Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Ioan Friciu despre lumină

Rondelul lunii pline

Luna rotundă argintată,
Stăpâna nopților cu stele,
Luminează drumul vieți mele
Prin astă lume-ntunecată...

De mândrul Soare-i este dată,
Lumina ce-o picură-n vâlcele...
Luna rotună argintată,
Stăpâna nopților cu stele.

Cu Soarele-n tandem divin,
Luna stă pe cer urcată...
Am aflat de unde vin,
Din Calea Lactee, apropiată,
Luna rotundă argintată.

rondel de (2 iulie 2015)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rondelul luminii din ochi

Luminile din ochii tăi
Sunt o caldă unduire,
Cu un iz de mulțumire
S-aprind ca veșnice văpăi.

La orizont e asfințire
Și umbrele adorm în văi,
Luminile din ochii tăi
Sunt o caldă unduire.

Totul este-n amorțire,
Noaptea-i stăpână în odăi,
Iar eu încerc pe orice căi
Să mai adaug strălucire...

Luminilor din ochii tăi.
Rondelul luminii din ochi

rondel de (2016)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rondelul lacului

Pe luciul apei nemișcate
Lumina stelelor se cerne,
Înaltul cerului s-așterne
În adâncuri neumblate.

Ceru-i plin de nestemate
Născute-n vremile eterne,
Pe luciul apei nemișcate
Lumina stelelor se cerne.

Pe malurile-nmiresmate
De aroma florilor perene,
Bătrâne sălcii înșirate,
Stau să plângă multă vreme

Pe luciul apei nemișcate.

rondel de (6 august 2015)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Spre lumina...

De-aș fi pasăre-n văzduh,
n-aș simți colbul sub picior,
spre lumina rece a stelelor,
m-aș înălța ca simplu duh...

Dar ce spun, e numai vis,
ce se destramă ca un fum,
stârnesc același colb pe drum,
rămas în cercul meu închis...

Rămas în cercul meu închis,
simt colbul moale sub picior,
spre lumina rece a stelelor,
voi urca la noapte-n vis...

Mă voi sui ca simplu duh,
spre lumina rece a stelelor,
numai în clipa-n care mor...
Voi fi pasăre-n văzduh!

poezie de (22 aprilie 2015)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oaza

De n-ai fi fost,
de unde mi-aș fi tras seva,
lichidul vital?
Aș fi fost un deșert
ucis de dogoarea
unui soare nemilos...
Ești oaza
Invadată de pace
și lumină,
unde se hrănesc
rădăcinile mele-nsetate de
iubire, ce cresc
și se urcă împreună
cu tine, pe scara
veșniciei spiritului...

poezie de din Claviaturi (31 august 2014, Sibiu)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rondelul curcubeului

În salbe colorate peste nori,
Lumina solară se destramă
Culori transpuse într-o gamă,
Așezate-n minunate aurori.

Curcubeu cu splendide culori,
Care să-l privim ne cheamă,
În salbe colorate peste nori
Lumina solară se destramă.

Îl privim cu toții-ncrezători
Din mijlocul naturii mamă
Și vom ști că mâine-n zori
Ceru-i fără de maramă,

În salbe colorate, fără nori.

rondel de din Inedită (2016)
Adăugat de ioanfriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonet la sfârșitul toamnei

E miros de rece, totu-i plumburiu,
Vântul e mai tăios ca niciodată;
Tristă pare zarea întunecată,
Ale lunii raze bat în arămiu

Și dimineața nu mai e scăldată
De lumina unui soare purpuriu;
Când împrejur totul este cenușiu
Bolta cerească rar e înstelată.

Vine iar o iarnă înfrigurată
Peste natură ca o pandemie,
Aspru viscol șuieră în câmpie.

Firea noastră este îndurerată
Până se va trezi din amorțire
Tot ce are o viață și simțire...

sonet de (2016)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aștrii

Luna își revarsă lumina pală
prin perdeaua norilor opali și seci,
scăldată-n unduiri de ape reci
străbate bolta nopții, triumfală.

În zori, Soarele-n veșmânt de gală
urcă-n tării rotund și zâmbitor,
este astrul zilei mai strălucitor
peste vecinătatea siderală...

Când ceru-i tulbur, irizat cu tuș,
când în apusuri se duce la culcuș,
Soarele-ncălzește, ne pătrunde
cu ultravioletele lui unde.

Cât vei mai dăinui bătrâne Soare,
pe Terra să mai crești viețuitoare?

sonet de (27 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trandafrul... zâmbește

S-a trezit devreme trandafirul
din amorțeala lui nocturnă,
își spală ochii-n firele de brumă
să s-aștearnă vesel iar privirii...

La orizontul încă galben-alburiu
Soarele din vălul alb de ceață,
cu razele subțiri ca firele de ață
aruncă lumina spre cerul vioriu.

Mai târziu puțin, spre miezul zilei
trandafirul înveșmântat roșu color,
profitând de umbra unui fir de nor
zâmbește larg și dulce crizantemei...

La sfârșitul zilei, înainte de amurg
Soarele și roza pleacă la culcare,
orizontul iară-i plin cu ceață mare,
din noapte liniștea și pacea curg...

poezie de (2014)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rondel de Ziua Morților

De Ziua Morților în cimitire
Pioși aprindem lumânare
Și cerem Domnului iertare,
După datini din psaltire.

Pentru suflete în nemurire
Și cereasca îndurare,
De Ziua Morțlor în cimitire
Pioși aprindem lumânare...

Lumini mii ard pe altare
În liniște de mănăstire,
Suntem plini de mulțumire
Amestecată cu-ntristare,

De Ziua Morților în cimitire.

rondel de
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lui Noica...

Lumina stelară se filtrează printre brazi,
Uimitor de caldă, în Păltinișu-n care azi,
Iubitorii tăi, îți preacinstesc mormântul.

Neantul nu te-a-nghițit maestre filozof,
Oricât clevetitorii tăi, ar fi vrut așa să fie..
Intrat și-nchis în căbănuța rece și pustie,
Constantine, tu ne-ai explicat al vieții of,
Așternut cu migală și durere pe hârtie...

Așternut cu migală și durere pe hârtie,
Constantine, tu ne-ai explicat al vieții of,
Intrat și-nchis în căbănuța rece și pustie...
Oricât clevetitorii tăi, ar fi vrut așa să fie,
Neantul nu te-a-nghițit maestre filozof...

Iubitorii tăi, îți preacinstesc mormântul,
Uimitor de caldă, în Păltinișu-n care azi,
Lumina stelară se filtrează printre brazi.

acrostih de (12 aprilie 2015)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Stea neapusă

E cam târziu și tinerețea-i dusă
Pe aripa crâmpeielor de vise,
Să-mi sloboadă gândurile-nchise
Din tainița de grele vremi, ascunsă.

Ticsită cu idei, spre a fi scrise,
O ladă ferecată este-mpinsă
Pe-o cale neumblată, nepătrunsă
Din univers cu recile abise.

Cum steaua mea e încă neapusă
Lumină a cuvintelor contururi,
Iar bucuria-n sine-mi e indusă
În clipa cea de față și de-a pururi.

De răutatea lumii ce-i distrusă
Voința nu-mi va fi nicicând supusă.

sonet de (2017)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la lumină, dar cu o relevanță mică.

Rondel la Toma

La Toma-n grădină
Colegii s-adună,
Au multe să-și spună;
El îi așteaptă să vină

Cu muzică-n surdină,
Să fim toți împreună;
La Toma-n grădină
Colegii s-adună.

Cântece răsună,
Veselia e plină
Sub clarul de lună
Și-n zori pe lumină,

La Toma-n grădină

rondel de (2016)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rondelul nopții

Misterioasă-ntunecată
Este noaptea pământeană,
Doar de stele-i luminată
Sub a bolții-nchisă geană.

Doarme-n codri, în poiană
Soarbe roua parfumtă,
Misterioasă-ntunecată
Este noaptea pămâmteană.

Trece Luna alungată
Peste-a munților sprânceană,
De nori negrii-ndoliată
Cade-n zarea apuseană...

Misterioasă-ntunecată...

rondel de (2017)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rondelul ierbii

Iarbă verde-nrourată
Aștepți cosașii să vină,
Nu mai vrei să fii brumată
De toamna rece și meschină.

În nopțile cu lună plină
Parfumate flori te-mbată,
Iarbă verde-nrourată
Aștepți cosașii să vină.

În zorii zilei tulburată
De prima rază de lumină,
Tu rămâi îngândurată,
Firu-ți plânge și suspină

Iarbă verde-nrourată.

rondel de (23 septembrie 2015)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rondel tricolor

Este steagul țării mele
Roșu, galben și albastru,
Încercat în lupte grele
Cu tărie de sihastru.

El privește către stele
Luminos, ca mândru astru;
Este steagul țării mele
Roșu, galben și albastru.

Luptătorii-n vremuri grele
Adunați în vechiul castru,
Învățați de Zoroastru,
Tot răul știu să-l spele

De pe steagul țării mele.

rondel de (2016)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rondelul eroilor

Le-au ridicat un monument
Cu flori și lumânări aprinse,
Ce luminează viețile lor stinse,
Rugi înalță-n orșice moment.

N-a fost un singur contingent
Jertfit pe câmpurile-ntinse...
Le-au ridicat un monument
Cu flori și lumânări aprinse.

Soții și mame sunt cuprinse
În profundul sentiment
De doruri grele și tristețe,
Ce le stă săpat adânc pe fețe...
Le-au ridicat un monument.

rondel de (22 iunie 2015)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Încâlcite-s Doamne,
potecile vieții,
așa cum încâlcite-s
visele-n faptul dimineții,
ori ca firele de iarbă
din poienile de munte,
biciuite de stropii
ploilor mărunte...

Bătătorit e locu-n care
ne rotim în cerc, bezmetici...
Suntem raționali, nu suntem
atei și nici eretici,
dar un pic cam sceptici...

Suntem fluturi nocturni,
ce ne rotim în jurul lămpii,
extaziați de lumină și căldură,
având speranța că esența vieții
e veșnică și pură...

poezie de (aprilie 2014)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonet de ianuarie

Mirifică este pădurea ninsă,
Orișice copac se pare-n floare,
Steluțe albe licăre în soare
Sub ochii mei în zarea necuprinsă.

Peste câmpia cea scânteietoare
De vântul aspru zăpada-i prinsă,
De Crivățul cu pofta lui nestinsă,
Ce-o poartă-n sus din zare-n zare...

Târziu, la miezul nopții sus răsare
O candelă ce luminează cerul
Și ne sloboade peste case gerul,

Dar nu numai acesta este semnul
Ascuțimii frigului de-afară,
Tremură și puzderia stelară.

sonet de (19 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Stea neapusă

E cam târziu și tinerețea-i dusă
Pe aripa crâmpeielor de vise,
Să-mi sloboadă gândurile-nchise
Din tainița de grele vermi, ascunsă.

Tixită cu idei, spre a fi scrise,
O ladă ferecată este-mpinsă
Pe-o cale neumblată, nepătrunsă
Din univers cu recile abise.

Cum steaua mea e încă neapusă
Lumină a cuvintelor contururi,
Iar bucuria-n sine-mi e indusă
În clipa cea de față și deapururi.

De răutatea lumii ce-i distrusă
Voința nu-mi va fi nicicând supusă.

sonet de (2017)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie despre Ioan Friciu@lumină? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!

Pentru a recomanda secțiunea cu Ioan Friciu despre lumină, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Subiecte de interes

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook