Gustave Thibon despre Dumnezeu

Căutarea lui Dumnezeu. Trebuie să alergăm după el din ruină în ruină, prin surpările succesive ale imaginilor şi ideilor pe care ni le facem despre el.

Gustave Thibon în Ignoranţa înstelatã
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu a fost întâi putere şi tiranie. Apoi lege şi justiţie. Apoi lumină. Apoi iubire. În sfârşit, el s-a făcut absenţă şi noapte – iar această supremă metamorfoză, care adună şi conţine în unitatea ei indivizibilă toate imaginile împrăştiate pe care noi ni le făceam despre el, este, în noi, ipostaza în care el seamănă cel mai mult cu el însuşi.

Gustave Thibon în Ignoranta înstelatã
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decepţie, revoltă, pesimism etc. Aceste reacţii negative vin din aceea că nu găsim în această viaţă elementele de puritate şi de veşnicie pe care Dumnezeu ne cere să le aducem într-însa. Dumnezeu ne-a adus pe lume pentru ca noi să-l aducem pe el în lume.

Gustave Thibon în Ignoranţa înstelatã
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunze de toamnă, frunze pe care pământul le atrage şi pe care lumina le străbate... Nu mai rămâne aproape nimic în ele din ceea ce se cheamă viaţă; soarele lui Dumnezeu le îmbracă într-o strălucire supremă înainte ca vântul lui Dumnezeu să le risipească. Elanul lor nu mai este cel stârnit de seva îndrăzneaţă a primăverii; sunt ca suspendate între cer şi moarte... Tot astfel e iubirea ajunsă la acel grad de maturitate de o clipă, când tot ceea ce are ea temporal cheamă mormântul, când tot ceea ce are ea etern îşi ia zborul spre Dumnezeu.

Gustave Thibon în Ignoranta înstelată
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu nu poate să intre în om decât micşorându-se, aşa de mică-i poarta - de asemenea deghizându-se, prezentându-se sub nume false, aşa de incomprehensibilă şi de indezirabilă este adevărata sa natură pentru omul din carne şi orgoliu. Dar, o dată intrat îşi reia adevărata statură şi adevăratul nume şi ne dinamizează limitele şi eul. "Scopul scuză mijloacele" este valabil şi pentru el! Aşa se explică, în practica religioasă, necesitatea acelor reducţii la uman ale divinului şi a atâtor semi-minciuni care sunt ca învelişul farmaceutic al celor mai înalte adevăruri.

Gustave Thibon în Ignoranta înstelată
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!