
Când noaptea-ntinde vălu-i
Când noaptea-ntinde vălu-i
Și-n pat m-așez trudit,
Plutind îmi stă-nainte
Un dulce chip iubit.
Când somnul mă cuprinde
Cu aripa-i ușoară,
Icoana dragălașă
În vis mi se strecoară.
Spre ziuă visul trece,
Dar chipul tot mai ține
Și astfel ziua-ntreagă
Îl port mereu cu mine.
poezie celebră de Heinrich Heine din Poezii: Călătorie în Harz (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Am citit plicticoasa carte, am adormit cu ea în mână, în somn am visat că citesc mai departe, de plictiseală m-am trezit și asta de trei ori.
citat celebru din Heinrich Heine
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!



Am adormit în timp ce citeam o carte plictisitoare și am visat că am continuat să citesc, așa că m-am trezit din pură plictiseală.
citat clasic din Heinrich Heine
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!


Este disponibilă și traducerea în engleză.

Ei se iubeau
Ei se iubeau, dar niciunul
Nu recunoștea acel amor:
Ca doi dușmani se uitau unul la altul,
Aproape-au murit acolo, în iubirea lor.
S-au despărțit și se mai vedeau
În vis doar, câteodată:
Au murit în urmă cu mulți, mulți ani,
Dar n-au știut asta niciodată.
poezie celebră de Heinrich Heine, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Privindu-ți trist portretul
Privindu-ți trist portretul,
În visuri adâncit,
Văzui cum prinde viață
Pe chipul tău iubit.
Îți flutura pe buze
Un râs fermecător,
Luceau aievea ochii
Înlăcrimați de dor.
Iar lacrimile mele
Să curgă-au început -
Și, vai, nu pot, iubito,
Să cred că te-am pierdut.
poezie celebră de Heinrich Heine (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Imagini de vis
Un vis tulburator, cumplit,
M-a fermecat si m-a-ngrozit.
Mai vad frânturi din visul meu
Iar inima-mi se zbate greu.
Parca-o gradina se facea...
Voios, dam sa ma plimb prin ea.
Privit de flori, simteam în zi
Nestavilite bucurii.
Si pasari ciripeau în cor
Senine cîntece de dor -
Si-un soare rosu, auriu
Smaltase flori în licar viu.
Mireasma ierbii sui-n vânt,
Vazduhu-adie lin si blând.
E totul zâmbitor si pur
În frumusetea dimprejur.
[...] Citește tot
poezie celebră de Heinrich Heine
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Ceața toamnei, vis de jale
Ceața toamnei, vis de jale,
Peste munți și văi s-abate.
Vântul scutură copacii,
Seci fantome dezbrăcate.
Singuratic, trist, veghează
Un copac nescuturat -
Vârful lui cel verde pare
Că-i de lacrime udat.
Pustiirea din natură
Este inima-mi cernită,
Iar copacul verde, dragă,
E icoana ta leită.
poezie celebră de Heinrich Heine (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Visam o gingașă copilă
Visam o gingașă copilă
Cu păr frumos lăsat pe spate;
Ședeam sub teiul din grădină
Sub bolta nopții înstelate.
Vorbeam, cu drag îmbrățișând-o,
De bucurii și de nevoi -
Din cer îngălbenite stele
Priveau cu pizma-n jos la noi.
Trezit din vis, mă uit - sunt singur,
E noapte-n juru-mi și răcoare;
Pe boltă stelele scânteie
Tăcute și nepăsătoare.
poezie celebră de Heinrich Heine (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Rossini, divino maestro, iartă-i pe compatrioții mei care te bârfesc pe hârtie de scris și pe hârtie sugativă. Eu unul, mă delectez în sunetele tale aurite, în razele tale melodioase, în visurile tale scânteietoare care zburătăcesc în jurul meu ca niște fluturi sărutându-mi parcă inima cu buzele grațiilor. Divino maestro, iartă-i pe compatrioții care nu văd adâncimea muzicii tale pentru că ai acoperit-o cu petalele de trandafiri ale melodiei.
Heinrich Heine în scrisoare către Gioachino Rossini
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Necredinciosul
O, da! Te voi cuprinde-n brațe!
De-atât noroc nemăsurat
Tresare inima-mi și crește
La gândul ăsta minunat.
O, da! Te voi cuprinde-n brațe!
Mă joc cu părul tău bălai,
Căpșorul drag mi-l lași pe umăr
Și ore-ntregi cuminte stai.
O, da! Te voi cuprinde-n brațe!
În adevăr se schimbă visul
Și pe pământ mă-mbie soarta
Să gust aievea paradisul.
O, sfinte Toma! Nu pot crede
Și mă-ndoiesc de toate cele,
Atât cât degetul n-oi pune
În rana fericirii mele.
poezie celebră de Heinrich Heine din Poezii: Călătorie în Harz (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Lorelei
Eu nu înțeleg ce-i cu mine,
mă trage tristețea-n abis.
O veche poveste se ține
de sufletul meu și în vis.
E seară. Și Rinul sub zare
adoarme cu somn de voinic,
iar ultima rază sub soare
adastă pe stâncă un pic.
Și cântă acolo o fată,
pe vârful lucind de scântei,
în aur e dânsa-mbrăcată,
de aur e pieptenul ei.
Își mângâie părul ce-n unde
ca apa se vălură lin,
iar cântecul ei pătrunde,
căci plin e de-un farmec străin.
[...] Citește tot
poezie celebră de Heinrich Heine
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pentru a recomanda secțiunea cu Heinrich Heine despre visare, adresa este:
