Citate despre India și alb
citate despre India și alb (inclusiv în versuri).
Înțelepții în viață au ținut sfat împreună cu sufletele înțelepților defuncți, iar acestea le-au spus (citat din tratat): Iapa albă a fătat pentru ultima oară. Va fugi, va fugi și nimeni n-o ști că n-a crăpat. Va călca în picioare grumajii ucigașilor ei. Fiindcă s-a zis: n-ai cum să smulgi inima fără să frângi coastele. Sufletele înțelegeau prin asta că, în aparență, indienii vor pieri ca niște găini bete. Numai în aparență însă. Căci iată teribila (sau: înfricoșătoarea) taină a celor o mie de miriade de suflete: Din cele mai vechi timpuri, trupurile indienilor au fost însuflețite de o mie de miriade de suflete indestructibile. Sufletele nu erau distribuite câte unul pentru fiecare trup; doar războinicii și înțelepții aveau câte un suflet și câteodată chiar mai mult de unul. Femeile și copiii posedau numai o mică părticică de suflet, zisă "rază de lumină". Sufletul intra în războinic o dată cu inițierea, fiind invocat de Colegiul Șamanilor.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la India și alb, dar cu o relevanță mică.
Sufletelor nu le plac războinicii bețivi; după un anumit timp, li se face milă de ei și-i părăsesc sau îi ucid. De aceea indianul nu bea decât trei săptămâni. Lucrul acesta e valabil numai pentru războinicii ignoranți: înțelepții înșiși pot să se îmbete de șapte ori pe zi și nu-și vor pierde sufletul. Căci ei știu ce fac. Toate acestea n-au ținut mult, doi-trei ani, după care nu mai era niciun suflet de războinic întrupat, cu excepția acelora închise în înțelepții băutori. Armata sufletelor aștepta un semnal ca să se dezlănțuie. (N. B. Comentariul precizează că obiectivul acestei operațiuni e răzbunarea împotriva Omului Alb. Dar nu se spune nimic despre caracterul suferințelor pe care sufletele indiene le vor aplica Albilor.) Și semnalul veni.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întru realizarea scopului de răzbunare (cu adevărat planul acesta este culmea șireteniei), trebuia ca sufletele, toate sufletele de folos - cu sutele de miriade - să iasă cât mai repede posibil din trupurile războinicilor și să se încarneze în trupurile Oamenilor Albi. Atunci, înțelepții și-au dezgropat comorile ascunse în pământ și au cumpărat alcool. Au dat ei înșiși pildă, îmbătându-se dimineața, la prânz, seara și la miezul nopții. Toți ceilalți războinici i-au urmat pe această cale. Iar cei ce le vindeau alcoolul, chiar și aceia care râdeau în hohote de ravagiile pe care le pricinuiau printre războinici, erau cu toții socotiți cei mai buni prieteni ai indienilor. Aceștia din urmă își băteau joc de majoritatea acelor mizerabili ce credeau că se îmbogățesc pe seama lor. Indianul e prost, dar cu cât mai prost e Omul Alb!
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cimitir globular - Oceanul Indian
φ = 011o10'05"S
λ = 084o25'47"E
Catarg, martingala desprinsă,
sarturi peste corali
șovăieli îndelungi,
umbre mucegăite,
suprastructuri.
Un singur delfin
ascuns semnificației
de anemonele-de-mare,
ceilalți îmbrăcați în părinți,
stropii de ploaie,
fierbinți.
Starea gripată
împinsă de-o stea în genune
depășește raza
riscând să-i iasă nume rău,
de perfecțiune.
[...] Citește tot
poezie de Vasile Durloi din Nautica poesis
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crăciunul
se desenează Crăciunul
pe fereastra închisă.
ninge-n cuvinte despre Isus.
tobele răsună și învelesc spațiul,
ecoul jertfei plutește printre zurgălăi,
urșii saltă pasul în șir indian
către zarea șerpuind cărunt.
cerul gol e albit ca o cataractă,
uimit drumul suie către cer.
pe mine mă caut ieri,
nejefuită de vreme,
în gândul vechi, nedurut,
în pacea nopții curbată de stele,
erai într-o idee cu lacăt,
pe-un vârf de albastru pribeag.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În căutarea Șeherazadei
În mări de nord; în hale lungi și sure
M-am coborât și am ciocnit cu zeii,
Atârnând arfa-n vecinica pădure.
M-am îndulcit cu, patima femeii,
În stele i-am topit aurul din plete,
În poale-am scuturat piatra cameii,
Din ochi i-am sărutat priviri șirete,
De-umeri-i rezemat am râs cu dânsa
Și-am potolit din gură-i lunga sete
De-amor. Apoi m-am dus - ea plâns-a,
Mi-a deschis marea porțile-i albastre
Și Nordul frig durere-mi caldă stins-a
M-am dus spre sud - und-insule ca glastre
Gigantici se ridic din sfânta mare,
C-oștiri de flori, semănături de astre.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1874)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mândră-i corabia, meșter cârmaciul
oceanul nu pare să mai aibă nimic împotrivă
se întinde lin ca o baltă cu mormoloci
de trei ori albă de trei ori neagră
și doar o dată-n viață gri
șirul indian se răsucește idiot
stelele se ordonează cum le cântă păstorul
din os din soc din cine să mai știe care flaut
oricum mioarele năzdrăvane sunt doar în balade
și nici acolo nu mai au rol principal
dacă ar fi fost după țugulime
universul ar fi început printr-un fâs
iar carul mare ar fi fost dosit
ca nu cumva steaua polară să încurce cârmaciul
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Legenda trandafirilor
O mamă tânără-ntr-un sat
Al Indiei, trăia iubită
De soțul ei și fericită
De multe câte i s-au dat.
Statornică-i trecea viața,
Cum trece-n farmec dimineața
P-un câmp frumos și plin de flori.
Și i-au dat zeii-ndurători
Un copilaș, ca el să fie
Cea mai înaltă bucurie
În traiul ei de rău scutit.
Dar într-o zi s-a îmbolnăvit
Cel dezmierdat din mână-n mână,
Și s-a zbătut o săptămână
Și-a opta zi el a murit.
Din lut era; s-a întors în lutul
Creării noastre-a tuturor!
Și mama-și blestema trecutul
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și se va lumina de ziuă
te baricadezi înlăuntrul tău
singură cu idolii tăi de-ntuneric
cu anotimpul din care mereu pleacă cineva
demult nu mai simți nașterea dimineților
aroma cafelei
frigul privește prin tine ca printr-o fereastră
de cealaltă parte cerul
țipătul unui pescăruș
și chipul tău în oglinda unei ape
din care crește o liniște albă
toate umbrele tale stau aliniate în șir indian
așteptând să te intorci
toate femeile care au locuit în tine
își revendică dreptul la fericire
într-o zi va veni cineva și va arde pe rug
cerul lor îndărătnic
și se va lumina de ziuă
în mijlocul unei nopți
poezie de Nuța Crăciun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem mistic
Ce sfânt eram odată, prin grădină,
Eram berbec păscând grămezi de varză
Și-aveam și coarne grele de lumină
Și Dumnezeu m-avea mereu în pază.
Dar azi când sunt o altă vagă entitate
Tot smulg mistere crude din grădini;
Și-aștept doar timpul plin de răutate
Să-mi schimbe mâinile-n tulpini.
Sub pleoapă vreau să țin numai țărână,
Iar râmele să treacă în șir indian,
Mugind prin pielea mea albă, păgână,
Mă strigă-n vremea oarbă an de an.
[...] Citește tot
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste din texas
spusă de un pistolar care călărea
un catâr inteligent
la o cană de whisky contrafăcut
amestecat cu suc de roșii
și piper alb
era într-un fort plin cu negri
care păzeau butoaiele cu whisky
aduse din new mexico
sau
sau
arizona cu diligențe speciale
le păzeau de indienii apași
sau navajo
care s-au jurat să șterpelească
apa de foc bună pentru a intra
în transă și alte grozăvii vrăjitorești
pe lângă văcarii beți de dimineață
stătea cu pistolul colt în mână
și
și
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul indian Cherokee
Am inima în piept neînfricată,
Sunt unul dintre ultimii Cherokee,
Drumul lacrimilor însă îmi arată
Cum neputința întristează ochii.
Ne-au umilit, apoi ne-au alungat,
Tot înspre Vest, sălbatice represii,
Ne-au luat căminul mult visat,
Din Georgia și Tennesse...
În urmă-i fum, lacrimi, durere,
Un copil stingher își strigă mama
Și-n rest e totul doar tăcere,
Din Carolina-n Alabama...
"Albul" cu mii de plumbi învinge,
Acum nici lupta nu mai are sens,
Văd neamul meu, încet se stinge,
Și-n mine-i doar un gol imens!
[...] Citește tot
poezie de Alex Dospian (iunie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inspirata de melodia 'Trail of tears' cantata de Blackie Lawless (WASP) 'Drumul lacrimilor' este numită izgonirea amerindienilor din regiunile fertile [...] | Citește tot comentariul
Cei mai naivi dintre înțelepți au aclamat această propunere (pur teoretică) cu mult entuziasm. Dar o squaw, adică imaginea strălucitoare de frumusețe a celor șapte suflete ale șamanului Șoimul-Soarelui-Sângeros (sau: Șoimul Crepuscular; tratatul spune în această privință: Căci ochiul șoimului în amurg se înflăcărează, zărește râma la șapte coți sub pământ și o face să iasă - sau: o scoate din cotlonul ei), o squaw n-a fost de aceeași părere. Ea a închipuit următorul plan, pe care toți înțelepții l-au acceptat și l-au pus în aplicare fără întârziere: Indienii sunt alungați, n-au nicio șansă de a-și duce la bun sfârșit răzbunarea umilințelor prezente. Hăituiți fără milă, sunt sortiți martiriului veșnic. Sufletele n-ar avea vreme să se întrupeze, că din nou ar ieși din trupuri. Ciudată răzbunare, să vrei să tot suferi! Nu, trebuie atacat direct și singura posibilitate e ca toate cele o mie de miriade de suflete să se elibereze mai întâi de trupuri, ca să poată apoi pune stăpânire pe trupurile Oamenilor Albi. Omul Alb nu va ști niciodată că răzbunarea se împlinește prin el însuși. Va da ascultare inimii sale și nu va ști că tocmai ea este instrumentul ce-i măsoară timpul distrugerii.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu și om
Cărții vechi, roause de molii, cu păretț~ii afumați,
I-am deschis unsele pagini, cu-a lor litere bătrâne,
Strâmbe ca gîndirea oarbă unor secole străine,
Triste ca aerul bolnav de sub murii afundați:
Dar pe pagina din urmă, în trăsuri greoaie, seci,
Te-am văzut născut în paie, fața mică și urâtă,
Tu, Christoase,-o ieroglifă stai cu fruntea amărâtă,
Tu, Mario, stai tăcută, țeapănă, cu ochii reci!
Era vremi acelea, Doamne, cînd gravura grosolană
Ajuta numai al minții zbor de foc cutezător...
Pe cînd mina-ncă copilă pe-ochiul sînt și arzător
Nu putea să-l înțeleagă, să-l invite în icoană.
Însă sufletul cel vergin te gîndea în nopți senine,
Te vedea râzând prin lacrimi, cu zâmbirea ta de înger.
Lîngă tine-ngenuncheată, muma ta stetea-n uimire,
Ridicînd frumoasă, sîntă, cătră cer a sale mâne.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1873)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Cu fiecare adversar ucis, războinicul mai capitaliza niște "raze de lumină": avea atâtea câte pene la banderolă, dar n-avea niciodată tot pe-atâtea suflete (tratatul rezerva două pagini rațiunilor insondabile ale distribuirii sufletelor și "razelor de lumină"; din păcate, se pare că n-am înțeles nimic din asta, pentru că în notele mele nu fac decât această scurtă mențiune). Pretutindeni există raze de lumină, în omul alb și în lupul de prerie, în întreitul strigăt al cucuvelei și în buruieni. Dar nu există decât o mie de miriade de suflete, iar unele dintre ele se odihnesc de veacuri. Asta înseamnă că rămân întotdeauna niște suflete nefolosite. Cât despre întreitul strigăt al cucuvelei, e un semn prevestitor de moarte la indienii Sioux.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciocnirea
într-un târziu am încercat să-ți dau telefon, dar telefonul murise
receptorul duhnea a formol, am deșurubat capacul microfonului
și am găsit fierul ruginit, plin de viermi;
am căutat șurubelnița
și-am desfăcut carcasa: de lița bobinelor
își prinseseră păianjenii pânza.
pe șnurul împletit, acum putred, cu cauciucul mâncat și sârma zdrelită
își lăsau mirosul furnicile; l-am apucat, l-am smucit pân-a ieșit din pioneze cu tencuială cu tot,
am tras de el până am început să apropii
metru cu metru cartierul tău de al meu
turtind farmaciile, cofetăriile, pleznind țevile de canalizare
încălecând asfalturile, presând atât de mult stelele pe cerul violaceu, de amurg, dintre case
încât deasupra a rămas doar o muchie de lumină scânteietoare
pulsând în aerul ars, ca de fulger.
trăgeam de fir, și ca un sfânt indian făcând trapezul pe ape
statuia lui c. a. rosetti aluneca spre miliție
consiliul popular al sectorului doi
se ciocni de foișorul de foc și se duse la fund cu tot cu o nunta
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înfrângeri
să-mi construiești o casă din inimi frânte
departe-n întunericul des
unde e greu să ajungi,
pomegranade dulci să-mi așterni pe buzele uscate
să mă hrănesc din ele mai apoi,
când ultimul strop din eternitate va aluneca din universul meu,
timpul râde de mine că nu i-am deslușit secretul,
chipul meu de copil se-ntreabă unde-am fugit,
știe că n-am să mă-ntorc acasă...
păsări fără aripi cu pene umflate în șir indian se clatină pe străzi,
eu sunt una din ele, ieșită din rând
cu pene mai lungi puțin colorate și grele,
număratul stelelor acum m-a obosit,
vreau să-nchid ochii în pustietatea serii
să cad în visul neștiut,
cortine lungi, să curgă praf din ele
să nu mai văd sfârșitul iscălit, pe foi de dud uscat
închise-n temple albe,
să nu mai cer trecut nici viitor
că tot ce am, ce sunt, oricum se va cerne.
poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De copilăria asta
mă joc cu o mașinuță gri
scrie poliția pe portiere
trag în bandiții care vor
să-mi fure copilăria
urmăresc altă mașinuță
de curse cu mâna dreaptă
mașinile prind viteză și trec
prin țara cowboy-lor răi
pistoalele scoase în lumina
reflectoarelor puse pe indienii
apași și comanși în prerie
cai de material plastic
albi și negri și maro
încep cursa de urmărire
pusă la cale de șeriful
care mestecă tutun și bea whisky
ține țigara în mâna rănită
trage cu pușca în cei
veniți să jefuiască trenul
în pauză mănânc clătite
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Binecuvântare
Lângă autostrada către Rochester, Minnesota,
Amurgul se balansează, catifelat, peste pășune;
Ochii celor doi poney indieni
Se umbresc de blândețe.
Ei au ieșit bucuroși dintre sălcii
Să ne întâmpine, pe mine și pe prietenul meu.
Trecem dincolo de gardul de sârmă ghimpată pe iarba
Unde au păscut toată ziua, singuri.
Ei tremură încordați, abia stăpânindu-și bucuria
De a ne vedea.
Se apleacă sfioși, ca niște lebede în reverență. Se iubesc unul pe celălalt.
Nu mai exista altă singurătate ca a lor.
Ajunși iarăși acasă, încep să mestece, în întuneric, smocuri de iarbă.
Mi-ar plăcea s-o strâng în brațe pe cea tânară,
Pentru ca a venit la mine
Și și-a lipit botul de mâna mea stângă.
Este bălțată, cu alb și cu negru,
Coama netăiata îi cade pe frunte
Briza serii, ușoară, mă îndeamnă să îi mângâi urechea subțire,
Delicată ca pielea unei fete la încheietura mâinii.
[...] Citește tot
poezie de James Wright, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Estul extrem, Vestul extrem ( poem-vis istoric )
La o altitudine de 12 000 de metri
la 870 de mile pe oră
cu vânt din față de 40 km/h
în patru ore depășesc podul de gheață,
lacurile albe, pădurile,
tundra
acolo
unde și ei au traversat
de-a lungul miilor de ani
acum cam douăzeci și șase de mii ani
( în era glaciației Würm )
bărbați
femei
copii mici
femei bătrâne, bărbați
care au descoperit lumea nouă
Primăvara
când piciorul cocoșului înflorea
și când tufișurile erau pline cu afine
ei reluau expedițiile lor în direcția
[...] Citește tot
poezie de J.M.G. Le Clezio, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre India și alb, adresa este: