Ileana Vulpescu despre viitor

Viitorul este imprevizibil, aşa că totul se poate.

citat din Ileana Vulpescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În făpturi e-ntipărit nu doar trecutul, dar şi viitorul; în ochi, într-un zâmbet, într-o inflexiune a vocii.

Ileana Vulpescu în De-amor, de-amar, de inimă albastră
Adăugat de ioanalina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-ţi tratezi prietenul de azi ca şi cum mâine ţi-ar deveni duşman şi duşmanul de azi ca şi când mâine ţi-ar deveni prieten. Este o bună politică.

Ileana Vulpescu în Arta conversaţiei
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăim viaţa ca şi când am fi o specie eternă. Nu ne gândim niciodată că mâine poate fi prea târziu, că putem muri până mâine şi că tot ceea ce e al nostru azi, mâine poate fi cenuşă.

Ileana Vulpescu în Candidaţii la fericire, Scrisoare către un cunoscut
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii despărţiţi n-au prezent, nici viitor comun. Ei au numai un biet trecut din care, dacă-l pigulesc, şi-l vântură, în loc să-l lase să-şi doarmă somnul, fac un venin din prezent. Şi de venin nu duce nimeni lipsă...

Ileana Vulpescu în Arta conversaţiei
Adăugat de Iulia Popusoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt momente când îţi trece prin minte tot ce ai trăit, dar şi străfulgerări care-ţi luminează viitorul. Îl luminează este un fel de a spune, de fapt ţi-l aduce în faţa ochilor, a ochilor minţii, nevăzători dar străpungători a ceea ce te aşteaptă.

Ileana Vulpescu în De-amor, de-amar, de inimă albastră (2005)
Adăugat de roxănel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-mi pară rău? Să-mi pară rău că-n viaţa asta, făcută-n mare parte din rutină, mi-a fost dat să trăiesc ceva adevărat şi-atât de frumos? Dacă mâine aş lua viaţa de la capăt şi cineva m-ar pune să aleg, înfăţişânu-mi de la început şi suferinţa cu care-aş plăti bucuria, eu tot te-aş alege!

Ileana Vulpescu în Arta comversaţiei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Momentul când îţi dai seama că n-ai avut pe cine să iubeşti într-o viaţă înseamnă începutul agoniei sufletului, agonie ce se reflectă mai întâi într-un cenuşiu amorf al ochilor - ei îmbătrânesc primii - într-un rictus al gurii, pe care trebuie mult exerciţiu în oglindă pentru a învăţa să-l ascunzi. Această agonie sufletească se reflectă într-o îmbătrânire fizică bruscă. Descoperirea asta, a vidului unei vieţi, te schimbă de azi pe mâine, ca trecerea prin groaza unei catastrofe.

Ileana Vulpescu în Viaţă, viaţă, legată cu aţă
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!