
Unde se află un înțelept, nu trebuie să existe vreo femeie la douăzeci de picioare împrejur. Unde sunt doi înțelepți, nu trebuie să existe vreo femeie la două sute de picioare împrejur. Când vaginul (sau coapsa?) femeii va sta alături de coapsa înțeleptului, sfârșitul lumii fi-va aproape: ba chiar e la îndemână și i se simte mirosul de păr umed. Căci la ce bun să păstrezi aparențele (adică la ce bun să le interzici femeilor să fie prezente la Marele Sfat) când pământul (sau: epoca, secolul) se cutremură din temelii?
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Textele de mai jos conțin referiri la femei, dar cu o relevanță mică.

Totul era simplu pentru mine: dacă te târăști, vei fi strivit; nu mănânci, vei muri, dar nu în mâinile mele (mâinile-mi erau pretutindeni de când o întâlnisem pe Alice H.; mă simțeam neajutorat de răspunzător de când mi se întâmplase să mă aflu în Academia Brera sau la petrecerea profesorului H. la care nu participasem niciodată; la drept vorbind, lucrurile acestea n-au survenit nicidecum din întâmplare; am încercat să-i spun asta, însă de bună seamă că m-a înțeles greșit; va fi crezut că-i explicam cum un bărbat și o femeie își sunt predestinați unul altuia și era destul ca s-o înspăimânte; în realitate, nu m-am gândit niciodată la ea ca la o femeie, cel puțin nu ca la femeia mea și nici nu sunt sigur că era femeie, deși nu părea să fi fost altceva; mai mult, îmi dădeam seama că n-o interesam în niciun fel; dacă se afla acolo, era fiindcă se gândea că aveam eu nevoie de ea într-un fel; nu sunt sigur dacă nu cumva aveam nevoie ca ea să aibă nevoie de mine; în orice caz, de fiecare dată când o părăseam, eram plin de bucurie, invers de cum se întâmpla de fiecare dată când o vedeam pe T.; de fapt, T. mă făcea să mă simt stânjenit; le făcea tuturor viața grea, inclusiv ei înseși).
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ines a ajuns în amurg la un podiș cu pini rari, cotropit de tufe de ienuperi pitici aproape de netrecut. Fără să simtă durerea de la înțepăturile spinilor ce-i intrau adânc în coapse, a continuat să meargă în timp ce soarele, ca o plagă sângerândă, dispărea în codrul din spate. În cele din urmă, o clădire ruinată din piatră i-a intrat în câmpul vizual. Era împrejmuită de resturile unui zid purtând o inscripție uriașă scrisă cu var pe care nu era în stare s-o citească. Epuizată, femeia se prăbuși la câțiva pași de zid.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Eșecul nu l-a descurajat pe Al-Kindi, care a explorat lumile djinnilor și a decis să plăsmuiască alții mai frumoși și mai desăvârșiți decât crease Allah însuși. Se spune că el a fost cel care a zămislit modelul lui Mekor Hayyim, demonul feminin roșcat "închis" într-un strophalos sau disc de smarald cu incrustații magice (în realitate, discul nu-i decât un instrument pentru a o invoca; ea nu e defel "închisă" în el, ci există într-o lume a ei, care are, după cât se spune, înfățișarea unei insule sonore în mijlocul unui ocean sonor).
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Nu știu dacă nu cumva toată lumea urzise o conspirație a tăcerii în jurul celei supranumite Miss Emeralds, de teamă să nu mă facă să sufăr. De atunci am renunțat s-o mai caut, căci am fost și încă mai sunt convins că era o Zeiță ce nu-și manifestase esența decât față de mine, după care fusese silită să se retragă într-o dimensiune inaccesibilă. O dată ce ai întâlnit, ai recunoscut și iubit cu disperare o Zeiță, nu mai poate fi vorba să te legi de vreo femeie. Ceea ce a înverzit sub pasul ei lin nu s-ar putea vreodată veșteji sau pierde.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


În timpul revoluției florilor, Jormania avea un aer de tinerețe. Femeile procreau fără nici o constrângere, spre a înlocui cele șase milioane de victime ale zorabilor, ale ciumei și ale luptelor intestine. Economia Jormaniei, în lipsa indicațiilor omniscientului Gologan, reîncepuse să funcționeze, iar țăranii, deși cereau uneori prețuri exorbitante pe produsele lor, asigurau aprovizionarea regulată a orașelor și a comunelor. Și pentru prima dată de la război, libera concurență comercială aduse un zâmbet mai mult sau mai puțin autentic pe fețele implacabililor vânzători. Pe deasupra, funcționărimea de toate felurile ce terorizase țara fu silită să-și schimbe tactica, sub amenințarea concedierii. Jormania era pe cale de a deveni o țară aproape normală, ceea ce atrase un enorm val de turiști imaculiști. Cu cât devenea însă Jormania mai prosperă, cu atât se întărea certitudinea că intervenția Imperiului n-avea să întârzie.
Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Înțelepții în viață au ținut sfat împreună cu sufletele înțelepților defuncți, iar acestea le-au spus (citat din tratat): Iapa albă a fătat pentru ultima oară. Va fugi, va fugi și nimeni n-o ști că n-a crăpat. Va călca în picioare grumajii ucigașilor ei. Fiindcă s-a zis: n-ai cum să smulgi inima fără să frângi coastele. Sufletele înțelegeau prin asta că, în aparență, indienii vor pieri ca niște găini bete. Numai în aparență însă. Căci iată teribila (sau: înfricoșătoarea) taină a celor o mie de miriade de suflete: Din cele mai vechi timpuri, trupurile indienilor au fost însuflețite de o mie de miriade de suflete indestructibile. Sufletele nu erau distribuite câte unul pentru fiecare trup; doar războinicii și înțelepții aveau câte un suflet și câteodată chiar mai mult de unul. Femeile și copiii posedau numai o mică părticică de suflet, zisă "rază de lumină". Sufletul intra în războinic o dată cu inițierea, fiind invocat de Colegiul Șamanilor.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Înțelepții s-au întrunit într-un foarte tainic Consiliu, uitând toate vechile discordii ce despărțeau limbile și triburile. Nimeni n-a știut de aceasta, în afara înțelepților înșiși. Iar cei care, morți fiind ori suferinzi, n-au putut să participe în carne și oase, și-au trimis sufletele sub aparența unor tinere femei. A fost cu adevărat evenimentul cel mai de seamă ce poate fi imaginat: între înțelepți se aflau niște squaws și ele erau mai înțelepte decât înțelepții!
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Recordul absolut al colaborării a fost atins atunci când un agent imparțial se puse în serviciul a douăzeci și trei de puteri în același timp, ultimele patru propuneri acceptându-le din pură sportivitate, căci n-aveau nimic atrăgător în sine. În unanimitate, a fost luată hotărârea de a se crea mai mulți agenți de sex feminin, pentru că elementul masculin era categoric preponderent, iar cele câteva Ivanovna, Smith, Mishima și Dupont erau suprasolicitate, ceea ce le diminua totodată capacitățile operaționale.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Istoricul religiilor va trebui să se întrebe dacă Aiôn-ul lui Heraclit, copilul care joacă dame, este Dionysos al orficilor. Această teză a fost susținută de Vittorio Macchioro într-un studiu publicat în 1922, care continua seria deschisă de mai celebrul Zagreus din 1920. Dar e foarte dificil să-i convingi pe istorici că mitul orfic exista deja pe vremea lui Heraclit, căci prima atestare sigură a acestui mit nu se situează dincolo de secolul al III-lea. Cu toate acestea, R. R. Dodds a demonstrat peremptoriu că Platon nu putea să-l ignore, ceea ce face mai pluzibilă ipoteza lui Macchioro.
Ioan Petru Culianu în Iocari serio Știință și artă în gândirea Renașterii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Legenda începe pe la mijlocul anilor '70, când în satul de munte își face brusc apariția o femeie de vreo cincizeci de ani, Ines Garcia Clemente, nepoata lui Pedro Garcia Luciente, membru al vechii familii Garcia al cărei nume este purtat de o jumătate de sat ca patronim și de cealaltă jumătate ca matronim (există doar puțini Garcia Garcia, iar Institutul Epistofelic i-a privit multă vreme cu suspiciune, deși toată lumea știa că mama și tatăl proveneau din sate diferite). Noua sosită e bine primită de clan; își pierduse bărbatul și cei doi fii și n-avea rude decât la Mesala. Ines vorbește puțin, iar când vorbește e incoerentă.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Bătrânul mergea domol, când dispărând, când apărând din nou printre tufișuri; traseul îi era labirintic, fără îndoială din cauza accidentelor de teren pe care doar el le vedea. Această mișcare interminabilă sfârși prin a o exaspera pe biata femeie. Dintr-o eroare de optică, avea impresia că apariția se depărta de ea, în timp ce ea, în ciuda fricii, dorea din răsputeri să se apropie. Atâtea excitații se amestecau în ea, încât trupu-i începu să secrete de-a valma lacrimi, sudoare, salivă și umori vaginale, iar bătăile dezordonate ale inimii îi urcau în gât, îi răsunau în timpane. Semn de moarte sau semn de viață, bătrânul putea să fi fost acolo fără vreun motiv oarecare.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Unii spun că atunci Khadir i-a arătat lui Al-Kindi misterele djinnilor și pe ale Întreitei Puteri și l-a învățat că puterea sunetului nu are limite. Alții mai spun că atunci Khadir i-a dat lui Al-Kindi ca să-l slujească un djinn femeiesc cu păr roșcat pe nume Mekor Hayyim, cea mai frumoasă ființă pe care Allah, fie-i numele binecuvântat, o crease vreodată. Alții, în sfârșit, afirmă că i-a dat o idee despre puterea sunetului creând din nimic o armată feroce și apoi distrugând-o pe loc. Oricum, fapt e că de atunci Al-Kindi a început să practice activ magia sunetului și să facă tot ceea ce înaintașii săi Sa'id ibn Misjah, negrul devenit alb și Al-Mawsili se pricepuseră să facă.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Exilatul este cel care îndrăznește să rupă legăturile cu matricea, se smulge din mal, evadează într-un alt tărâm, ale cărui reguli nu le cunoaște și va trebui să le învețe și să le accepte prin suferință. El este un erou de basme, acel orfan care se revelă fragil, dar în același timp infinit de puternic. Este, indiferent de vârsta fizică, adolescentul care se supune unei inițieri virile. Și așa cum ne spune Mircea Eliade într-o carte pe care ar trebui s-o aibă la căpătâi oricare alt exilat (ori poate oricare om modern; Naissances mystiques, 1959), inițierea virilă înseamnă lepădarea completă a laturii feminine a inițiandului, a acelui tip de securitate legate de prezența maternității protectoare.
Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Puțin a lipsit ca Ines să nu fie declarată inamic public; a luat de mai multe ori parte la demonstrațiile celor nouă sute de mame - căci la atâta se ridica acum numărul femeilor părăsite de copiii lor -, dar singurul rezultat a fost că-și pierdu doi dinți la o intervenție brutală a poliției. La capătul puterilor fizice și morale, s-a retras la singurele-i rude, muntenii din Mesala. Acolo au lăsat-o nervii. Într-o zi s-a hotărât s-o sfârșească odată; a apucat-o pe o cărăruie întunecoasă ce se pierdea în pădurea de pini și a urcat pe ea fără răgaz, sperând că povârnișul abrupt nu va avea sfârșit și acolo, suspendată între pământ și cer, va regăsi poate câteva resturi din strigătele de agonie ale celor dragi, dacă nu chiar sufletele lor rătăcitoare.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Câte nu s-au scris despre curiozitatea feminină! Oricum, fapt este că ea a fost, în acest caz, cauza imediată a căderii dinastiei Gologan. O ușă imprudent întredeschisă de Doamna Mortu îi permise zorabului Baha să-și desăvârșească opera. Când sosi Baban, trupul chircit al președintelui Gologan nu mai era, din cap până-n picioare, decât o rană sângerândă. Baha fusese atât de brutal încât chiar îl emasculase, fără să fi fost în mod special antrenat pentru astfel de operațiuni. Cât despre Doamna Mortu, cu jugulara transformată în fântână arteziană, ea spumega în convulsii. Nici unul dintre ei n-a așteptat sosirea echipei de doctori adăpostiți în clădirea de alături; Gologan încercă să dea o ultimă indicație decisivă pentru dezvoltarea multilaterală a Jormaniei, dar expiră horcăind, în timp ce Doamna Mortu se stinse gângurind dulce.
Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ines fu impresionată și plânse amar, apoi se liniști, căci era de negândit ca cei doi fii ai ei s-o fi părăsit așa, fără o vorbă; bărbații sunt întotdeauna în stare de astfel de fapte neașteptate, dar fiii prezintă mai multe garanții. Cu cât raționa mai mult, cu atât mai extravagantă i se părea explicația soldatului. Și pe când își ștergea lacrimile pe un colț de bancă instalată pe culoarul Prefecturii, văzu mai multe mame - poate vreo douăsprezece ori chiar mai multe - care și ele își căutau fiii sau bărbații dispăruți. În majoritatea cazurilor, Prefectura le răspundea că fuseseră puși în libertate. Femeile o înconjurară pe Ines și o scoaseră în stradă, reflectând cu voce tare la pricina nenorocirii lor; încet-încet, ajunseră la concluzia că li se ascundea ceva, căci era neverosimil ca atâția bărbați să se hotărască toți deodată să-și părăsească familiile.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Importanța domnișorei Emeralds între noi nu se măsura prin cât anume vorbeam despre ea, ci prin cât nu vorbeam. Și era uimitor să-i vezi pe cei mai cinici dintre noi neizbutind să născocească nici cea mai mică ironie ori clevetire pe seama ei, atât de puternică era forța ce iradia din ea. În fața acestei derute generale de care nici eu nu scăpam, mă întrebam aproape tot timpul care era natura acelei forțe. Miss Emeralds era, fără putință de tăgadă, o intelectuală pasionată cum puține se pot vedea. Dar nu asta ne subjugase la ea, ci iubirea, pe care, fără de știrea ei, o degaja - și atât de mare-i era inocența în această privință, încât puterea acelei emanații era înzecită. Ted L. mi-a mărturisit că singura dată când fusese în stare să rostească o răutate la adresa Alogenei se simțise atât de vinovat, încât îl cuprinsese în mod serios nevoia de a-și tăia o mână sau măcar un deget. O asocia nu doar cu toate făpturile feminine, închipuite sau reale, ce-i impuseseră vreodată dragostea și respectul, ci - și asta traducea perfect și propriile-mi sentimente față de ea - și cu tot ceea ce pe lume e pus în taină sub oblăduirea noastră, ca fiind plăpând și gingaș.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Ioan Petru Culianu despre femei, adresa este:
