Săgeata și cântecul
Am tras grăbit cu o săgeată-n sus
Când a căzut, nu știu unde s-a dus;
Căci a zburat cu o viteză mare
Încât s-o urmăresc n-am fost în stare.
Și-am înălțat un cântec peste lume
A coborât, dar nu știu unde anume;
Căci cine poate oare să privească
Și-al cântecului zbor să-l urmărească?
Mult mai târziu, într-un stejar solemn
Eu am găsit săgeata înfiptă-n lemn,
Iar cântecul ce altădată l-am cântat
În inima unui prieten l-am aflat.
poezie clasică de Henry Wadsworth Longfellow, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă îți dorești să atingi un scop, trebuie să țintești un pic mai sus de el; fiecare săgeată care zboară simte atracția pământului.
citat clasic din Henry Wadsworth Longfellow
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Săgeată și cânt
Am aruncat săgeată către cer.
S-a-ntors, dar unde-i... cine știe?
Privirii nici nu îndrăznii să-i cer
să-i urmărească zborul frânt, în vrie.
C-un cântec cutezai înspre văzduh.
Îl simt, apoi, îmbrobodindu-mi iarba.
Și nu urechea-l împresoară, ci un duh,
o leacă-mpleticit, jucând "de-a Baba-oarba".
Târziu de tot trecură anii, vii și mulți! -
găsii săgeata-ntreagă, într-un copac cu ghinzi.
Iar cântecul, de știi, prietene, s-asculți,
e-n pieptul tău, cu inima-ți să-l prinzi.
poezie celebră de Henry Wadsworth Longfellow (1845), traducere de Andrei Gădălean
Adăugat de gamma99
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glontele
E mort de-acum frumosul tânăr, căzut viteazul neînvins,
Și inima-i învăpăiată și-obrajii lui aprinși s-au stins!
El sufletul nădejdii noastre, el răsfățatul de noroc,
Pe care cu mândrie ochii îl urmăreau din loc în loc,
A cărui voce mângăioasă, al cărui zâmbet plin de vrajă
Făcea să crezi că pretutindeni un înger bun îi stă de strajă...
Ieri noapte-naintam o ceată prin pas, în munte, spre pichet,
Eram feriți de întuneric; el călărea cântând încet:
"Port două roze roșii
La pălăria mea,
A treia-n vârful spadei
Îmi va-nflori și ea..."
Atunci din margine de codru un glonte șuierând ieși:
Cântarea-i amuți pe buze și, brusc, un trup se prăbuși,
Simții că sângele-mi îngheață, fiori de groază m-au pătruns.
Și l-am strigat ușor pe nume, dar, vai! n-am căpătat răspuns!
[...] Citește tot
poezie clasică de Henry Wadsworth Longfellow din Flower-de-Luce (1867), traducere de Șt.O. Iosif
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la zbor, dar cu o relevanță mică.
Psalmul vieții
Hai nu-mi spune cu durere
Că viața-i doar o poveste,
Căci doar cel ce doarme piere
Și ce vezi nu e ce este.
Viața e pe veci stăpână
Nu se-ndreaptă spre mormânt
Trupul nostru e țărână
Însă sufletul e sfânt.
Bucurie, supărare,
Nu pe-acestea le visăm
Ci să ne silim mai tare
Zi de zi să progresăm.
Arta-i artă, Timpul zboară,
Inima deși-n avânt
Răscolită-i de fanfară
Când ne ducem spre mormânt.
[...] Citește tot
poezie clasică de Henry Wadsworth Longfellow, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un psalm al vieții ( Ce i-a spus inima unui om tânăr psalmistului)
Nu-mi spune-n ritmuri plângărețe nu suport,
Că viața e un vis, c-atâta doar putem noi ști!
Pentru că un suflet care doarme-i mort,
Iar lucrurile nu-s deloc ceea ce par a fi.
Viața-i adevărată! Viața-i onestă, pozitivă!
Și scopul ei nu-i nicidecum mormântul.
Cuvintele "ești colb, te-ntorci în colb," n-ai alternativă,
Nu pentru suflet își urzesc descântul!
Nu desfătarea, nici tristețea a ceea ce rămâne
Sau ne-așteptă la sfârșitul fiecărui drum.
Sunt țelul nostru, ci fapta, astfel ziua cea de mâine
Ne va afla mai departe de locul în care stăm acum.
Lucrarea durează, iar timpul zboară*, nu alină,
Și inimile, tari și curajoase, bat cuminte
Zilnic, asemeni unor tobe, în surdină,
Marșul nostru funerar către morminte.
[...] Citește tot
poezie clasică de Henry Wadsworth Longfellow, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Henry Wadsworth Longfellow despre zbor, adresa este: