Să nu răscolim, cu mâini ce profanează, pământul unde am îngropat vreo amintire.
Hortensia Papadat-Bengescu în Marea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu poți vorbi de unele lucruri cu cei cari te-ar înțelege, seamănă ca și cum ai răscoli cu mâna în cărbuni aprinși. Cu cei ce nu înțeleg, iar nu poți vorbi.
Hortensia Papadat-Bengescu în Marea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt idealistă deoarece caut frumosul pretutindeni. Ca să găsesc acest frumos ar trebui să scormonesc cu amândouă mâinile în urât. Sunt inseparabile.
Hortensia Papadat-Bengescu în Femeia în fața oglinzei
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erau laolaltă răcituri, fructe, dulcețuri, țigări. Tot ce putuse fura. Din trebile casei își alesese numai strânsul mesei cu cheia de la bufet. Baba o prinsese deseori colectând, dar nu spusese Linei nimic. Tot ea se răstise: Nu te duci să pârăști? Vinul e pe mâna dumitale! ca și cum baba era cea care da de băut domnișorului, nu satana de fată.
Hortensia Papadat-Bengescu în romanul Concert din muzică de Bach - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. București (1927)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu răscolim, cu mâini ce profanează, pământul unde am îngropat vreo amintire. E o durere zadarnică. Nu mai găsim- nu se mai întoarce- același palpit, aceeași izbitură de sânge în piept și obraz, așa cum a fost nu mai reînvie. Trebuie să ți-o spui cu putere, numai ție singur, ca să nu te trezești nebun, căutând, pe câmpiile pustii, florile odinioară căzute din mila drumului.
Hortensia Papadat-Bengescu în Femeia în fața oglinzei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Hortensia Papadat-Bengescu despre mâini, adresa este: