Henry Wadsworth Longfellow despre moarte

Vieţile tuturor oamenilor mari stau mărturie că putem să ne înnobilăm propria viaţa, iar moartea lasă amprenta paşilor noştri pe nisipul timpului.

citat clasic din Henry Wadsworth Longfellow
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un psalm al vieţii ( Ce i-a spus inima unui om tânăr psalmistului)

Nu-mi spune-n ritmuri plângăreţe – nu suport,
Că viaţa e un vis, c-atâta doar putem noi şti!
Pentru că un suflet care doarme-i mort,
Iar lucrurile nu-s deloc ceea ce par a fi.

Viaţa-i adevărată! Viaţa-i onestă, pozitivă!
Şi scopul ei nu-i nicidecum mormântul.
Cuvintele "eşti colb, te-ntorci în colb," n-ai alternativă,
Nu pentru suflet îşi urzesc descântul!

Nu desfătarea, nici tristeţea a ceea ce rămâne
Sau ne-aşteptă la sfârşitul fiecărui drum.
Sunt ţelul nostru, ci fapta, astfel ziua cea de mâine
Ne va afla mai departe de locul în care stăm acum.

Lucrarea durează, iar timpul zboară*, nu alină,
Şi inimile, tari şi curajoase, bat cuminte
Zilnic, asemeni unor tobe, în surdină,
Marşul nostru funerar către morminte.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Henry Wadsworth Longfellow, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zi ploioasă

E-o zi rece, tristă şi întunecată;
Plouă, iar vântul nu pare-a obosi vreodată;
Viţa de vie se-agaţă de putredul gard,
Iar la fiecare rafală frunzele moarte cad.
Ziua este tristă şi întunecată.

Îmi simt viaţa rece, tristă şi întunecată;
Plouă, iar vântul nu pare-a obosi vreodată;
Gândurile se-agaţă încă de trecuta viaţă,
Iar visele cad, cad ca perlele de pe o aţă.
Ziua este tristă şi întunecată.

Fii tare, inima-amară, renunţă la oftat;
Dincolo de nori soarele n-a scăpătat;
Soarta este aceeaşi pentru toţi, ştirea nu-i nouă,
În viaţa fiecăruia trebuie să şi plouă,
Să mai fie şi câte-o zi tristă şi întunecată.

poezie clasică de Henry Wadsworth Longfellow, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalmul vieţii

Hai nu-mi spune cu durere
Că viaţa-i doar o poveste,
Căci doar cel ce doarme piere
Şi ce vezi nu e ce este.

Viaţa e pe veci stăpână
Nu se-ndreaptă spre mormânt
Trupul nostru e ţărână
Însă sufletul e sfânt.

Bucurie, supărare,
Nu pe-acestea le visăm
Ci să ne silim mai tare
Zi de zi să progresăm.

Arta-i artă, Timpul zboară,
Inima deşi-n avânt
Răscolită-i de fanfară
Când ne ducem spre mormânt.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Henry Wadsworth Longfellow, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glontele

E mort de-acum frumosul tânăr, căzut viteazul neînvins,
Şi inima-i învăpăiată şi-obrajii lui aprinşi s-au stins!
El — sufletul nădejdii noastre, el — răsfăţatul de noroc,
Pe care cu mândrie ochii îl urmăreau din loc în loc,
A cărui voce mângăioasă, al cărui zâmbet plin de vrajă
Făcea să crezi că pretutindeni un înger bun îi stă de strajă...

Ieri noapte-naintam o ceată prin pas, în munte, spre pichet,
Eram feriţi de întuneric; — el călărea cântând încet:

"Port două roze roşii
La pălăria mea,
A treia-n vârful spadei
Îmi va-nflori şi ea..."

Atunci din margine de codru un glonte şuierând ieşi:
Cântarea-i amuţi pe buze şi, brusc, un trup se prăbuşi,
Simţii că sângele-mi îngheaţă, fiori de groază m-au pătruns.
Şi l-am strigat uşor pe nume, dar, vai! n-am căpătat răspuns!

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Henry Wadsworth Longfellow din Flower-de-Luce (1867), traducere de Şt.O. Iosif
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!