Rondelul vântului
Se iscă vântul dintr-o boare,
Stârnește freamătul în frunze
Și cu zâmbet larg pe buze
Trage voalul peste soare.
De-atâtea frunze zburătoare
Sunt pline albele peluze...
Se iscă vântul dintr-o boare,
Stârnește freamătul în frunze.
Vântul, cu forță nimicitoare
Spală norii ca-ntinse pânze,
Iar stolurile mici de gâze
Zboară-n cerc... amețitoare.
Se iscă văntul dintr-o boare.
rondel de Ioan Friciu (5 august 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul frunzei
Solitara frunză rătăcită,
În zbor dezordonat purtată,
De vântul iernii alungată
Din pădurea desfrunzită,
Cade tristă, îngălbenită
Pe cărarea înghețată.
Solitara frunză rătăcită,
În zbor dezordonat purtată,
Va sta-n cărare îngropată
Sub zăpada troienită.
De nimeni nu va fi jelită,
Iar de vânt va fi uitată
Solitara frunză rătăcită.
rondel de Ioan Friciu (21 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel mamei
Cuvântul Mamă este sfânt!
Să ți-l amintești cu dor,
C-așa fac și cei ce mor
Când părăsesc acest pământ.
Pân-ai fost mai mărișor
Te-a vegheat duiosul cânt...
Cuvântul Mamă este sfânt!
Să ți-lamintești cu dor,
Iar de vei fi rătăcitor
Prin lume hăituit de vânt,
Când ai de Mamă simțământ
Totu-ți pare mai uțor.
Cuvântul Mamă este sfânt!
rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Această poezie a fost selectată Poezia zilei pe 27 octombrie 2017.
Speranță
Împrăștiat de vânturi ca sămânță,
Destinul m-a purtat în depărtare
Și am crescut cum am putut sub soare,
Iar Dumnezeu mi-a dăruit credință.
Eu m-am rugat febril și prin urmare,
Am reușit să-mi fie cu putință
Să trec prin viață fără suferință,
Să nu fiu rupt de vânt ori val de mare.
M-am priponit în rădăcină tare
Și poate să mă bată uraganul,
Dar el nu va putea să mă doboare
Chiar dacă-n temelie-mi scurmă valul.
Speranță astăzi s-a născut în sine-mi
Și simt că-n piept zvâcnesc vreo șapte inimi.
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cernite ciori...
Se crăpa de ziuă-n luna ianuarie,
solitar treceam prin parcul trist,
în jur pe alei, nici urmă de turist,
doar cernite ciori zburau în vrie...
Cârdul se așeza pe ramurile ude,
în copac atunci când vântul s-a oprit,
cioroii croncăneau sinistru c-au ieșit
din cuiburile lor... rămase nude.
Larma păsărească nu mai contenea,
începuse lupta să-și ocupe locul,
se-mbrânceau cu aripile și ciocul...
Un "maidanez"trezit din somnolență,
prinde a lătra prin parcul desfrunzit,
cârdul de penate negre a muțit...
sonet de Ioan Friciu (12 ianuarie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântă... priveghetori
Cântă păsări în păduri desfrunzite,
trilul se risipește topindu-se-n vânt,
stau și-l ascult făr-a spune un cuvânt,
căci gândul mi-e dus în locuri vrăjite.
Cântă păsări și-n păduri înfrunzite,
atunci trilul lor îmi intră-n timpane,
iar inima-mi bate cu sunet de ciocane
ce-mi alungă cugetu-n locuri iubite.
Păsările ce cântă sunt privighetori
și viețuiesc cu noi în unica grădină,
creată și udată de mâna cea divină.
Trilurile pe care noi le ascultăm,
în nopțile senine și cu lună plină,
durerile lumii ș-ale noastre le alină...
sonet de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noul Soare
Speranța-i că voi tineri nu va-ți pierdut
Prin jungla sălbatecă de afară...
Fugiți de umilirea cea amară,
Din truda voastră făuriți-vă avut!
Lăcașul cel mai sfânt vă este-n țară
Unde ale voastre mame v-au crescut;
Așteaptă să fiți de apărare scut
Și-n casă Noul Soare să răsară.
Și dacă veți fi de rele-mpovărați
Să curgă lacrimi Dunărea Albastră,
Să nu disperați, cu toții sunteți frați!
Rădăcina vă tinde către mare
Înfiptă-n inimi sacre de Carpați
Și nu vă poate smulge vântul tare!
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul pădurii desfrunzite
Prin pădurea desfrunzită
De-ale toamnei vânturi reci,
Frunza zace- ngălbenită
Pe neumblatele poteci.
E multă frunză răvășită,
I-auzi foșnetul când treci
Prin pădurea desfrunzită
De- ale toamnei vânturi reci.
Noaptea de va fi să pleci
Că te poartă vreo ispită,
Lasă calea ocolită,
Fă-ți curaj și ai să treci
Prin pădurea desfrunzită.
rondel de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la vânt, dar cu o relevanță mică.
Rondel fierbinte
E uscat pământul,
Sufletul mă doare
Ca nu bate vântul,
Nu trezește-o boare.
Arșița de soare
Frige și cuvântul;
E uscat pământul,
Sufletul mă doare.
Rog pe Domnul Sfântul
Cu puterea-i mare
Să adape câmpul
Mort de însetare,
Că-i uscat pământul.
rondel de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel în alt oraș
Era iarnă, vânt și sloi,
Tu m-așteptai în stradă;
În oraș străin de noi,
Oare cine să ne vadă?
Captivi ca într-o nadă
Ne-mbrățișam noi doi;
Era iarnă, vânt și sloi,
Tu m-așteptai în stradă.
Pășeam pe promenadă,
Ne mai sărutam... apoi,
Seara începea să cadă
Peste drumul înapoi
Și era iarnă, vânt și sloi.
rondel de Ioan Friciu (12 februarie 2016)
Adăugat de ioanfriciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul toamnei târzii
Șuierând s-aude vântul,
Cade- o frunză leganată...
La orizonturi nori s-arată
Și vor umbri pământul.
Păsările-și uită cântul,
Îl fredonează câteodată,
Șuierând s-aude vântul,
Cade-o frunză legănată...
În grădina mea brumată
Roza s-a chircit pe rug,
Alte flori își iau avântul
Și din calea iernii fug...
Șuierând s-aude vântul.
rondel de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel în țară neguvernată
O țară ce-i neguvernată
Își duce veacu-n greutăți
Și toată nația-i derutată,
Robită e de nedreptăți.
De reputația ei pătată
Se va vorbi cu răutăți,
Că a rămas neguvernată
Zbătându-se în greutăți.
Ori pentru viață-mbelșugată,
Nevoie este ca-n cetăți
Să sufle vânt de libertăți,
Să fie ordinea-ntronată
În țara ce-i neguvernată!
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul norilor
Corăbii albe înșirate
Pe un ocean de cer albastru,
Trec păzite de un astru,
Către tărâmuri neumblate.
Împinse de vântul aspru
Se rup ca valuri înspumate,
Corăbii albe înșirate
Pe un ocean de cer albastru.
Convoiul alb bolta străbate
Irizând în alabastru;
Se rotesc circumterestru,
De nori cohorte răsfirate,
Corăbii albe înșirate...
rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel muzei
Îmi pătrunzi muză în vise
Și inspirația mi-o aduci;
Nu ai gândurile-nchise,
Ci în cuget mi le arunci.
Dacă-s vânturi la răscruci
Scoți ideea din abise;
Îmi pătrunzi muză în vise
Și inspirația mi-o aduci.
Eu cu brațele deschise,
Viu simbol al Sfintei Cruci
Te urmez chiar de te duci
Spre destine ce ni-s scrise,
Îmi pătrunzi muză în vise.
rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de ioanfriciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel la Poiana Sibiului
Urcat-au satul pe coline
Și mai aproape, lângă cer,
Să viețuiască mult și bine
În obiceiuri ce nu pier.
Dar când s-apropie prier
Și-i semn că primăvara vine
Răsună-n satul din coline
Și mai aproape, lângă cer,
Chemări și valuri de suspine
Ce-nvăluite-s în mister,
Că pleacă turme de ovine
Și plânge vântul prin coșer
În sat urcat peste coline.
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel prin toamna vieții
Încet străbat prin toamna vieții
De vânt aleea pustiită;
Plimbarea lor este vrăjită
De amintirea tinereții.
Și dacă frunza-i arămită,
Ei nu se dau pradă tristeții;
Încet străbat prin toamna vieții
De vânt aleea pustiită.
Ea se simte-ntinerită,
Iarbă-n roua dimineții;
E ocrotită și iubită
Pe drumul greu al bătrâneții,
Ce-l străbat prin toamna vieții...
poezie de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel flămând
Îi bate vântul prin cămări,
De spate-i e lipit stomacul;
Avutul l-a păpat cu sacul
Și a pornit-o pe cărări.
În loc umbros și-a pus hamacul
Și a trecut la căutări,
Că-i bate vântul prin cămări,
De spate-i e lipit stomacul.
El s-a hrănit doar cu răbdări,
Împreunatu-sa cu dracul,
Au devastat în patru zări
Și nu mai e flămând săracul...
Făcut-a plinul... la cămări...
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul Soarelui
Soarele e veșnic zâmbitor
Chiar dacă gri e viața noastră.
Pe-ntinderea de cer albastră
E stăpân, de viață dătător.
Văzduhul e pictat c-un nor,
De mâna vântului măiastră.
Soarele e veșnic zâmbitor
Chiar dacă gri e viața noastră.
Străbate cerul într-un zbor
Spre orizont și râde la fereasrtră,
Îmi sărută florile din glastră
Și se pierde-n înserare, visător,
Soarele cel veșnic zâmbitor.
rondel de Ioan Friciu (12 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet la sfârșitul toamnei
E miros de rece, totu-i plumburiu,
Vântul e mai tăios ca niciodată;
Tristă pare zarea întunecată,
Ale lunii raze bat în arămiu
Și dimineața nu mai e scăldată
De lumina unui soare purpuriu;
Când împrejur totul este cenușiu
Bolta cerească rar e înstelată.
Vine iar o iarnă înfrigurată
Peste natură ca o pandemie,
Aspru viscol șuieră în câmpie.
Firea noastră este îndurerată
Până se va trezi din amorțire
Tot ce are o viață și simțire...
sonet de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet de ianuarie
Mirifică este pădurea ninsă,
Orișice copac se pare-n floare,
Steluțe albe licăre în soare
Sub ochii mei în zarea necuprinsă.
Peste câmpia cea scânteietoare
De vântul aspru zăpada-i prinsă,
De Crivățul cu pofta lui nestinsă,
Ce-o poartă-n sus din zare-n zare...
Târziu, la miezul nopții sus răsare
O candelă ce luminează cerul
Și ne sloboade peste case gerul,
Dar nu numai acesta este semnul
Ascuțimii frigului de-afară,
Tremură și puzderia stelară.
sonet de Ioan Friciu (19 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie despre Ioan Friciu@vânt? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ioan Friciu despre vânt, adresa este:
