O dramă sau un nonsens: să mori fără a fi trăit...
citat din Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă-ntre noi
În inima ta e răcoare,
S-așterne a toamnă-ntre noi;
Mă tem să mă-ntreb "de ce oare?"...
De ce mi-e în suflet noroi?
Secunda inertă mă doare;
Mă doare privind înapoi
Iubirea-i o rază de soare
Ce nu mai răzbate prin ploi.
Prin minte mi-e vifor de șoapte,
Pe uliță hurui-un dric,
Iubirea, doar miere și lapte,
Se urcă să șadă un pic.
Întinde în grabă o mână
Să ții acest dar efemer! -
O mână pe soartă stăpână,
Căci dricul se urcă la cer...
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (10 octombrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu e destul să te naști om! Trebuie și să trăiești om și să mori om!
citat din Ioan Ciprian Moroșanu (21 martie 2020)
Adăugat de Moroșanu Ioan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răscruci ale vieții sunt nașterea și moartea, tot ce este între ele sunt doar cărări.
citat din Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă ar fi să aleg între viață și moarte aș alege infinitul... și infinitul este iubirea!
Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-ar mai fi fost
Ce bine ar fi fost să mor
Chiar înainte de-a mă naște,
Să nu mai gust vreun sfânt de dor
Ce minte că nu mă cunoaște!
Câmpia cea cu grâu-n spic
Nu mi-ar fi dat fiori de pâine,
N-ar mai fi fost să mă ridic
Din ieri să întâlnesc un mâine!
N-aș fi cutreierat păduri
S-aud mugind fălos elanul,
Să pizmuiesc pe cei chiaburi
Trudind pe brânci să câștig banul!
N-ar mai fi fost vreun cer ploios
Să-mi toarne-n creștet bunătatea,
Nici vreun izvor năbădăios
Știind doar nașterea, nu moartea!
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-mi fii mereu
Mi-ai lăsat pe-o foaie totul
Ce ai mai avut de spus;
Cum mai semănam cu mortul
Din lume încă nedus!
Rânduri strâmbe scrise-n grabă
De a nu privi în ochi,
Nu explică și nu-ntreabă,
Nu descântă de deochi.
Mâna-mi tremur-a osândă,
Cad grămadă în genunchi;
Mă simt rană sângerândă,
Rădăcină fără trunchi.
Ai scris "Te-am iubit, dar poate
nu e timpul nostru-acum."
Ce visări asasinate,
Vâlvătaie fără fum!
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (14 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chip de zână
Nu-i niciunde a mă duce,
Dorul tău să nu m-apuce...
Pe-ntuneric sau lumină
Tu mi-apari în chip de zână.
Îți spun "Stai și nu te teme!",
Doar clipești ciudat din gene
Și-ntinzi aripi de nălucă
Ce mereu te pun pe ducă.
Nu mă lași pe multă vreme
Ca iar dorul să te cheme
Și închipuind săruturi,
Din ochi lacrimile-mi scuturi.
Când răsari în fapt de seară
Purtând lumânări de ceară,
Îmi șoptești cu voce joasă
"Nu pot să îți fiu mireasă
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la moarte, dar cu o relevanță mică.
Despre noi
Scânteia iubirii din ochi ți s-a stins,
Acum ești o simplă femeie
Cu lacrima ștearsă și sufletul nins,
Pierdută în Calea Lactee.
Tristețea răsună-n timpane de sfinți
Ce sorb din lumina divină,
Iar eu ți-s complice și plângem cuminți
Un dor ce-a murit fără vină.
În preajmă nimic nu mai este ca ieri,
Nimic nu mai are culoare,
Nu-mi dai mângâiere, alinturi nu-mi ceri,
Nici gânduri nu stau în picioare.
N-ai zice că viața-i zidită în noi,
Nici moartea nu vine pe cale ;
Tu pari o nălucă, iar eu un strigoi
Ce poartă cămașă de zale.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (16 octombrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între bine și rău
Totul se-ntâmplă-ntre bine și rău
Și îngeri și demoni și sufletul tău
Și lacrimi tocite, lumini în priviri
Și dricul mai trece, iar unii sunt miri.
Te zbuciumi în tine, un simplu plebeu
Și-n regi este zbucium și-n toți Dumnezeu
Și-i rugă fierbinte și-amarnic blestem,
Le-ndură și iartă Stăpânul Suprem.
E multă iubire-ntre bine și rău
Și ură se-aprinde-n venin de călău
Și-i lună și soare și stele sclipesc
Și pare-a fi iadul și raiul ceresc.
Se-mparte dreptate dând mieii la lupi
Și mierea-i a altor' la tine în stupi
Și roua pe față îți cade în zori
Și soare răsare și poți iar să zbori.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (3 februarie 2016)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Postum
Eram prea plin de NOI și era bine
Și asta o numeam frumos - DESTIN...
Și ne iubeam, da, da și nu puțin,
Iar zările ne-au stat, așa, senine
Și mierea ne ungea pe fiecare
Și soare-aveam mereu la semafor...
Chiar nici un vagabond smintit de nor
N-avea să ne trimită vreo urare.
Dar... gheara necurată a împuns
Căci ea, iubirea-i face rană vie
Și chiar de pare-a fi o nebunie,
Adânc în inimi calde a pătruns.
Tăcerea ne strâmba pe la fereastră,
Apoi, deodată, parcă mii de draci
Strigau în mintea ta că nu mă placi
Și viața ne-ncepea a fi sihastră.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (26 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce stați singuri?
Oameni dragi, de ce stați singuri
Și tristețile vă-mpung?
V-ați împrejmuit cu diguri,
Cum, la voi, să mai ajung?
V-ați decis la-ntemnițare,
La-ngropările de vii,
V-ați turnat plumbi în picioare
Implorând la Cer pronii.
Totul pare că v-apasă
Sufletul zgârcit de frig...
De ce teama nu vă lasă
S-auziți când eu vă strig?
Nu vă puneți sub zăvoare
Al dorințelor tărâm,
Că și galaxia moare
De-aș vrea dorul să-l dărâm!
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (11 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Convulsii
Privesc prin gaura de cheie
Cum gâfâie Calea Lactee
Ce, de convulsii e cuprinsă,
Cedând, încet, aproape-nvinsă...
Gemând durută, printre gene
Varsă șuvoi de ploi de stele
Și toate-s triste,-ngândurate:
Calea Lactee e... pe moarte??
E o tăcere încruntată,
Clepsidra timpului e spartă
Și firele din ea, stinghere,
Se risipesc purtând durere...
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (15 februarie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire-n toate
Sunt zile-n care mori în mine
Și sunt un boț de carne flasc,
Sunt nopți ce strălucesc divine
Și-n care-n tine eu renasc.
Sunt zile când nu-mi curge-n vine
Vreun strop de viață stors în teasc ;
În roua nopților senine
Mai dau noi muguri unui vreasc.
În viața e și rău și bine,
Sunt nori de plumb și cer senin,
Însă iubirea-n toate ține
Mângâietor, sufletul plin.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (3 mai 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dulce și amar
Atât îmi e de dulce și amar...!
Încerc acum să pot cumva a spune:
Din unii se revars-atâta har!
Din alții izvorăște... spurcăciune
E, poate-o nebunie si-bemol
Ce pare numai mie să îmi fie;
În baia sufletească de nămol
La ce ar folosi vreo alifie?
De ce nu mai pricepeți că murim
Cu tot cu răutăți sau bunăstare?
E soare peste tot și-n țintirim
Și-n inimi e atâta de răcoare!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Castel de ceară
De azi îmi cobor dorul în chitară,
Dau versului un chip de pergament
Că sufletului greu, ca de ciment
Îi vine a muri-n fiece seară.
Pe trupul ce-mi e însuși o povară
Nu șade bucuria sediment,
Pe el nu aș plăti măcar un cent
Să-l am îngenuncheat încă o vară.
Iubirea-i un castel frumos de ceară,
Sărutul e doar sport de agrement
Cu gustul lui dulceag nepermanent
De care și chitara va să moară.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un nesațiu de iubire
Cât mă îndulcesc de tine
Cu nesațul cel din fire,
Tot mai cruntă foame-mi vine
De năvalnică iubire.
Mi te-nfulec pe-ndelete
Oferindu-ți ca arvună
Printre revărsări de plete
Sărutări sub clar de lună.
Nu te vaieți că te-nmoaie
Frământările prelunge ;
Clocotindă în șuvoaie,
Între noi iubirea curge.
Vremea lungilor ospețe
Îmi doresc sâ nu se gate ;
Nu mai fie bătrânețe
Și nici blestemata moarte!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (14 septembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Însurătoare
Așa carevasăzică...
Să o pun de-nsurătoare -
Vreo babă mai... tinerică
Ori vreo tinerea... mai mare!
Stau în dubii. De ce oare?
Ori e mamă ori fiică,
E tot plină de ardoare
Când se face lampa mică!
Apoi... trece vremea! Cică...
Ce se naște mai și moare.
Cine-ți dă, la o adică,
De te duci, o sărutare?
Mă îmbrac a sărbătoare
Cu colțuni și cu opincă
Și cât e ziua de mare,
Cercetând mamă, fiică,
Tot găsesc, eu fac prinsoare!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai evadat
Tu nu mai pui vreo rugă-n lumânare,
Nu mai înalți vreun lujer de credință...
Iubita mea cu doruri sub catrință
De ce ai evadat din tine, oare?
Mereu îmi taci când eu îți dau strigare
De sub acest morman de neputință
Ce a luat deasupra mea ființă
Dar tu-mi pulsezi, zâmbind, în capilare.
Ce stele verzi și-atât de sclipitoare
Îmi sunt verdict final de nevoință!
Tu-mi dai să beau venin din cobiliță
Iar eu mă rog să mor... din întâmplare.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai târziu
Mai bine mai târziu decât deloc
Să afli gustul dulce-al împlinirii.
Aproape de soroc - ce nenoroc
Să fii în coada listei omenirii!
Sunt unii mai grăbiți la rezultat
Ce-aleargă explorând o șansă nouă,
Iar alții, însă, nu l-au mai aflat
Și-au pus pe piept mâinile amândouă.
Nu ești nici norocos dar nici perdant
Să fii printre acei loviți de soartă,
Prinzându-ți in extremis post vacant
Atunci când așteptarea-ți era moartă.
Așa vei defini cum ar fi fost
De nu-ți lua prea mult timpul simbrie
Și cât ai fi trăit de fără rost
De n-ar fi fost măcar târziu... să fie.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Ioan Ciprian Moroșanu despre moarte, adresa este: