Sufletele de mamă n-au nicio cumpătare la recunoștință, cum n-au nici la iubire.
Hortensia Papadat-Bengescu în Femeia în fața oglinzei (Romanul Adrianei)
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine iubește viața, numai acela se omoară, nu poate îndura, nu se poate deprinde cu legea barbară a morții!
Hortensia Papadat-Bengescu în Marea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvintele sunt mânjite de alte buze și au slujit altor iubiri, pe când tăcerile sunt totdeauna noi și sunt ale fiecăruia.
Hortensia Papadat-Bengescu în Marea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai văzut tu cum mersul femeiei se leagănă, mlădiind capricios trupul pe resorturile fragede ale încheieturilor? În gestul acela, ea se iubește ades pe ea singură.
Hortensia Papadat-Bengescu în Lui Don Juan, în eternitate, îi scrie Bianca Porporata
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
O femeie poate crede, dar înțelege bine, nu. Femeia iubește toată viața pe cel de "acum" și are ca circumstanță atenuantă că e prin natura ei înclinată fidelității.
Hortensia Papadat-Bengescu în Autobiografie
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
De pe când de mic fugea de-acasă, îi rămăsese ca tuturor vagabonzilor dragostea de a trăi pe drumuri. Mai târziu, meseriile variate pe care le cercase le alesese tot drumețe.
Hortensia Papadat-Bengescu în romanul Concert din muzică de Bach - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. București (1927)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mini credea că în ținutul propriului tău suflet poți adăposti o întruchipare fericită, în care să recunoști și să iubești marile calități de coordonare și armonie, care fac ca universul să plutească sigur și fericit.
Hortensia Papadat-Bengescu în romanul , Fecioarele despletite - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. București (1925)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doctorul Walter părea, de altfel, a fi dorit puternicreabilitarea pe căile ee-i erau cu putință; avea o mare pasiune pentru tot ce era obiect de artă: pictură, bibelou, mobilă, tapițărie, pasiune ce-1 apropiase mult de bancherul Efraim, colecționar el însuși șicare anume lăsase Salemei obiecte]e lui de preț, știind că astfel vor fi stăpînite cu dragoste de către Walter.
Hortensia Papadat-Bengescu în Drumul ascuns (1932)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Salema Efraim avea despre iubire o concepție potrivită cuoriginile ei levantine și cu făptura ei; lenea ei orientală avea nevoie de plăcere drept orice activitate, iarvițiul la dînsa, vechi cu mult dinainte de Efraim, se întindea acum pe suprafețe mari. Cei douăzeci deani de fidelitate erau iluzia lui Efraim, deși Salema pînă atunci nu avusese decît aventuri obscure, alcăror josnic pomelnic ea singură îl cunoștea.
Hortensia Papadat-Bengescu în Drumul ascuns (1932)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Walter pe atunci era un tînăr zvelt, cu o bărbițăcastanie în jurul unui obraz de Christ de ivoriu, cu ochi albaștri, deschiși extatic și prelung spretîmplele transparente, cu buze roșii ca de vopsea și cu părul castaniu-roșiatic, ondulat ușor în jurul uneifrunți mate, fizic fără de nici un raport cu moralul uscat al tînărului ambițios, fizic de care nu-și dăduse pînă atunci seama, deoarece în preocuparea lui ambițioasă îndepărtase, fără aproape să le observe, avansurile studentelor amorezate.
Hortensia Papadat-Bengescu în Drumul ascuns (1932)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Hortensia Papadat-Bengescu despre iubire, adresa este: