Rondelul bătrâneții
Trecut-au anii tinereții
Și nu se mai ivesc vreodată;
Iar bătrânețea-ntunecată
Mi-a risipit în păr nămeții.
Când june eram odată
La arme plecam cu băieții;
Trecut-au anii tinereții
Și nu se mai ivesc vreodată.
Eu n-am dat vreun curs tristeții
Că vine moartea-nfometată
Cu capa ei îndoliată,
Să-mi taie mie firul vieții.
Trecut-au anii tinereții.
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet cu fluturi
In memoriam, ALEX TATU,
Absolvent al Facultății de biologie
Plâng florile și gâzele pădurii
Și munți cu frunți înalte lăcrimează,
Când viața unui tânăr se retează
Strivindu-se-n capcanele naturii.
Albastrul cer, atunci se-negurează,
Prin văi se mișcă umbrele-nserării
Ce se ridică spre întinsul zării
Și tot ce-i vietate se-ntristează.
Pe lespedea de piatră priveghează
Cu jale, un stol de fluturi aurii
Și zumzet de insecte încetează
Căci vin și nimfe în straie alburii.
Din alte sfere tânărul veghează
Cum pe Terra ființa se-ntrupează.
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel de război
În vremuri de război
Toate muzele tac...
Pe câmpuri, în noroi,
Tinere trupuri zac.
În țărână se prefac,
Uitate... Necunoscuți eroi,
Că-n vremuri de război
Toate muzele tac.
Sângele curge-n șuvoi,
În urma oricărui atac,
Îl mai spală doar ploi...
Oamenii se roagă și tac
În vremuri de război.
rondel de Ioan Friciu (9 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noul Soare
Speranța-i că voi tineri nu va-ți pierdut
Prin jungla sălbatecă de afară...
Fugiți de umilirea cea amară,
Din truda voastră făuriți-vă avut!
Lăcașul cel mai sfânt vă este-n țară
Unde ale voastre mame v-au crescut;
Așteaptă să fiți de apărare scut
Și-n casă Noul Soare să răsară.
Și dacă veți fi de rele-mpovărați
Să curgă lacrimi Dunărea Albastră,
Să nu disperați, cu toții sunteți frați!
Rădăcina vă tinde către mare
Înfiptă-n inimi sacre de Carpați
Și nu vă poate smulge vântul tare!
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tablou de luna mai
S-a-mbrăcat în alb și violet mălinul,
este luna mai, aproape jumătate,
înfășat în capă roșie râde trandafirul,
văzând la geamuri tinere mușcate...
S-au întors din lunga lor peregrinare,
lăstuni și rândunici să-și caute cuibar,
după zboru-nalt, istovirea este mare
și stau la sfat,... grămadă pe un par...
În zbor dezordonat, albine scânteiază,
sărută florile-n covorul din câmpie,
în zumzet, sub soarele de-amiază,
își duc grăbite prada dulce-n magazie...
poezie de Ioan Friciu (15 mai 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
CÂND FLORILE IUBIRII-N TINREȚE LE CULEGI
Când florile iubirii-n tinerețe le culegi
Să nu încalci în mod voit morale legi,
Căci lucruri se complică în decursul vieții
Și-n pragul senectuții ți-e greu să le deslegi.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
TIMPUL, CA UN VIERME ROADE RĂDĂCINA VIEȚII-
Timpul, ca un vierme roade rădăcina vieții
Și paloare pune-n strălucirea tinereții,
Perfidia lui ne facem ca să nu percepem
Când de fapt trecut-am peste pragul bătrâneții.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul reîntâlnirii
Ne-alunecă gândul spre școală,
Eram tineri elevi, nebunatici...
Amintiri veneau ca năvală,
Iar noi ne priveam enigmatici.
Aveam și profesori simpatici,
E adevăr, nu-i vreo greșeală.
Ne-alunecă gândul spre școală,
Eram tineri elevi, nebunatici.
Zgomotoși, intrat-am în sală,
Nu ne credeam singuratici,
Eram reuniți în clasa liceală
Și visam cu ochi extatici...
Ne-alunecă gândul spre școală.
rondel de Ioan Friciu (8 august 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
CE AI IUBIT ÎN TINEREȚE SĂ PĂSTREZI ÎN AMINTIRE
Ce ai iubit în tinerețe să păstrezi în amintire
Ca-n anii zbuciumați ai vieții să-ți aducă fericire.
Alungă-ți gândurile negre! Nu e loc pentru regrete
Și tot răul, pizmuirea scoate-ți-le din simțire.
rubaiat de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la tinerețe, dar cu o relevanță mică.
DEGEABA DUPĂ ANII DUȘI ALERGI - N-AI SĂ-I MAI PRINZI
Degeaba după anii duși alergi - n-ai să-i mai prinzi
Nici dacă ar fi fost de vremuri pironiți în grinzi,
Iar de nu crezi și încă-n tinerețe tu mai speri,
Convins vei fi, mirat, privindu-ți chipul în oglinzi.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul călătoarei
Iar a pornit pe "drum de fier",
Deși a spus că nu mai pleacă,
Dar poate îngerii din cer
I-au șoptit în vis, s-o facă.
Poate a găsit vreun "cavaler"
De care a-nceput să-i placă...
Iar a pornit pe "drum de fier",
Deși a spus că nu mai pleacă.
Când tinerețea o să-i treacă
Dorurile-ncet cu totu-i pier,
Ș-apoi se-nvăluie-n mister,
Ce-n marea uitării se îneacă.
Iar a pornit pe "drum de fier".
rondel de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
CEL CARE E INERT, NU VA SIMȚI CUM VREMEA TINEREȚII TRECE
Cel care e inert, nu va simți cum vremea tinereții trece
Și nu va fi capabil a-nțelege ce în juru-i se petrece
Căci este dus, ori scufundat în somn de euforice fantasme,
Chiar bucurii de-ar fi și desfătare va rămâne totuși rece.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
TRECÂND TÂRZIU ÎN NOAPTE PE ALEEA TINEREȚII PAȘII ÎMI RĂSUNĂ
Trecând târziu în noapte pe aleea tinereții, pașii îmi răsună.
Sus pe cer, acum ca și atunci demult lucește aceiași blândă lună
Ce pare că mă urmărește ca o umbră și mă recunoaște
Că eu eram acela, care îi făceam din stele iubitei o cunună.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul senectuții
Ochii mult îi lăcrimează,
Îl frământă o tristețe
C-a ajuns la bătrânețe,
Dar el tânăr se visează.
Gând și faptă-i sunt răzlețe,
Multe lucruri nu cutează,
Ochii mult îi lăcrimează
Că-l frământă o tristețe.
Viața i se micșorează
Și se sprijină în bețe,
Însă nu se-ngrijorează,
Dumnezeu îi dă povețe.
Ochii mult îi lăcrimează.
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel prin toamna vieții
Încet străbat prin toamna vieții
De vânt aleea pustiită;
Plimbarea lor este vrăjită
De amintirea tinereții.
Și dacă frunza-i arămită,
Ei nu se dau pradă tristeții;
Încet străbat prin toamna vieții
De vânt aleea pustiită.
Ea se simte-ntinerită,
Iarbă-n roua dimineții;
E ocrotită și iubită
Pe drumul greu al bătrâneții,
Ce-l străbat prin toamna vieții...
poezie de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Somn de august
Pustiul rece al nopții
doarme în cenușa
înca fierbinte,
fără cuvinte,
a focului de tabăraă
Stelele-s treze pe cer,
clipind din gene albastre,
când luceferi pier
printre astre...
Din țnaltul bolții,
la miezul nopții,
luna iubită
se uita uimită
la stânca prăvălită,
demult adormită
în unda râului îngust,
în noaptea de august.
În corturi cenușii
tineri și copii,
călătoresc prin vise
[...] Citește tot
poezie de Ioan Friciu (august 1968)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul tinereții mele
Orașul drag al tinereții mele
Îl visez și-mi trece nostalgia,
O văd în visul meu și pe Maria
Cu brațele-ncărcate cu lalele.
Angelică era cu părul în inele
Ascultând sub lună simfonia,
În orașul drag al tinereții mele
Ce-l visez și-mi trece nostalgia.
Luna își depune mărturia
Că m-a văzut hoinar sub stele
În căutarea unui joc de iele,
S-o găsesc acolo pe Maria,
În orașul drag al tinereții mele.
rondel de Ioan Friciu (2011)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hoinar
Hoinăream prin orașul tinereții
Purtat de amintirile trecute,
Despre iubiri încă ne-ncepute
Înflorite-n pragul bătrâneții.
Pica pe frunte roua dimineții,
Gândul mi-l scotea din vălmășeală,
Îl arunca spre anii mei de școală
Ce mi-au dăruit noi sensuri vieții.
Să nu rămân o victimă tristeții
Mai hoinăresc pe vechea promenadă,
Dar e târziu... și cine să mă vadă?
Nu-i țipenie de om pe stradă...
Doar singuratici pașii mei răsună
Pe sub feeria clarului de lună...
sonet de Ioan Friciu (31 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis cu înger
O noapte-ntreagă, treaz sub o răchită
Ascult cum firul ierbii încolțește
Și simt pământul cum se zvârcolește
C-a primăverii sevă e pornită.
Pe cer nocturn un astru licărește,
Iar luna e prin hăuri adormită,
Cu plapuma de nori acoperită
Nimic din raza ei nu se zărește.
A tinereții vlagă e secată
De anii ce s-au dus de-a rostogolul,
Dar nu vor fi regrete niciodată,
În al meu suflet s-a umplut tot golul
Și conștiința-mi este fără pată,
În vis un înger alb mi se arată.
sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hârciogii
Pe cruntă exploatare și zgârcenie
azi unii își clădesc înavuțirea;
își poartă ca stindard doar nesimțirea,
iar tinerii ne pleacă în bejenie.
În conștiință nu au *ățenie
și nici n-au auzit de bunul simț,
cuvântul le este fierăstrău cu zimț,
în viață nu au clipă de sfințenie.
Raptul e țelul lor de căpetenie,
ca hârciogii-și cară-n galerii
multele nemeritate avuții.
Omule de rând tu trebuie să știi
că nu le pare viața prea ușoară,
când lasă tot... și trebuie să moară!
sonet de Ioan Friciu (29 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Ioan Friciu despre tinerețe, adresa este: