Ioan Friciu despre ochi

Rondelul margaretelor visâtoare

Margaretele visează Feţi-Frumoşi
În somnul dulce decuseară,
Pe geana ochilor sticloşi,
Roua serii în picuri se presară...

În asfinţitul cald, sub norii groşi,
Tulpina lor e moale ca o ceară...
Margaretele visează Feţi-Frumoşi
În somnul dulce decuseară...

Soarele în dimineţi sub chiparoşi,
Răsare şi visul îl destramă,
Le sărută dulce ochii mătăsoşi
Şi toate florile Naturii... Mamă.
Margaretele visează Feţi-Frumoşi...

rondel de Ioan Friciu (11 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis marin

Ai venit în grabă...
cu ochii tăi, mai verzi
decât marea şi smaraldul...
Ai clipit din ei dulce
şi ai limpezit
cerul învăluit de aburii
asfinţitului...
Ai mai clipit o dată dulce
şi ai îmblânzit furia mării,
ca să poţi culege
alge verzi pe plaja pustie.
Ai căzut apoi istovită
cu obrazul în nisipul
toamnei,
rece şi aspru.
Ai rămas aşa... în aşteptarea
brizei de seară,
să dormi sub mângâierea ei,
să visezi pâlpâitul
pescăruşilor în căutarea

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Friciu (10 septembrie 2013)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul tău

Ai plecat în colţ de rai,
La grădina ta cu flori...
Cu ochii veşnic visători,
Te crezi acum în luna mai.

Te prind îndată dragi fiori,
Visând c-alăturea mă ai...
Ai plecat în colţ de rai,
La grădina ta cu flori.

Îţi simt tremurul din grai,
Ca roua picurată-n zori,
Esenţa vieţii pentru flori,
Ce râd şi vara ca în mai...

Ai plecat în colţ de rai.

rondel de Ioan Friciu (18 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

AŞTEPT ÎN BEZNA NOPŢII RĂSĂRITUL
Aştept în bezna nopţii răsăritul
Scrutând cu ochii aţintiţi zenitul,
Sperând, obscurul să se limpezească
Şi steaua mea s-aprindă licăritul.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii peştelui-
prin limpezimea apei
văd musca în zbor.
*
Stârnind iluzii
la orizontul încins-
fata morgana.
*
Pământul reavăn-
cărări de frunze moarte
cu iz tomnatic.

haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

OMULE, NU TE LĂSA CONDUS CA VITA-N TURMĂ
Omule, nu te lăsa condus ca vita-n turmă
De văcarii care îţi pocnesc din bice-n urmă,
Demnitate şi curaj prin vene să îţi curgă
Ş-ai să vezi cu ochii tăi cum relele se curmă.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis marin (2)

Ai venit în grabă...
cu ochii tăi, mai verzi
decât marea şi smaraldul...
Ai clipit din ei dulce
şi ai limpezit
cerul învăluit de aburii
asfinţitului...
Ai mai clipit o dată dulce
şi ai îmblânzit furia mării,
ca să poţi culege
alge verzi pe plaja pustie.
Ai căzut apoi istovită
cu obrazul în nisipul
toamnei,
rece şi aspru.
Ai rămas aşa... în aşteptarea
brizei de seară,
să dormi sub mângâierea ei,
să visezi pâlpâitul
pescăruşilor în căutarea

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Friciu (1 octombrie 2013)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

DE PE AL MUNTELUI VERSANT PUHOIUL SE PRĂVALE
De pe al muntelui versant puhoiul se pravale
Cu bolovani zdrobind pădurea pe întreaga cale,
Puhoi alunecă din ochii mei şi din privire-mi
Spre inima-mpietrită, rod al înocenţei tale.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

CÂND URCI POTECI DE MUNTE PRINTRE BRAZI CĂTRE LUMINĂ
Când urci poteci de munte printre brazi către lumină
Ascultă muzica pădurii ce sub vânt se-nclină,
Lăsând vederii tale ochiul cerului albastru
Să şimţi natura care te-nconjoară că-i divină.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

DE VEI VEDEA UN NEVOIAŞ CÂND STĂ CU MÂNA -NTINSĂ
De vei vedea un nevoiaş când stă cu mâna-ntinsă
Şi ochii trişti şi rugători, cu vocea parcă stinsă,
Nu-l izgoni, iar dacă ai, bănuţ să-i pui în palmă,
Să laşi în viaţa lui o mică flacără aprinsă.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ŞEDEREA OMULUI PE TERRA ESTE NUMAI SIMPLU VIS
Şederea Omului pe Terra este numai simplu vis
Ce se înfiripează-n clipa-n care ochii i-a deschis,
Dar vremuri trec şi vremuri vin cu fapte rupte din real
Şi-l vor urma ca umbra până-n al pământului abis.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubim izvorul...

Iubim izvorul, râul şi pădurea
Că ele-s dătătoare de viaţă
Şi asta în familie se învaţă,
Că-s elixir ceresc şi nu de-aiurea!

Privim în fiecare dimineaţă
Cum îşi împrăştie în noi răcoarea,
Cum ne oferă ochilor splendoarea
Când se ridică vălul dalb de ceaţă.

Avem o bogăţie ancestrală,
Milenii-n şir şi-a menţinut culoarea,
Dar de curând s-a instalat paloarea

Căci monştri sângeroşi au dat năvală
Şi prin natură şi-au lăsat duhoarea,
Iar pentru totul cerem socoteală!

sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul senectuţii

Ochii mult îi lăcrimează,
Îl frământă o tristeţe
C-a ajuns la bătrâneţe,
Dar el tânăr se visează.

Gând şi faptă-i sunt răzleţe,
Multe lucruri nu cutează,
Ochii mult îi lăcrimează
Că-l frământă o tristeţe.

Viaţa i se micşorează
Şi se sprijină în beţe,
Însă nu se-ngrijorează,
Dumnezeu îi dă poveţe.

Ochii mult îi lăcrimează.

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel somnolent

Ochii mi-au căzut în palmă,
Mă cuprinde somn de pic
Şi simţirea-mi este calmă,
Totul mie-mi pare şic.

Chiar de-mi zice-ţi vreo sudalmă,
Nici aşa nu mă ridic...
Ochii mi-au căzut în palmă,
Mă cuprinde somn de pic.

Capul mi-e-nfăşat în şalmă,
Că aşa dormeam de mic,
Ca să nu aud nimic
Că era afară valmă.

Ochii mi-au cazut în palmă.

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel în noaptea de toamnă

Ochiul somnoros al lunii
Peste şesuri lăcrimează,
Sus, pe deal se-nsingurează
Fără frunze, trist, gorunii.

Ş-au rărit frunza şi prunii,
Tremurând se lamentează;
Ochiul somnoros al lunii
Peste şesuri lăcrimează.

Bruma nopţii se aşează,
Stinge prin grădini tăciunii,
De pe boltă mai vegheză
Prin ferestrele furtunii

Ochiul somnoros al lunii.

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plâng ochii cerului

Plâng ochii cerului sub nori,
Lăsând pe gene-o-nnegurare
Ori semne triste de-nserare;
Ieşind miresmele din flori
La-ntunecata-nvolburare,
Efluvii pleacă, de culori.

Trăiesc mereu cu o speranţă
Oricât mi s-ar părea de greu,
Atunci când cred că Dumnezeu
Mai e cu mine-n rezonanţă;
Nori grei şi cenuşii de toamnă
Efervescent se zvârcolesc,
Istov de ploaie rece toarnă.

acrostih de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet de ianuarie

Mirifică este pădurea ninsă,
Orişice copac se pare-n floare,
Steluţe albe licăre în soare
Sub ochii mei în zarea necuprinsă.

Peste câmpia cea scânteietoare
De vântul aspru zăpada-i prinsă,
De Crivăţul cu pofta lui nestinsă,
Ce-o poartă-n sus din zare-n zare...

Târziu, la miezul nopţii sus răsare
O candelă ce luminează cerul
Şi ne sloboade peste case gerul,

Dar nu numai acesta este semnul
Ascuţimii frigului de-afară,
Tremură şi puzderia stelară.

sonet de Ioan Friciu (19 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păduri şterse...

Pe râul şerpuind se lasă ceaţa
În urma unei calde ploi de vară,
Apoi sub soare începe să dispară
Ca să revină iarăşi dimineaţa.

Ş-aceasta nu se-ntâmplă-ntâia oară
În rouă să se scalde des fâneaţa
Ca să-şi păstreze proaspătă verdeaţa
Să poată fi cosită bunăoară.

E cer senin cu ochii cât cuprindem,
Confort total avem acum sub soare,
Dar să avem şi unde să ne-ascundem
De criminala razelor dogoare...

Pădurile sunt şterse din hotare
Şi locurile adumbrite-s rare!

sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet cu lună şi cu vis

Un glob semeţ de aur pare luna
Zărită prin linţoliul firav de nori
Cum îşi cheamă rătăciţii meteori
Pe cerul nopţii unde ea-i stăpâna.

În Univers, n-am ştiut ce stele-s Sori
Şi n-am putut să le arăt cu mâna,
Dar le-am sorbit cu ochii mei lumina,
Iar sideralul câmp trezitu-mi-a fiori.

Că-n viaţa asta purcedem trecători,
Iubito mai visez câteodată
Cum te prind încetişor de subsiori
Să te sărut în noaptea înstelată.

Mi se destramă visu-n dimineaţă,
Onirica icoană îmi dă viaţă.

sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet cu lună şi cu vis

Un glob semeţ de aur pare luna
Zărită prin linţoliul fin de nori
Cum îşi cheamă rătăciţii meteori
Pe cerul nopţii unde ea-i stăpâna.

În Univers, n-am ştiut ce stele-s Sori
Şi n-am putut să le arăt cu mâna,
Dar le-am sorbit cu ochii mei lumina,
Iar sideralul câmp trezitu-mia fiori.

Că-n viaţa asta doar suntem trecători,
Iubit-o mai visez câteodată
Cum te prind încetişor de subsiori
Să te sărut în noaptea înstelată.

Mi se destramă visu-n dimineaţă,
Onirica icoană îmi dă viaţă.

sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!