
Fata Morgana...
Mă închid în carapace și-aștept să vină zorii
Și-mi trec pe dinainte crâmpeie iluzorii...
Eram Fata Morgana, tu încă nu m-ai prins,
Și alergam prin lanuri între real și vis...
Se deschideau prin grâne maci roșii înfloriți,
Noi culegeam petale ca doi îndrăgostiți...
Ai vrut să-mi dai buchetul cu roșu sângeriu
Eu m-am trezit din vise!... E toamnă și-i târziu!...
Și mă închid din nou, din nou, în carapace,
Dar gândurile mușcă!... Hienele vorace!....
De ce e toamnă oare... și macii s-au trecut?!
De ce-s Fata Morgana și-alerg spre asfințit?!...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Hai, vino...
Hai, vino, iubite, în lanul cu grâu
Să-ți pun cingătoare, din spice, la brâu!
Hai, vino, iubite, e macul în floare
Hai, vino să-mi pui, la brâu, cingătoare!...
Să punem pe buze, cu roșu din maci,
Pecetea iubirii.... Din floare să-mi faci
Inelul de aur... din păpădie,
Ți-oi da un sărut pe sub pălărie...
E holda bogată, se leagănă-n vânt,
Hai, vino s-auzi al păsării cânt
Ce triluri măiestre înalță din glie!...
Hai, vino s-asculți... E o ciocârlie.
Hai, vino să-mi faci, din grâu, o cunună
Tu, rază de soare,... să fim împreună,
Să mângâie vântul sărutul pe frunte
Sub cerul albastru... Hai, vino, iubite!
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la roșu, dar cu o relevanță mică.

Azi...
Azi mi-am prins în păr fire de argint
Nu am multe toamne...(Ce frumos mă mint!)...
Am doar primăveri, în lila mă îmbrac,
Sunt în anotimpul florilor de mac
În zori mă trezesc cu privighetori
Ciocârlia-mi urcă triluri pân' la nori...
Eu culeg din lan roșii flori de mac,
Spice și cicoare... cunună să-mi fac
Cu privirea sus, dincolo de nori,
Iau din cer azurul și îl pun în flori
Și din albăstrele îmi fac un buchet,
Lângă ele pun un surâs discret...
Îmi pun la urechi cireșe- cercei
Și mă ninge vara cu floare de tei
Cu parfum de roze seara mă răsfăț
Să nu vină iarna!... Nu vreau să îngheț!...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Culorile toamnei
Toamna desenează pete aurii
Pe smaraldul verde-al frunzelor de nuc
Pune iar rugină pe frunza din vii,
Stoluri călătoare înspre sud se duc
Se pictează-n roșu frunza de cireș
Și în rotocoale, desprinsă de ram,
Mi-o așterne vântul pe sub talpă preș
Și cu stropi de ploaie îmi lovește-n geam
Globuri ca de ceară atârnă-n gutui
Și miroase-a prune coapte, violet
Iar prin vii se-anină struguri brumării
Graurii și mierla cântă în duet
Râde-n dumitrițe azurul din cer
Și pe crizanteme râde-un curcubeu
Iar grădina pare ca un giuvaier
Din culori de toamnă pe un imprimeu
[...] Citește tot
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


E toamnă, cade frunza...
Iubite, nu fi trist, nu plânge-n urma mea
N-am să mă-ntorc, deși mi-s pașii grei...
S-a frânt destinul nostru, pe cer s-a stins o stea
E toamnă, cade frunza și plouă pe alei!
Și simfonia ploii, când norii se cernesc,
Să îți aline dorul de-ți amintești de mine,
În cântecul viorii eternul,, te iubesc''
Să-mi fie amintire fierbinte despre tine!
Rămâi acum cu gândul la zilele cu soare
Când culegeam din lanuri toți macii înfloriți
Din roșul de petale clădeam iubirea-floare
Și ne trăiam povestea de miri îndrăgostiți...
Aripi de fluturi, parcă, ni se zbăteau în piept
Când ne plimbam de mână pe-aleea cu castani
Dar plouă acum, iubite, și vântul dă concert
Iar noi... cu aripi frânte... trăi-vom peste ani!...
[...] Citește tot
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cernesc...
Azi mi-am măsurat iubirea ca-n legenda ciocârliei
Și m-am înălțat deasupra întinzând mâna spre soare
Dar am coborât cu gândul și-n adâncurile gliei
Unde-mi doarme rădăcina la-ntuneric... și mă doare
Ca și trilul ciocârliei mă înalț și cobor iute
Și îmi prind în piept mac roșu sângerând amar prin lanuri
Căci nu pot s-ating cu mâna astrul vieții... e fierbinte
Și cu dor și rugăciune eu cernesc în negre voaluri...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


ULTIMA SCRISOARE
Port în piept culoarea florilor de maci,
Mă înfioară iarna când te strig și taci,
Răsfoiesc scrisori închise sub cheie
Și te caut noaptea prin Calea Lactee...
Ultima scrisoare pe adresa mea
Era încărcată cu luciri de stea...
Era un adio, îmi spuneai că pleci
Înspre veșnicie... timpul să-ți petreci...
Și mi-ai scris atunci în două cuvinte
C-ai zburat cu fluturi până sus pe munte,
Că ți-am fost și apă, că ți-am fost și foc,
Dar te duci la stele... cu puțin noroc...
Eu mi-aplec genunchii, înot prin zăpezi
Îmbrăcată-n roșu... poate-ai să mă vezi
Și-am aprins lumina într-un felinar,
Pată de culoare-n ierni fără hotar...
[...] Citește tot
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Întrecere cu toamna
Prin hățiș de gânduri s-aprinde-o scânteie,
Pe sub tâmpla stângă fulgeră-o idee...
Să mă-ntrec cu toamna în picturi pe pânză,
Cupru, fier și aur să-ncrustez în frunză...
Întind șevaletul pe-un colț de năframă
Și din sfera dreaptă țes covor de-aramă,
Pe rugina frunzei de tei și de paltin
Cad stropii de aur din penel... când clatin...
De sub bolta albastră razele de soare
Ard prin crizanteme și flori de cicoare,
Prin cireși pun flăcări roșii cum e para
Când se-aprinde cerul la chindie, seara.
În livezi ard globuri de gutuie coaptă
Și atârnă prunul și mărul din poartă,
Brumării și galbeni strugurii din vie
Se ascund sub frunza verde-ruginie...
[...] Citește tot
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


De-aș avea nou început...
De-aș putea să-ntorc clepsidra m-aș întoarce apoi în timp
Să iau totul de la capăt, cursul vieții să mi-l schimb...
Aș lua din cer azurul și l-aș pune-n ochii mei
Iar prin păr mi-aș pune aur presărat din flori de tei
Din zăpadă parfumată o pomadă aș vrea să-mi fac
Și mi-aș colora obrajii-n roșul florilor de mac
De la brazi aș lua povață cum să mă înalț ca ei
Și-aș urca până la stele pe o muchie de stei
Iar din florile de câmp aș reface curcubeul
Și-aș zidi din el cupolă să înlocuiesc planșeul
De la stânci aș lua tăria rezistenței la furtuni
Și aș cerne dintre vorbe adevărul de minciuni
De-aș simți iubirea-n pieptu-mi ca o magmă de vulcan
N-aș închide-o-n carapace, n-aș mai ține-o sub ecran
Zbateri de aripi de fluturi de-aș simți ca-n luna mai
Aș striga de fericire: hai iubire, vino,... stai!
[...] Citește tot
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Ioana Gărgălie despre roșu, adresa este:
