Nu-i deloc rău să te naști în curtea de păsări când ai ieșit dintr-un ou de lebădă.
Hans Christian Andersen în Rățușca cea urâtă
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Voce: Michelle Rosenberg
Toate clopotele au început să bată singure și păsări multe au venit în stoluri; și a fost iar nuntă la palat, dar o nuntă cum niciun crai nu mai văzuse vreodată.
finalul de la Lebedele de Hans Christian Andersen
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tot orașul vorbea de pasărea cea minunată. Când doi oameni se întâlneau, oftau numai și se înțelegeau; unsprezece copii cocoșați au fost porecliți cu numele ei, dar niciunul nu cânta ca ea.
Hans Christian Andersen în Privighetoarea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Un lucru numai te rog: să nu spui nimănui că ai o pasăre care îți spune tot ce se întâmplă; așa are să fie și mai bine." Și privighetoarea și-a luat zborul. Slujitorii au venit și toți credeau că împăratul a murit, dar când au intrat, au văzut că se sculase din pat și el le-a spus bună dimineața.
finalul de la Privighetoarea de Hans Christian Andersen
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se gândea cum fusese ea de prigonită și de batjocorită și acuma toți spuneau că e cea mai frumoasă dintre toate păsările. Chiar și liliacul se apleca spre ea cu crengile în apă și soarele strălucea călduț și domol. Și lebăda și-a întins aripile, și-a înălțat gâtul și a spus din toată inima: "Pe vremea când eram o rățușcă urâtă nici în vis nu m-aș fi gândit la atâta fericire!".
finalul de la Rățușca cea urâtă de Hans Christian Andersen
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seara, înainte de culcare, Karl s-a dus la fereastră, s-a urcat pe un scaun și s-a uitat prin rotocolul de pe geam. Afară începuse să ningă și un fulg, cel mai mare, s-a prins de marginea unei cutii de flori; fulgul a crescut până s-a prefăcut într-o femeie îmbrăcată cu o rochie albă, care parcă era țesută din mii și mii de fulgi de zăpadă. Femeia era frumoasă și gingașă, dar era de gheață, de gheață sclipitoare, și totuși era vie; ochii îi străluceau ca două steluțe, dar nu stăteau o clipă locului. Femeia a dat din cap și a făcut un semn cu mâna către fereastră. Băiețașul s-a speriat și s-a dat jos de pe scaun și i s-a părut că la geam bate din aripi o pasăre mare.
Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Hans Christian Andersen despre păsări, adresa este: