- munte
- Muntele: un urs de piatră cu zmeură în gură și cetini în blană.
definiție celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oul
Am găsit în prag un ou,
Oușorul este nou.
Nou ca roua de sub stele,
Cald ca gura mamei mele.
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
- poezie (vezi și poem)
- Nimeni nu știe mai bine ca inima secretele creierului. Poezia ar fi secretul creierului scăpat din gura inimii.
definiție celebră de Grigore Vieru (25 noiembrie 2007)
Adăugat de cristinka_demonika
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Acolo pe unde
Drago! O, tee,
Dulce mireasmă!
La gură - femeie,
La mijloc mireasă.
Curge izvorul,
Grâul răsare
Acolo pe unde
Trec urmele tale;
Vălură dorul
Des ca o iarbă,
Parcă răspunde,
Parcă întreabă.
poezie celebră de Grigore Vieru din Taina care mă apără (1983)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steaua de vineri
Ala-bala, prin aluni,
Unde ești, copile-luni?!
Și tu, copilandre-marți,
Cu mari ochii tăi mirați?!
Și tu, miercure, ah, floare
Adolescență visătoare?!
Și tu, joie mohorâtă
Tinerețea mea pierdută?!
Nu pleca, vinere, înca,
Stea matură și adâncă!
C-o să vina sâmbăta
Cu rece suflarea sa
Și-o să-mi lase geana stinsă
Și-n duminici gura ninsă.
poezie celebră de Grigore Vieru din Rădăcina de pământeni
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de tine, mamă
Sub stele trece apa
Cu lacrima de-o samă,
Mi-e dor de-a ta privire,
Mi-e dor de tine, mamă.
Măicuța mea: grădină
Cu flori, cu nuci și mere,
A ochilor lumină,
Văzduhul gurii mele!
Măicuțo, tu: vecie,
Nemuritoare carte
De dor și omenie
Și cântec fără moarte!
Vânt hulpav pom cuprinde
Și frunza o destramă.
Mi-e dor de-a tale brațe,
Mi-e dor de tine, mamă.
[...] Citește tot
poezie celebră de Grigore Vieru (17 octombrie 1994)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Despre fericire
Sunt fericit
Că n-am cântat păunii.
Cântat-am mărul înflorit:
Cel rușinându-se
De trupul gol al Lunii,
Izvorul care reînvață
De unde vine,
Când s-a fost născut
Și malul sfredelit
De țipătul durut
Pe care-l dau lăstunii.
Sunt fericit
C-am plâns ori
M-am bătut în vatră
Cu hoarda
Ploilor de piatră,
C-am încălzit
[...] Citește tot
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la gură, dar cu o relevanță mică.
Sunt
Sunt pomul cel cu mere roșii,
În vârf se leagănă luceferi.
De trunchi se scarpină leproșii
Hulind pe oamenii cei teferi.
Sunt floarea cea în chip de liră,
Nascută într-o vreme crudă.
Căznitul suflet o admiră,
Bețivul peste ea se udă.
Sunt cartea cea cu pagini sfinte.
Pe față preoți o sarută,
Pe spate scârnave cuvinte
Înșiră golănimea brută.
Sunt o albină truditoare
"Fardată" cu polenul Lunii.
Mă ponegresc mereu lăidacii
Rujați cu roșul Uniunii.
[...] Citește tot
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Grigore Vieru despre gură, adresa este: