Hermann Hesse despre iubire

iubire (vezi şi dragoste)

Iubirea e dorinţa devenită înţelepciune.

definiţie clasică de Hermann Hesse
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea e iubire, şi nimic altceva. E fericit doar cine ştie iubi.

citat clasic din Hermann Hesse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea e dorinţă devenită înţelepciune. Iubirea nu vrea să stăpânească, ea vrea doar să iubească.

citat clasic din Hermann Hesse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faptul că toate iubirile au tragismul lor, nu e un motiv să nu mai iubim.

citat clasic din Hermann Hesse
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea nu constă în a fi iubit. Fiecare fiinţă umană are iubire pentru ea însăşi, şi totuşi, sunt mii care trăiesc o existenţă damnată. Nu, faptul de a fi iubit nu-ţi aduce fericirea. Dar a iubi, aceasta este fericirea!

citat celebru din Hermann Hesse
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ştiu ce este dragostea, este datorită ţie.

citat clasic din Hermann Hesse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără mamă nu se poate iubi. Fără mamă nu se poate muri.

Hermann Hesse în Narcis şi Gură-de-Aur
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răul se întâmplă acolo unde nu e destulă iubire.

citat clasic din Hermann Hesse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru toţi, chiar şi pentru cei mai norocoşi, iubirea începe cu o înfrângere.

citat clasic din Hermann Hesse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubim ce ne seamănă, înţelegem ce e scris pe nisip...

citat clasic din Hermann Hesse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea e viaţa sufletului nostru, prin care el se percepe pe sine şi îşi înţelege trăirile.

citat clasic din Hermann Hesse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea şi plăcerea sunt una. Mama este Eva, ea este izvorul fericirii şi izvorul morţii, ea naşte veşnic, ucide veşnic, în ea se amestecă dragostea şi cruzimea.

Hermann Hesse în Narcis şi Gură-de-Aur
Adăugat de Roxana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patima este întotdeauna o taină şi nu poate fi desluşită şi, din păcate, este sigur că viaţa nu-i cruţă pe copiii ei cei mai frumoşi şi că adesea cei mai minunaţi oameni trebuie să iubească tocmai ceea ce îi distruge.

Hermann Hesse în Gertrud
Adăugat de C.R
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemarea morţii este chemarea iubirii. Moartea poate fi dulce dacă-i răspundem afirmativ, dacă o acceptăm ca pe una din măreţele formele eterne ale vieţii şi transformării.

citat clasic din Hermann Hesse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-ar fi raţiunea şi luciditatea, pentru cel ce n-a cunoscut ameţeala, ce-ar fi voluptatea simţurilor dacă în spatele ei nu s-ar ascunde moartea, şi ce-ar fi dragostea, fără eterna duşmănie neîmpăcată a sexelor?

Hermann Hesse în Narcis şi Gură-de-Aur
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatra aceasta este o piatră, ea este şi animal, este şi Dumnezeu, este şi Buddha, iar eu o admir şi o iubesc nu pentru că, odată şi odată, ar putea să devină fie una, fie alta, ci pentru că ea este de multă vreme şi întotdeauna totul.

Hermann Hesse în Siddhartha
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se numeşte iubire tot ce este la modul superlativ, se numeşte iubire capacitatea noastră de a înţelege, de a zâmbi durerilor. Iubire pentru noi înşine şi pentru destinul care ne-a fost dat să-l împlinim. Se numeşte iubire alipirea noastră la tot ce percepem ca fiind Cel ce nu poate fi perceput, la ceea ce El vrea să facă, chiar dacă încă nu putem să-L vedem şi să-L înţelegem.

citat clasic din Hermann Hesse
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea în largul mării

Noaptea, când marea mă leagănă
Şi când licărul stelei palide
Se aşează peste valurile ample,
Mă eliberez pe de-a-întregul
De toate lucrurile şi de toată dragostea,
Stau în linişte şi pur şi simplu respir,
Singur-singurel, legănat de marea
De sub mine, rece şi tăcută, cu o mie de luminiţe.

Atunci simt nevoia să mă gândesc la prieteni,
Iar privirea mea se-afundă-n privirea lor
Şi, tăcut, îi întreb, unul câte unul, pe fiecare:
"Suntem încă împreună?"
Este tristeţea mea o tristeţe pentru tine, moartea mea, o moarte?
Simţi oare în iubirea mea, în suferinţa mea,
Doar o adiere, doar un ecou?

Şi marea mă priveşte binevoitoare, tăcută
Şi zâmbeşte: nu.
Şi niciun salut, şi niciun răspuns nu se ivesc de undeva.

poezie de Hermann Hesse, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot astfel a trebuit să gândesc şi despre părinţii mei. Ei spun că eu sunt copilul lor şi că aş fi ca ei. Dar chiar dacă trebuie să îi iubesc sunt pentru ei un om străin pe care nu-l pot înţelege. Şi ceea ce este esenţial la mine şi poate fi tocmai esenţa sufletului meu, ei consideră că e neimportant şi atribuie acest ceva tinereţii sau toanelor mele. Şi cu toate acestea ţin la mine şi mi-ar face cu dragă inimă tot binele din lume. Un tată îi poate da copilului său nasul şi ochii şi chiar şi mintea drept moştenire, dar nu şi sufletul. Acesta e nou odată cu fiecare om

Hermann Hesse în Knulp
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!