
Dacă "stilul Tozgrec" a ajuns la o moralizare destul de apăsătoare a omenirii prin exercițiul adevărului, rămâne încă un adevăr care ne scapă cu totul: cine este Tozgrec însuși?
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Vă propun astăzi un joc colectiv care va fi Jocul Adevărului. Voi face în așa fel încât secretul și minciuna vor trebui să dispară de pe lume, căci de îndată ce-și vor face apariția, eu, Tozgrec, cel ce n-are nici început, nici sfârșit și nicio identitate ca voi, eu voi fi acolo ca să dezvălui Adevărul.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ceea ce s-a întâmplat astăzi poate fi definit drept o criză. S-o numim Criza din Golful Smaraldelor. Criza aceasta demonstrează că există pe lume o putere mai mare decât statele care, împreună, au încercat s-o distrugă, dar fără a izbuti. Deoarece v-am demonstrat că știu adevărul, să numim această putere Adevăr.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Niciunul din numeroasele romane, filme și studii biografice mai mult sau mai puțin imaginare despre Tozgrec, recent compuse, nu pare să facă dreptate personalității sale. De-ar fi să-l credem chiar pe Tozgrec, puțin contează cine este el în realitate. Acest adevăr, a afirmat el odată la Națiunile Unite, riscă să nu intereseze pe nimeni la ora actuală. Unii au interpretat asta ca un semn de dispreț pentru oameni; alții nu i-au dat nicio atenție; dar cei mai mulți au simțit că acum, ca întotdeauna, Tozgrec spunea chiar adevărul.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Isa ibn 'Ali al-Kashkari, zis Prinde-Muște, nu este cunoscut decât prin poemele-i melancolice și prin titlul unui comentariu pierdut la Cartea Timpurilor Intermediare de Al-Adami. Aparținuse Ordinului Căutătorilor de Adevăr, fără să fi ocupat vreun loc proeminent în această organizație obscură între toate. Căci se spune că Adevărul însuși îi face umili pe cei ce-l caută.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Deveni din ce în ce mai limpede că discursul lui Tozgrec la schimbarea mileniului nu conținuse amenințări zadarnice. Jocul Adevărului intrase de acum în lume, fără ca prin aceasta omenirea să devină mai bună. Obligația colectivă și individuală de a spune adevărul sub presiunea posibilelor dezvăluiri ale unui Tozgrec omniprezent și omniscient duse treptat la dispariția comerțului cu stupefiante și mai avu și alte implicații, ca de pildă aceea că bancherii nu mai puteau prospera prin afaceri ilegale, maculiștii nu mai puteau cotropi țările recalcitrante sub pretextul de a le elibera de sub jugul imperialist, agențiile de spionaj se vedeau constrânse să-și dea afară personalul pentru că nu mai erau în măsură să organizeze operațiuni secrete, directorii întreprinderilor maculiste erau siliți să admită că sistemul lor economic era o catastrofă. De atâtea ori a apărut Tozgrec ca să rectifice cele mai abile minciuni ale politicienilor, ale șefilor de stat și chiar ale oamenilor umili, încât acum toată lumea își dădea din răsputeri silința de a face adevărul suportabil. Dar aproape întotdeauna adevărul.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Și în știință se spune că teoriile nu sunt acceptate pentru adevărul lor, ci pentru strategiile de a le face acceptate, pentru eleganța lor estetică... Einstein era un scriitor bun și numai de asta a devenit ce a devenit. Dacă demonstrațiile lui n-ar fi fost elegante estetic, colegii lui matematicieni n-ar fi fost convinși. Și nu era nici un motiv să fie convinși, pentru că lucrurile de care vorbește Einstein sunt foarte ipotetice.
Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Montbaillard răspunse că n-are posibilitatea de a verifica pe loc aceste date, dar că-l desfide pe Tozgrec să-i furnizeze cea mai vagă dovadă că societatea de astăzi nu este cu mult mai bună decât aceea a capitalismului timpuriu, când muncitorii crăpau de foame, sau decât aceea a Evului Mediu, cu țăranii ei care ajungeau destul de rar la vârsta de patruzeci de ani. Din nou Tozgrec nu se expuse, ci pomeni opinia îndeajuns de răspândită a lui Jacques Léon Bogues, adversarul tradițional al lui Montbaillard, după care calitatea vieții acelor muncitori ftizici și țărani jegoși din trecut era mai intensă decât a șomerului sau a mic burghezului de astăzi, cu toată asigurarea lui de boală și abonamentul la crematoriu. Pe când cei dintâi mai aveau niște speranțe, nobile ori nu, oamenii din societățile îmbuibate nu mai au niciuna, iar în societățile sărace idealul lor este de a se îndestula. Capitalismul timpuriu, continua Bogues, fusese plin de contradicții și soarta multora era mizeria; el a produs însă o forfotă culturală care s-a tradus în explozia mai multor adevăruri sau jumătăți de adevăruri. Omenirea actuală, turmă imensă manipulată de niște imbecili prin intermediul instinctelor ei celor mai joase, trăiește fără cultură și fără niciun adevăr.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Într-adevăr, mesajul pe care-l memorase conștient spunea adevărul: Roțile sunt aici. În consecință, mesajul căruia rTe-hu îi ignora până și existența trebuia să privească un adevăr de ordin superior. Pe de altă parte, nici nu era exclus ca, de astă dată, cele două mesaje să fi fost inversate dintr-un motiv oarecare sau fără niciun motiv, în confuzia momentului. Lama care i le încredințase își găsi moartea organizând o diversiune ca să-i permită lui Dalai Lama să ajungă la frontieră; stăpânul lui rTe-hu și cei doi înlocuitori ai lui fură uciși într-o ambuscadă înainte de a ajunge la Sikkim.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Al-Kindi nu înțelesese adevărul și a fost cuprins de disperare pe țărmul mării, căci toată știința sa i se părea de-acum zadarnică, din moment ce nu izbutea nicicum să-și explice relațiile dintre intelectul său și lume.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la adevăr, dar cu o relevanță mică.

E necesar să constatăm că oamenii simpli apreciază "stilul Tozgrec", capabil să le asigure, deocamdată, o hrană îndestulată și să le insufle speranța într-un viitor pământesc în care pacea și libertatea vor fi cât de cât menținute sub constrângerea adevărului.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Edward B. sugerase că o atinsese și că articulațiile - încheieturile mâinilor, genunchii - îi erau în regulă. Edward B. ori se înșelase, ori mințea: dacă persoana cu care se întâlnise fusese cu adevărat Alice H., ea n-ar fi avut articulații; dacă era Alice H., mai mult ca sigur că n-o atinsese.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Spre a obține pisica înarmată, Imperiul Jorman urmase învățătura savanților Mușcârin și Pâssenko, adevărați maculiști al căror ideal fusese dintotdeauna expansiunea puterii imperiale. Bedeker-ul, poliția secretă, stăpânise și perfecționase în acest scop cel mai redutabil instrument, arma zoologică.
Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Interviul a avut loc în pragul noului mileniu și a luat o întorsătură ciudată. Istoricul - profesorul Montbaillard - se simțea vizibil încurcat față cu Tozgrec, care împrumutase înfățișarea unui bătrân destul de curat. În pofida unei păreri dintre cele mai răspândite, ce prilejuise pariuri extravagante la Chicago și la Tampa (Florida), nu semăna deloc cu Bhagwan Shree Rajneesh. Nici că fiecare-l vedea în alt fel, cum s-a pretins adesea, nu era adevărat: imaginea sa era fixă și, la drept vorbind, puțin impozantă.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Am crezut atunci că se hotărâse să se retragă în acel adânc calm despre care vorbea. Credeam asta cu adevărat, căci adunasem dovezi cum că era o străină în acest loc: nu mânca, nu bea (și nici nu dormea, după câte spunea), n-avea articulații, îi displăceau trandafirii și muzica și nu era plămădită din aceeași substanță ca noi toți.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Când cele două mesaje - cel adevărat, care nu-i este accesibil alergătorului, și cel fals, care-i este - s-au întipărit fiecare în niște zone complet diferite ale memoriei sale, alergătorul intră în meditație. E drept, "alergarea nu e treabă de călugări", dar un alergător precum rTe-hu, care și-a petrecut toată viața în mijlocul călugărilor, cu excepția nopții lugubre când a venit pe lume, deprinsese mult mai multe despre tehnicile religioase decât avusese ordinul și intenția de a-i transmite cel ce-l instruise.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


În pofida tuturor cicatricelor pe care le păstrez de la precedentele-mi tentative de a evada, se pare că aparțin unei specii cu adevărat neîmblânzite, iar întâlnirea cu Mekor H. mi-a agravat cazul într-un hal fără de hal. Orice ar fi - îmi spuneam mie însumi eroic -, mă voi lupta iarăși cu toată tenacitatea unui rozător sănătos împotriva gratiilor, a apei și a sticlei de la propria-mi cursă de șoareci a Doctorului Mayow, dus fiind de un simțământ confuz și puternic de furie, deznădejde și, pentru scurt timp, de o imensă bucurie.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Profesorul Montbaillard îl taxă pe Bogues de reacționar, la care Tozgrec îi replică zicând că orice credință își are reversul ei și că adevărul e contradictoriu: de pildă, e idiot să lauzi progresele unei agriculturi și ale unei medicine care permiseseră o creștere fără precedent a populației mondiale, în vreme ce, cu toată evidența, această creștere dăuna calității vieții individuale. Când Montbaillard pricepu că jocul lui Tozgrec consta pur și simplu în a crea un fel de dialectică și că, spre a-i obține consensul, ar fi trebuit doar să exprime niște opinii ușor negative, era deja prea târziu: regia tehnică îi indică printr-un gest convenit că emisiunea se terminase.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Precum cea mai mare parte a scenelor care-mi trec prin minte, și aceea ce urmează putea să fi fost pur și simplu un vis. Nu există absolut niciun criteriu de a spune dacă a fost adevărată ori nu. Îmi amintesc precis că, în cursul aceleiași seri, am avut pentru prima oară prilejul nu doar s-o ating pe Alice H., ci, spre încurcătura mea, s-o și țin în brațe o clipă.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


O teologie pozitivă i-ar deduce atributele Zeiței. O teologie aluzivă, care este mult mai apropiată de adevăr, ar spune pur și simplu că acestea sunt niște însușiri expresive ce nu există în afara Zeiței. Fără Zeiță, întreaga realitate ar fi spectrală, de la cel mai umil fir de iarbă și până la oameni, clădiri și vehicule. Totul ar fi învăluit pentru totdeauna într-o ceață deasă.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Ioan Petru Culianu despre adevăr, adresa este:
