Ioan Ciprian Moroşanu despre stele

Cu... capu-n nori

Senin cu lună şi cu stele,
Fără vreo urmă de umbrele;
Tu chiar şi-atunci când mai cobori
Stai tot înfipt cu... capu-n nori.

epigramă de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pace divină

E pace, e pace deplină,
Oraşul vuieşte în gând,
Mai toarce-n garaj o maşină
Iar eu mă întreb: " Până când? "

E ceasul trecut după două
Şi ticăie, ticăie-ncet,
Am cearcăne grele de rouă
La ochii zâmbind violet.

Prin ceruri mai circulă luna
Cu farul pe dreapta aprins
Şi face viraje întruna
Căci drumul de stele e nins.

E pace, e pace divină
Obloane în geamuri s-au pus,
Nimic visarea nu-ntină,
E viaţa-n meniul Laroussr.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă numită destin

Şi iar intră iarna-n vigoare,
O lege cu cvorum divin,
Se-aşterne pe jos o splendoare
De cioburi de stele carmin.

Pe cerul turcoaz mai apare
Un soare-mbrăcat în satin
Cu pletele roz tot mai rare.
Şi nas purpuriu de la vin.

Pun caii de foc la caleaşcă,
Cu ochii sclipind argintiu;
Iubito, mai pune o ceaşcă
De vise, cu tine, târziu!

Speranţa mai poate să crească
În iarna numită destin,
Iubirea e mană cerească
În trupuri cu suflet rubin.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între bine şi rău

Totul se-ntâmplă-ntre bine şi rău
Şi îngeri şi demoni şi sufletul tău
Şi lacrimi tocite, lumini în priviri
Şi dricul mai trece, iar unii sunt miri.

Te zbuciumi în tine, un simplu plebeu
Şi-n regi este zbucium şi-n toţi Dumnezeu
Şi-i rugă fierbinte şi-amarnic blestem,
Le-ndură şi iartă Stăpânul Suprem.

E multă iubire-ntre bine şi rău
Şi ură se-aprinde-n venin de călău
Şi-i lună şi soare şi stele sclipesc
Şi pare-a fi iadul şi raiul ceresc.

Se-mparte dreptate dând mieii la lupi
Şi mierea-i a altor' la tine în stupi
Şi roua pe faţă îţi cade în zori
Şi soare răsare şi poţi iar să zbori.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (3 februarie 2016)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Postum

Eram prea plin de NOI şi era bine
Şi asta o numeam frumos - DESTIN...
Şi ne iubeam, da, da şi nu puţin,
Iar zările ne-au stat, aşa, senine

Şi mierea ne ungea pe fiecare
Şi soare-aveam mereu la semafor...
Chiar nici un vagabond smintit de nor
N-avea să ne trimită vreo urare.

Dar... gheara necurată a împuns
Căci ea, iubirea-i face rană vie
Şi chiar de pare-a fi o nebunie,
Adânc în inimi calde a pătruns.

Tăcerea ne strâmba pe la fereastră,
Apoi, deodată, parcă mii de draci
Strigau în mintea ta că nu mă placi
Şi viaţa ne-ncepea a fi sihastră.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (26 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi în cer şi pe pământ

Picură din Lună raze
Precum lacrimi de argint,
Printre stele - kamikaze
Învelite-n hiacint.

Junele Luceafăr, însă,
Doar pe Ana are-n gând
Şi-n lumini de Lună plânsă
Cântă dorul nopţi la rând.

- Cărui rost nemărginirea
Cerului într-un cuvânt
Dacă ea-mi fură iubirea
Şi a dus-o pe pământ?

Vede, Luna, cu-ntristare
Cum acest nebun amor
Sorţi de împlinire n-are.
- Un Luceafăr muritor?!

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (28 martie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi scriu

Şi iar m-am pierdut pe cărare,
Pământul se-nvârte mereu ;
Îţi scriu astăzi, Doamne, scrisoare
Să nu transformi în ateu!

De mine-ai prins lanţuri prea grele
Ce-au fost să mai pot să le trag
Urmându-mi cărarea spre stele
Cu visu-mi atât de dulceag.

Mi-e talpa întregă o rană
Pe care nu pot s-o strivesc
Şi ea îmi e, poate, dojană
Că-s mult prea catâr şi trăiesc.

De ce nu mai e sărbătoare
De-o bună spinare de ani
Să curgă iubirea-n pahare
Să bem toţi acei mai sărmani?

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (14 aprilie 2016)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu ai exista

Dacă nu ai exista,
N-aş avea pe veci lumină,
N-aş putea fi umbra ta
Sub făptura-ţi cea divină.

Nu m-aş mai putea ruga -
Ce ar fi rugile mele
Când nu te-ai adăuga
Cerului pustiu de stele?

Oare cum te-aş inventa
Cum aş pune-n tine viaţă
Să te pot îmbrăţişa?
Mă ating fiori de gheaţă...

Nu te-aş plămădi din lut
Înmuiat cu stropi de rouă,
Poate-ai fi un trup tăcut,
Primul dintr-o lume nouă,

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (12 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţă cu minuni

Mergi acum, în umbra serii
În odaie să te-nchini
Şi îţi dăruie visării
Ochii de lumină plini!

În visare ţi s-arate
Calea dreptă de urmat ;
Este sfetnic bun o noapte
Când adormi îngândurat.

Le dezleagă şi sloboade
Amintirile cu noi
Căci tristeţea-n carne roade,
Ne sfârşeşte pe-amândoi.

Eu voi sta la sfat cu luna
Şi cu stelele, la geam,
Cum am stat întotdeauna
Când nu te înţelegeam.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (8 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un sâmbure

Scrisă-i dragostea-n hrisoave
Şi pe răni de inimi frânte,
În poveşti cu prinţi şi snoave
Ticluite să încânte.

Scrisă-n stele şi izvoare,
În petala nedeschisă
A bobocilor de floare
Cu stamina neatinsă.

Scrisă-i în sfâşietoare
Triluri lungi de ciocârlie
Şi în stoluri de cocoare
Ce se-adună prin câmpie.

Dragostea-i nemărginită,
Scrisă în a vieţii carte,
E mereu la fel trăită
În chiar veacuri separate.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (7 iunie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O zbatere scurtă

De veacuri se luptă ce-i Rău cu ce-i Bine -
Un dinte ce roade adânc în destine
Şi-i suntem complice dormindu-i pe masă
Umplându-i pohtirea din gura greţoasă.

Mândria grotescă ne poartă departe,
Se umple lăuntrul de vise deşarte
Şi mila-i Acolo, în Ceruri, acasă
Şi-atât de săracă s-o-mbraci în mireasă!

Ne scaldă iubirea-ntr-o rază de soare,
Cu rele şi bune în trup care moare ;
Toţi puii-s cu pace cât stau în găoace,
Dar creasta se-nalţă şi Răul se coace...

Deasupra sunt stele divine şi-i lună
Şi ziua e soare ce ştie s-apună ;
Aşa e de veacuri şi veacul e-o clipă
Iar omul o zbatere scurtă de-aripă...

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am iertat

Tu iar m-alungi... Mă vei afla
În infinitele tăceri
Ce se-ntrupau din mângâieri
În ochii ce mai zâmbeau ieri
Că pot visa.

Poate-am greşit să ceed atunci
Când ne-apucam iar de iubit,
Când parcă sta încremenit
Şi soarele la răsărit,
Că nu mai fugi.

Îmi stau plângând acest păcat
În noaptea care a venit
Dup-al iubirii asfinţit
Când totu-n preajm-a amuţit,
Că m-ai lăsat.

E prea târziu acum, deja,
A mi te-ascunde-n vise iar,

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu din Daţi totul iubirii
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi peniţa cum asudă

Mi-a fost cu tine viaţa mai frumoasă,
Mai caldă noaptea stelelor târzii ;
Mi-ai fost mai mult decât puteai să-mi fii,
Mai mult îmi ajungea viaţa rămasă.

Cu tine m-am născut încă o dată
Şi ţie m-am lăsat să mă mângâi ;
Te-aveam şi mă rugam să îmi rămâi
Iubirea ce o viaţă-mi fu visată

Şi dorul îmi era duios şi blând
Când tu îmi erai leac de vindecare,
Iar eu şi numai eu eram sub soare
Acel ce te scria mereu în gând.

O, Doamne şi peniţa cum asudă
Când ţie îţi închin acest poem
Ce-mi este un refugiu de boem
Ce rumegă bucăţi din viaţa-i crudă!

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (19 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu întrebaţi !

Nu mai răspund la întrebări,
Răspunsuri n-am la ele ;
Le-am căutat în patru zări,
Dar cred că-s sus, la stele.

Nu pot nici eu să îmi explic
Lucruri nenumărate...
Nevolnic e omul şi mic,
Dar la vrea şti pe toate.

Nu ştiu de rostul pe pământ,
Ştiu cum doare iubirea...
Nu pot găsi nici un cuvânt
Să explic fericirea.

De ce alerg mereu s-adun
Comori nemăsurate?
În inimă n-am ce să pun -
Iubirea-i scrisă-n carte.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (29 aprilie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mă apasă

Când multe mă apasă mai strâns ca într-un cleşte
Mai am neruşinarea de-a fi tot visător;
Neauzind iubirea ce nu se vestejeşte
Tăiatu-mi-aţi aripa să nu mai pot să zbor.

Cât încă mai răsare prin plopi luna amară
De doruri istovite fără de vreun folos
Voi mai lăsa ispite în inimă să-mi piară
Cât cântă ciocârlia atâta de duios!

Nu am aflat crezare la inime sărace,
Prea multă suferinţă călcat-au sub picior
C-un suflet, biet, pe tavă, nu au avut ce face
Şi viaţa mi-au topit-o necugetând să mor.

E tristă seara iară şi-ndeamnă către noapte,
Stau stele să răsară în luna lui cuptor,
Prin creier îmi aleargă străfulgerări de şoapte
Şi toate-s de iubire şi doruri ce mă dor.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un cocoşat...

Ceru-i peticit de stele,
Luna prinde a căsca,
Ispitit aşa de ele
Tare-aş vrea a mă culca.

Patul urlă a pustie,
Parcă e un catafalc.
Îi voi sta ca pe tipsie
De îndată ce îl calc.

Doru-n mine dogoreşte,
Draga mea s-a măritat ;
Strâns de gât ca de un cleşte -
Un chiabur de... cocoşat.

Dac-o fi să odrăslească,
Să nu fie cu bănat,
Frumusetea-i îngerească
Purtând prunc tot cocoşat!

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aştept

Şi iarăşi e târziu şi te aştept
Sub mărul înflorit - a câta oară...?
Îmi ticăie iubirea-ncet în piept,
Că toată-a mea fiinţă te adoară.

Atâtea stele au mai răsărit
Să-mi lumineze noaptea înc-o dată...
Luceafărul o clipă a zâmbit,
Zărindu-mi fruntea în visări scăldată.

Îşi ninge mărul floarea liniştit
Pe creştetul ce-mi odihneai în poală...
Eu te aştept ca Sfinxu-ncremenit,
Să-mpodobim iubirea-n strai de gală.

Te-aştept să-mi dai iar fructul otrăvit,
Ca Eva, lui Adam, în Rai, odată,
Cu dragoste fierbinte îndulcit
De dorul ce mi-a ars fiinţa toată.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (21 aprilie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sprinţară

Cum te caut draga mea
Fără cal şi fără pinteni
Şi pe deal şi prin vâlcea,
Colindându-mi pretutindeni!

Tu nu eşti nici la izvor,
Nici în crâng cu umbra deasă,
Nici la mine în pridvor
Îmbrăcată în mireasă.

Crapă talpa în călcâi,
Pe poteci nemaiumblate ;
Tu, iubirea mea dintâi
Îmi ţii buzele uscate!

Eu de sete şi de dor
Mi le ud uşor cu rouă
Şi cu ploaia unui nor
Când începe lună nouă.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filă nescrisă

Dă, Lună, cortina de stele-ntr-o parte,
Luceafăru-ţi murmur-un cântec de dor!
Îl prinde de mână, v-ascundeţi pe Marte,
Să freamăte cerul pitit dup-un nor!

Mi-aprind lumânarea să-mi pâlpâie-n noapte,
Căci vise furişe mi-aleargă-n pridvor,
Un vers de iubire-l încui într-o carte
Să doarmă în pace un somn mai uşor.

Mă-nvăluie gânduri cu "dacă" şi "poate",
O poftă de ducă m-apasă-n picior
Să-mi pun, cu dorinţ-o desagă în spate,
Că drumul spre tine mă cheamă de zor,

Iar inima friptă-n cuptor mi se zbate
Cu voce pierdută cerând "ajutor",
Mi-s martore luna şi stelele toate
Că-s gata, la tine în braţe să zbor.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (26 decembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E lumea ta

Aceasta este lumea ta,
Eşti prins în ea ca într-un cleşte.
Oricât de greu ţi-ar fi a sta,
N-o părăsi, Doamne fereşte!

Adună-ţi doruri la un loc,
Le pune şi pe chip pomadă
Şi când îţi spui că n-ai noroc
Zâmbeşte larg, să nu se vadă!

Nu căuta vreun vizitiu
Trăsurii cea închipuită
Care te-ar duce-ntr-un târziu
De unde treci mereu prin sită.

Îţi iartă orişice păcat,
Nu da pe el afurisenii
Şi-alungă ceru-nnegurat
Punându-i stele mirodenii!

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!