Căutarea lui Dumnezeu. Trebuie să alergăm după el din ruină în ruină, prin surpările succesive ale imaginilor și ideilor pe care ni le facem despre el.
Gustave Thibon în Ignoranța înstelatã
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu a fost întâi putere și tiranie. Apoi lege și justiție. Apoi lumină. Apoi iubire. În sfârșit, el s-a făcut absență și noapte iar această supremă metamorfoză, care adună și conține în unitatea ei indivizibilă toate imaginile împrăștiate pe care noi ni le făceam despre el, este, în noi, ipostaza în care el seamănă cel mai mult cu el însuși.
Gustave Thibon în Ignoranta înstelatã
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decepție, revoltă, pesimism etc. Aceste reacții negative vin din aceea că nu găsim în această viață elementele de puritate și de veșnicie pe care Dumnezeu ne cere să le aducem într-însa. Dumnezeu ne-a adus pe lume pentru ca noi să-l aducem pe el în lume.
Gustave Thibon în Ignoranța înstelatã
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu nu poate să intre în om decât micșorându-se, așa de mică-i poarta - de asemenea deghizându-se, prezentându-se sub nume false, așa de incomprehensibilă și de indezirabilă este adevărata sa natură pentru omul din carne și orgoliu. Dar, o dată intrat își reia adevărata statură și adevăratul nume și ne dinamizează limitele și eul. "Scopul scuză mijloacele" este valabil și pentru el! Așa se explică, în practica religioasă, necesitatea acelor reducții la uman ale divinului și a atâtor semi-minciuni care sunt ca învelișul farmaceutic al celor mai înalte adevăruri.
Gustave Thibon în Ignoranta înstelată
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunze de toamnă, frunze pe care pământul le atrage și pe care lumina le străbate... Nu mai rămâne aproape nimic în ele din ceea ce se cheamă viață; soarele lui Dumnezeu le îmbracă într-o strălucire supremă înainte ca vântul lui Dumnezeu să le risipească. Elanul lor nu mai este cel stârnit de seva îndrăzneață a primăverii; sunt ca suspendate între cer și moarte... Tot astfel e iubirea ajunsă la acel grad de maturitate de o clipă, când tot ceea ce are ea temporal cheamă mormântul, când tot ceea ce are ea etern își ia zborul spre Dumnezeu.
Gustave Thibon în Ignoranta înstelată
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Gustave Thibon despre Dumnezeu, adresa este:
