Tot ce spunem trebuie să fie veridic, dar asta nu înseamnă că orice adevăr trebuie să fie spus în public.
citat celebru din Immanuel Kant
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
O propoziție incorectă e neapărat falsă, dar o propoziție corectă nu e neapărat adevărată.
citat celebru din Immanuel Kant
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Voce: Michelle Rosenberg
Este disponibilă și traducerea în franceză.
A doua întrebare este pur practică. Ca atare, ea poate aparține, în adevăr, rațiunii pure, dar atunci nu este transcendentală, ci morală, prin urmare ea nu poate în sine ocupa Critica noastră.
Immanuel Kant în Critica rațiunii pure
Adăugat de Avramescu Norvegia - Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un intelect corect este acela: care nu strălucește atât prin mulțimea conceptelor sale, cât prin conformitatea lor cu cunoașterea obiectului, deci cu facultatea și dexteritatea de a avea aprehensiunea adevărului.
Immanuel Kant în Antropologia din perspectivă pragmatică (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericirea este totdeauna ceva care este în adevăr plăcut celui ce-o posedă, dar nu este bună numai prin sine în mod absolut și în toate privințele, ci presupune totdeauna ca condiție purtarea morală conformă legii.
Immanuel Kant în Critica rațiunii practice, Despre dialectica rațiunii pure în determinarea conceptului de Bine suveran (1788)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Voce: Michelle Rosenberg
Tot ce spui, atât altora cât și ție, să fie adevărat iată ceva ce nu poate fi întotdeauna sigur, deoarece poți greși; dar se poate și trebuie întotdeauna să fii sigur că ceea ce spui e sincer pentru că de asta îți poți da seama imediat.
citat celebru din Immanuel Kant
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Voce: Michelle Rosenberg
Adevărul e sublim și de aceea urăște el minciuna și prefăcătoria. Are un sentiment profund față de demnitatea naturii umane. Se prețuiește pe sine și consideră omul o creație demnă de respect. Nu suportă niciun fel de supunere josnică și din pieptul lui nobil respiră libertate. Are oroare de orice fel de lanțuri, de la cele aurite, purtate la curte, până la cele de fier greu ale sclavilor de pe galere.
Immanuel Kant în Despre frumos și bine
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Voce: Michelle Rosenberg
Omul poate să-și realizeze esența doar atunci când o realizează obiectual, adică atunci când prin "forțele sale esențiale" produce o lume exterioară, materială, obiectuală, în crearea căreia el există cu adevărat. Crearea practică a unei lumi de obiecte, prelucrarea naturii neorganice este autoafirmarea omului ca ființă generică conștientă. În această activitate omul se manifestă conform genului său, ca ființă umană, spre deosebire de plante, animale și lumea anorganică.
Immanuel Kant în Critica rațiunii pure
Adăugat de Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Admit că există în adevăr legi morale pure care determină complet a priori (fără considerarea mobilelor empirice, adică a fericirii) purtarea, adică folosirea libertății unei ființe raționale în genere, și că aceste legi poruncesc absolut (nu numai ipotetic, sub supoziția altor scopuri empirice), și că deci ele sunt necesare în toate privințele. Pot presupune cu drept această judecată, invocând nu numai dovezile celor mai luminați moraliști, ci (și) judecata morală a fiecărui om, când acesta vrea să gândească clar o astfel de lege.
Immanuel Kant în Critica rațiunii pure
Adăugat de Avramescu Norvegia - Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rațiunea pură conține deci, ce e drept, nu în folosirea ei speculativă, dar totuși într-o anumită folosire practică, anume cea morală, principii ale posibilității experienței, anume ale unor astfel de acțiuni care, fiind conforme cu regulile morale, ar putea fi întâlnite în istoria omului. Căci din moment ce ea ordonă că astfel de acțiuni trebuie să se întâmple, ele trebuie să se și poată întâmpla, și trebuie deci să fie posibilă o specie particulară de unitate sistematică, anume cea morală, pe când unitatea sistematică a naturii n-a putut fi demonstrată prin principii speculative ale rațiunii, căci rațiunea are în adevăr cauzalitate în raport cu libertatea în genere, dar nu în raport cu întreaga natură, iar principiile morale ale rațiunii pot produce în adevăr acțiuni libere, dar nu legi ale naturii. Prin urmare, principiile rațiunii pure în folosirea ei practică, dar mai ales în cea morală, au realitate obiectivă.
Immanuel Kant în Critica rațiunii pure
Adăugat de Avramescu Norvegia - Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la adevăr, dar cu o relevanță mică.
Două lucruri umplu sufletul cu mereu nouă și crescândă admirație și venerație, cu cât mai des și mai stăruitor gândirea se ocupă cu ele: cerul înstelat deasupra mea și legea morală în mine. Pe ambele nu ai voie să le cercetez și să le presupun numai, ca și când ar fi învăluite în întunecimi sau situate în extravagant, în afara orizontului meu; le văd în fața mea și le leg nemijlocit cu conștiința existenței mele. Primul începe din locul pe care-l ocup în lumea sensibilă externă și lărgește conexiunea în care mă aflu, în spațiu imens de lumi peste lumi și de sisteme peste sisteme, și pe deasupra în durata ilimitată a mișcărilor lor periodice, a începutului și duratei lor. Al doilea începe de la eul meu invizibil, de la personalitatea mea, și mă reprezintă într-o lume care are o adevărată infinitate, de care numai intelectul își poate da seama, și de care (iar prin ea, în același timp, și cu toate acele lumi vizibile) mă recunosc legat, nu ca în prima, numai contigent, ci în chip universal și necesar.
Immanuel Kant în Critica rațiunii practice, Legea fundamentală a rațiunii pure practice (1788)
Adăugat de Avramescu Norvegia - Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
«Cu privire la metodă». Pentru ca ceva să poată fi numit metodă, trebuie să fie un procedeu după principii. Metoda care domină acum în această ramură de cercetare a naturii poate fi divizată în metodă «naturalistă» și metodă «științifică». «Naturalistul» rațiunii pure ia ca principiu că prin rațiunea comună, fără știință (pe care el o numește rațiune sănătoasă), se poate realiza mai mult în chestiunile cele mai înalte, care constituie problema metafizicii, decât prin speculație. El afirmă deci că mărimea și depărtarea Lunii pot fi determinate cu ochiul mai sigur decât pe cale indirectă, matematica. Este o simplă misologie, redusă la principii, și ceea ce este absurd e neglijarea tuturor mijloacelor tehnice, lăudată ca o metodă proprie, pentru a extinde cunoașterea noastră. Căci în ceea ce privește pe cei ce sunt naturaliști, din lipsa unor vederi mai ample, ei nu pot fi acuzați cu temei de nici o vină. Ei urmează rațiunea comună, fără a se lăuda cu ignoranța lor, ca o metodă care ar conține secretul de a scoate adevărul din fântâna adâncă a lui Democrit. «Quod sapio, satis est mihi, non ego curo, esse quod Arcesilas aerumnosique Solones», versurile lui Persius constituie deviza lor, cu care pot trăi mulțumiți și demni de aprobare, fără a se îngriji de știință, nici a încurca treburile ei.
Immanuel Kant în Critica rațiunii pure
Adăugat de Avramescu Norvegia - Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Immanuel Kant despre adevăr, adresa este: