picură roua-
tremurătoare stele
pe cerul nopții.
haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rouă pe iarbă,
Oglindă rece de cer,
Noapte cu stele.
haiku de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întâi luceafăr-
apoi roiul de stele
pe cerul nopții.
haiku de Ioan Friciu (2023)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În noapte trosnind-
peste albie de râu
podul de gheață
haiku de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte cu stele-
scârțiitul zăpezii
sub pașii grăbiți.
haiku de Ioan Friciu (2023)
Adăugat de ioanfriciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de greier,
Noapte caldă de vară,
Secera lunii...
haiku de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Licurici aprinși
În inima pădurii -
Lumini în noapte...
haiku de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar cucuveaua,
Noapte neagră de catran,
Liniștea din jur...
haiku de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul nopții
Misterioasă-ntunecată
Este noaptea pământeană,
Doar de stele-i luminată
Sub a bolții-nchisă geană.
Doarme-n codri, în poiană
Soarbe roua parfumtă,
Misterioasă-ntunecată
Este noaptea pămâmteană.
Trece Luna alungată
Peste-a munților sprânceană,
De nori negrii-ndoliată
Cade-n zarea apuseană...
Misterioasă-ntunecată...
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel în noaptea de toamnă
Ochiul somnoros al lunii
Peste șesuri lăcrimează,
Sus, pe deal se-nsingurează
Fără frunze, trist, gorunii.
Ș-au rărit frunza și prunii,
Tremurând se lamentează;
Ochiul somnoros al lunii
Peste șesuri lăcrimează.
Bruma nopții se așează,
Stinge prin grădini tăciunii,
De pe boltă mai vegheză
Prin ferestrele furtunii
Ochiul somnoros al lunii.
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel pentru meteor
Brăzdează bolta un meteor
Străbătând Calea Lactee,
Cât de departe-i n-am idee,
Dar îmi trezește un fior.
Trece fugar, rătăcitor,
Îl percep ca pe-o scânteie,
Brăzdează bolta un meteor
Străbătând Calea Lactee.
Ar fi un fapt înălțător,
Stelei rupte în crâmpeie
Să-i pot scrie o epopee,
Sub cerul nopții lucitor.
rondel de Ioan Friciu (15 august 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Somn de august
Pustiul rece al nopții
doarme în cenușa
înca fierbinte,
fără cuvinte,
a focului de tabăraă
Stelele-s treze pe cer,
clipind din gene albastre,
când luceferi pier
printre astre...
Din țnaltul bolții,
la miezul nopții,
luna iubită
se uita uimită
la stânca prăvălită,
demult adormită
în unda râului îngust,
în noaptea de august.
În corturi cenușii
tineri și copii,
călătoresc prin vise
[...] Citește tot
poezie de Ioan Friciu (august 1968)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel de Crăciun 2
Sfântă Noapte de Crăciun,
Harul Domnului coboară
Peste noi și peste țară,
Peste orișice cătun.
Colindători cu gândul bun
Zic colindele pe- afară;
Sfântă Noapte de Crăciun,
Harul Domnului coboară.
Tot așa ca odinioară
Îi primim în zi de ajun
Cu colaci întinși pe sfoară,
După ritul cel străbun.
Sfântă Noapte de Crăciun!
rondel de Ioan Friciu (2016, Sibiu)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diluvii
Sunt minunate nopțile cu lună
Și licăriri de stele-ndepărtate,
Dar sunt și nopți ca smoala-ntrunecate
Când ceru-i plin cu norii de furtună.
Înnourări cu aripi răsfirate
În zori de zi pe orizont s-adună,
Pornesc diluvii, tunete răsună
Deasupra câmpurilor înecate.
Urgiile sunt tot mai înfocate
Și par a fi balauri din abise,
Nu vreau ale percepe nici în vise.
Pământu-i chinuit de uscăciune,
Cu brațe ridicate și deschise
Să cerem ploaie calmă-n rugăciune.
sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet cu lună și cu vis
Un glob semeț de aur pare luna
Zărită prin lințoliul firav de nori
Cum își cheamă rătăciții meteori
Pe cerul nopții unde ea-i stăpâna.
În Univers, n-am știut ce stele-s Sori
Și n-am putut să le arăt cu mâna,
Dar le-am sorbit cu ochii mei lumina,
Iar sideralul câmp trezitu-mi-a fiori.
Că-n viața asta purcedem trecători,
Iubito mai visez câteodată
Cum te prind încetișor de subsiori
Să te sărut în noaptea înstelată.
Mi se destramă visu-n dimineață,
Onirica icoană îmi dă viață.
sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căutarea lui Morfeu
Pe-ntins de ape se prăvale stele
În nopțile în care se-nfiripă visuri
Sub ale mele pleoape, reci abisuri;
Eu nu mai vreau să mă trezesc din ele.
Morfeu? L-am căutat și prin eresuri
Ca să-l întreb de premoniții rele
Că uneori așa sunt ale mele
Și nu doresc să fie ne-nțelesuri.
Mă îngrozea oniricul periplu
Ș-am apelat la îngerii albaștri,
Ca pentru mine să se roage-n templu
Ș-apoi să zboare liberi către aștri.
Insomnicele nopți să nu mai vină
Să pot dormi și-n raza de lumină!
sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet cu lună și cu vis
Un glob semeț de aur pare luna
Zărită prin lințoliul fin de nori
Cum își cheamă rătăciții meteori
Pe cerul nopții unde ea-i stăpâna.
În Univers, n-am știut ce stele-s Sori
Și n-am putut să le arăt cu mâna,
Dar le-am sorbit cu ochii mei lumina,
Iar sideralul câmp trezitu-mia fiori.
Că-n viața asta doar suntem trecători,
Iubit-o mai visez câteodată
Cum te prind încetișor de subsiori
Să te sărut în noaptea înstelată.
Mi se destramă visu-n dimineață,
Onirica icoană îmi dă viață.
sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul lunii pline
Luna rotundă argintată,
Stăpâna nopților cu stele,
Luminează drumul vieți mele
Prin astă lume-ntunecată...
De mândrul Soare-i este dată,
Lumina ce-o picură-n vâlcele...
Luna rotună argintată,
Stăpâna nopților cu stele.
Cu Soarele-n tandem divin,
Luna stă pe cer urcată...
Am aflat de unde vin,
Din Calea Lactee, apropiată,
Luna rotundă argintată.
rondel de Ioan Friciu (2 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trandafrul... zâmbește
S-a trezit devreme trandafirul
din amorțeala lui nocturnă,
își spală ochii-n firele de brumă
să s-aștearnă vesel iar privirii...
La orizontul încă galben-alburiu
Soarele din vălul alb de ceață,
cu razele subțiri ca firele de ață
aruncă lumina spre cerul vioriu.
Mai târziu puțin, spre miezul zilei
trandafirul înveșmântat roșu color,
profitând de umbra unui fir de nor
zâmbește larg și dulce crizantemei...
La sfârșitul zilei, înainte de amurg
Soarele și roza pleacă la culcare,
orizontul iară-i plin cu ceață mare,
din noapte liniștea și pacea curg...
poezie de Ioan Friciu (2014)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
CANDELA S-APRINDE SFIOASĂ
Candela s-aprinde sfioasă
Și rămâne în noapte ca un străjer,
Prinsă de norii albi ca de dantelă
Până-n zorii roșietici, de mister.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Ioan Friciu despre noapte, adresa este: