu Butulescu (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Ceea ce interesează istoria europeană este rezistența față de turci a grecilor, a sârbilor, a ungurilor, a valahilor, a moldovenilor și în sfârșit, a rușilor, din secolul al XIII-lea până în secolul al XVI-lea. Grație jertfelor "Balcanicilor" și ale slavilor din răsărit, civilizația occidentală a putut să se continuie în Europa occidentală și de acest fapt germanii, italienii, francezii etc., nu își dau destul seama.
citat clasic din Ferdinand Lot
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe la 1812 nu putea să existe o literatură "basarabeană". Viața intelectuală în Moldova cea întreagă era centralizată: ea se găsea toată la Iași, câtă era. Și trebuie să ținem samă și de atmosfera din acest sfârșit de epocă fanariotă, când influența grecească era mai puternică, mai asfixiantă decât oricând și ea a tot crescut pănă la 1821, când unii dascăli și boieri ocrotitori puteau nădăjdui să confunde țerile noastre într-o mare Grecie a viitorului, având același spirit elenic ca și celelalte provincii ale ei: chiar când se scrie deci românește, e vorba numai de traduceri, de prelucrări, de bilețele de dragoste și tânguiri de o melancolie obosită și netrebnică.
Nicolae Iorga în Continuitatea spiritului românesc în Basarabia (1918)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geografia are patru mari eroi: Alexandru (care a dus influența greacă până la Gange), Marco Polo, Columb și Magelan. Dar eroul macedonian și-a putut realiza în mare parte scurta și uluitoarea carieră pentru că tatăl său îi lăsase moștenire toată forța militară și toată înțelepciunea Greciei, acaparate cu șiretenie de către el. Columb a descoperit o lume nouă, ajutat de frații Pinzon și de alți marinari spanioli, care, datorită așezării geografice a țării lor, cunoșteau mai bine decât toți ceilalți navigatori existența unor pământuri misterioase în largul oceanului. Magelan și-a văzut completat înconjurul planetei grație energiei lui Sebastian del Cano, care s-a priceput să ducă la bun sfârșit proiectul. Marco Polo n-a avut colaboratori. A fost un simplu neguțător genial, îndrăgostit de studii și de descoperiri, care învăța cu ușurință limbi străine și se adapta cu aceeași ușurință la diferite medii de viață. O minte vioaie, în stare să îndeplinească cele mai variate îndeletniciri.
Vicente Blasco Ibanez în Călătoria unui romancier în jurul lumii, volumul II
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la Grecia și sfârșit, dar cu o relevanță mică.
România, în decursul mai multor veacuri, a devenit, periodic, pradă a diferitelor popoare, care veneau din est și din nord și se înghesuiau. Limba acestei populații s-a îmbogățit cu multe cuvinte vorbite de popoarele de aici. Cele mai multe fiind cuvintele slave, deoarece slavii, din timpuri străvechi, înconjurau această țară, din mai multe părți. Din cauza vecinătății apropiate cu slavii și a relațiilor permanente cu ei, România a devenit o țară slavo-romană, adică, jumătate slavă, jumătate romană (latină). În sfârșit, această țară, împreună cu vecinii slavi și greci, a fost cucerită de turci, care au dominat-o câteva sute de ani. Încetul cu încetul, cu ajutorul Rusiei, România s-a eliberat de sub jugul greu al turcilor și a format două principate: Moldova și Valahia, care mai târziu s-au unit în unul singur, cu numele de România. Acum țara este în totalitate liberă și independentă. Însă urmele de robie grea, multiseculară, n-au putut să dispară în câteva zeci de ani. De aceea, România, între popoarele europene, este un stat foarte tânăr, neînsemnat, sărac, care n-a reușit încă să-și dezvolte bogățiile sale naturale, cu care a fost înzestrată din plin de Dumnezeu.
Feofil Puțâkovici în Românii. Lectură pentru popor (1898)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geme adânc Universul
Geme adânc Universul,
Grecul, sirianul și persul,
Contemporanii și ei
Au ruginit și sunt chei.
Pe Quai d'Orsay ne plimbam,
Eram hipopotam,
Erai hipopotiță,
Beți de iubire, beți criță,
Oamenii ne fluierau,
Parcă ați fi din Macao,
Ei ne spuneau.
Apoi noi ne-am iubit,
În duhul Marelui Brit,
Apoi noi am trecut,
Gemem din stele, din lut.
Copacii stau neclintiți,
În straie de promoroacă,
Oaspeții pleacă în zori,
Nimeni nu moare, doar pleacă.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Xerxes: Sacrificiul tău va fi lipsit de glorie. Voi șterge însăși amintirea Spartei din istorie! Toate pergamentele grecești vor fi arse. Le vom scoate ochii și le vom tăia limba tuturor istoricilor și scribilor greci. Iar cinstirea Spartei sau a regelui Leonidas va fi pedepsită cu moartea! Lumea nici măcar nu va afla că ați existat!
Regele Leonidas: Lumea va afla că niște oameni liberi s-au opus unui tiran, că cei puțini s-au răzvrătit împotriva celor mulți, și înainte ca bătălia să ia sfârșit, că și un rege cu puteri de zeu poate fi învins.
replici din filmul artistic 300 - Eroii de la Termopile
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sistemul solar
Pământul gravitează
Și Soarele spre vest se duce,
Iar Luna se așează
Pe-a nopții undă dulce...
Soarele și nouă planete,
Mulți sateliți și comete,
Pe orbite se învârt,
Legile astrofizicii respectând.
Iată, cam așa arată
Al nostru sistem solar
Din galaxia spiralată
"Calea Laptelui"... stelar.
În mijloc Apollo tronează,
Sau mai antic Helios,
Soarele, ce degajează
Căldură, cu mult folos.
Și căldură și lumină,
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Faptul că Internetul le-ar putea fura scriitorilor posibilitatea de a mai trăi din scris, așa cum o făceau până acum, e aplicabilă doar lumii vorbitoare de engleză; un lucru care îmi este reamintit des când vin nu doar într-o țară ca România, ci și în Italia sau Grecia e că aici foarte puțini scriitori pot supraviețui doar din scris. Unul dintre lucrurile pe care le-am aflat la București e că majoritatea românilor au două, trei joburi. Așa că sunt norocos. Dar poate că norocul meu e pe terminate...
citat din Jonathan Coe
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfârșitul lui Antoniu
Dar când a auzit femeile jelind,
deplângându-i soarta nefericită
doamna cu gestica ei orientală
însoțită de sclavele care vorbeau o greacă stricată
mândria din sufletul lui s-a revoltat,
sângele roman s-a înfiorat de dezgust
și tot ce venerase orbește până atunci
viața lui tumultoasă din Alexandria
i se părea acum ceva anost și îndepărtat.
Iar el le-a cerut "să înceteze văicăreala,
acel fel comportament este nepotrivit.
Ele ar trebui să-i înalțe cântece de laudă
pentru ca fusese un mare conducător,
un om bogat și curajos.
Iar dacă acum a căzut, n-a căzut rușinos,
ci ca un roman învins de un alt roman."
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ulise
Nu-i niciun profit în faptul că un rege leneș
Zace acasă lângă sobă, printre pietroaie sterpe,
Alături de vârstnica lui soție eu fac legi și țin județ
Pentr-un neam sălbatic de oameni, niște trântori
Care mănâncă, dorm și care nici măcar nu mă cunosc.
N-am de gând să mă odihnesc după lunga călătorie:
Îmi voi bea vinul vieții până la drojdie.
Întotdeauna când m-am bucurat mult, am suferit mult,
Împreună cu cei care mă iubeau sau singur, pe țărm.
Iar atunci când vijeliile ploii biciuite de ploioasele Hiade*
Au învrăjbit cumplit marea-ntunecată: am devenit un nume;
Cutreierând mereu cu inima fămândă,
Am văzut și-am cunoscut multe, orașe și oameni,
Obiceiuri și clime, adunări și guverne
Niciodată ultimul, ci, dimpotrivă, onorat de toți;
Eu, beat de plăcerea luptelor cu oameni pe măsura mea,
Departe pe câmpiile răsunătoare-ale vântoasei Troia.*
Sunt o parte a toate pe care le-am întâlnit;
Iar experiența e o arcadă prin care licăre
O lume necunoscută al cărei orizont se tot îndepărtează,
[...] Citește tot
poezie clasică de Alfred Tennyson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Troilus și Cresida. Cartea întâia
De Troil, rigăi Priam fiu mezin
Cât încă sunt cu voi aici agale
Voi depăna: cum a sorbit din plin
Iubirea cu amarurile sale
Și bucurii, și-apoi cumplita-i jale.
Ajută-mi, Tisiphona, să înstrun
Trist viersul meu ce plânge cât îl spun.
La tine strig, zeiță mult zbătută,
Furie crudă stând sub greu blestem:
Ajută-mi mie, tristă alăută
Ce-îngân, cum știu, pe-ndrăgostiți când gem.
Căci se cuvine, după cum vedem,
La om mâhnit, tovarăș negurat,
La jalnică poveste, chip surpat.
Deși robesc la robii lui Amor,
Iubirii nu cutez cu vreun temei
Să-i fac rugare pentru ajutor:
Departe-n hău e ajutorul ei.
[...] Citește tot
poezie de Geoffrey Chaucer, traducere de Dan Duțescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
fără cod de bare
domol ca înserarea parfumurile trec
mă-mbracă-dezbracă
nările le-ncearcă întâi cu chibzuială apoi
când sunt aproape pe sfârșite
cu nesaț
nu-mi mai scriu diminutivul cu i grec
ba nicicum, l-am lăsat să-l pască vacă stearpă
iarbă amar-sălcie
satu-i azi sub asfalt cu pădure cu tot
cu nume, scheletul vacii, cu
«tui mama ei de roată ghemul ăsta de lut
rostogolindu-se în jurul pisicii ăleia aurii»
cum vedeam atunci de sus amețitor
cu ochi ademeniți de progres planeta
planeta cu doar satul acela
domol ca înserarea urcă asfaltul
peste genunchi
mi s-au subțiat tălpile sunt sensibil rău
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ars poetica
Graficianul
își poartă frenetic arcușul
pe strunele foii
imaculate.
Arcuri. Săgeți. Arcuri. Săgeți.
Linii drepte.
Curbe.
Ovale.
Intermitente
sau neîntrerupte.
Linii și cercuri.
Pisc și genune.
Celest și teluric.
Real și vedenie.
Din arii celeste
răsare
teluricul trup
de fecioară:
cunună de stele,
cascadă de plete,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Mătcaș (2006)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sculptură
M-am gândit să te sculptez,
Transpunere artistică,
Creație a creației lui Dumnezeu,
Pe care l-am rugat să mă ierte
De îndrăzneală,
Cu mâinile împreunate.
M-am apucat să te sculptez
În lemn de tei,
E frumos, parfumat,
Și are paloarea brațelor tale,
Pe înserate.
M-ai întrebat ce mi-a venit,
Ți-am spus că de amorul artei,
Că mi-e greu fără tine,
Când pleci
De fiecare dată, toamna.
Am început cu chipul tău frumos,
Încet, cu migală,
Ca să surprind milimetric,
Perfecțiunea frumuseții,
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul XX
Când cel ce luminează-ntreaga lume
scoboar-astfel pe-al nostru cer, că-ndată
și-ncepe ziua-ncet să se consume,
de mulții ochi în cari tot el s-arată
se umple bolta cea ce mai nainte
n-a fost decât de dânsul luminată.
Acest tablou ceresc mi-a dat prin minte
când semnul lumii și-al puterii ei
a pus tăcere-n rostrul gurii sfinte,
căci, mult mai mult lucind acum acei
de-a pururi vii, un cor au prins să facă,
dar stins și-uitat mi-e ce cântară ei.
O, dulce-amor ce-n zâmbete se-mbracă,
ce-aprins păreai aci-ntre-aceste zboruri
ce-au singur dorul Celui-Sfânt să-i placă!
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Paradisul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ulise către Telemachus
Dragul meu Telemachus,
Războiul troian
a luat sfârșit; nu-mi mai amintesc cine a învins.
Grecii, desigur, numai ei puteau să împrăștie
atât de mulți morți departe de pământul țării lor.
Iată, drumul meu spre casă se dovedește mult prea lung.
Pe când pierdeam timpul acolo, bătrânul Poseidon,
pare-se, a relaxat și-a extins spațiul.
Habar n-am unde mă aflu sau ce loc
ar putea fi acesta. Par niște insule jegoase,
pline de tufișuri, clădiri și porci uriașii, grohăitori.
O grădină sufocată de bălării; o regină sau alta.
Iarbă și pietre uriașe... Telemachus, fiule!
Pentru un om rătăcitor fețele tuturor insulelor
nu fac decât să se repete una pe cealaltă. Și mintea
călătorește, numărând valurile; ochii, iritați de orizontul mării,
scapătă; și carnea apelor umple urechile.
Nu-mi pot aminti cum a început războiul;
nici măcar câți ani ai nu-mi pot aminti.
[...] Citește tot
poezie de Iosif Brodsky, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Grecia și sfârșit, adresa este: