Ca și cum inocența e vreodată impudoare! Ca și cum inocența nu poartă dintru început simțirea de a se învălui și ascunde în pânza curăției albe!
Hortensia Papadat-Bengescu în Femei, între ele (Sephora)
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru Efraim obiectele de artă reprezentau satisfacția de a plasa totuși capitalul în chip sigur, deși fără de dobîndă. Lui Walter rafinarea delicată a obiectelor îi da o compensație prin stări purcontemplative către făpturi neînsuflețite. încă de la început tînărui.
Hortensia Papadat-Bengescu în Drumul ascuns (1932)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Da! Viața e un suiș... te urci anevoie, și vezi înainte culmile și sunt departe, și mersul ți-e împovărat. Ai adunat de la început, zi cu zi, ceas cu ceas, din răsuflarea vieții, din praful drumului, din chinurile sufletului, din noroiul potecilor, povara ce porți pe umări... de griji, de speranțe, greșeli și dorințe - și iată acum, sub greutatea ei, ești învins și înfrânt.
Hortensia Papadat-Bengescu în Marea, Versuri de Nietzche
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De la început se simțise acolo pe planuri parcă inverse și mobile, care o amețeau ca un trotuar rulant. Un ușor mal de mer stăruia încă în vidul pieptului. În stradă se legănă un minut, ca cel coborât abia de pe o punte de vas, până când ia contact cu statornicia solului. De altfel, strada nu o lămuri îndată. În sus sau în jos era bulevardul dincotro venise? Recunoștea clădirile pe lângă care trecuse ca într-o fotografie obtuză. Un tramvai la distanță o descurcă. Se duse de-a dreptul într-acolo și ieși la liman. Se opri puțin în loc ca să lase aiurelei timp să se astâmpere. Ceva, ca vinul turburat într-o cupă, se clătină în ea, apoi se liniști.
Hortensia Papadat-Bengescu în romanul Concert din muzică de Bach - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. București (1927)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Teatrul a fost cel mai însemnat cenzor al moravurilor, arma ascunsă dar tăioasă a spiritului critic al gânditorilor prin propunerea de exemple, prin contrastul binelui și răului, totodată o reproducere dar și o cenzură a epocelor pe care le-a înfățișat. Arlequin, Paiață, cei care plângeau cu un ochi și râdeau cu altul, au fost precursori ai fabulei. Teatrele, care sub formă glumeață, sau severă, confruntă omul cu sine. O lume întreagă, cea antică, cu pasiunile ei a rămas oglindită în operele dramaturgilor. De la început teatrul a avut nu numai scopul de a amuza ci și pe cel de a așeza în fața contemporanilor o oglindă în care să-și privească diformitățile și anume pe cele mai bine ascunse, pe cele morale. Teatrul care urmărește un scop pur distractiv e o anexă secundară, dispensatoare a unei plăceri de ordin inferior, de aceea chiar mai lesne de satisfăcut.
Hortensia Papadat-Bengescu în Almanah "Convorbiri literare"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Hortensia Papadat-Bengescu despre început, adresa este: