Tristețe de primăvară
Iți las ție clipa dulce să-ți ofere alinare
Și ce-a fost, în amintire, eu îți las cu resemnare.
Bucuroasă privesc viața, un spectacol inedit
Din care am stors poeme și lacrimi la infinit.
Iți las zâmbetul de floare și parfumul sideral,
Nopți bântuite de griji și de dorul infernal,
Amintirea clipei mele și a șoaptelor de-amor,
Zile bune și senine, tot cu dragoste și dor!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am fost...
Am fost atât de veselă odată
și străzile erau așa de pline!
Priveai cu-atâta drag la mine!
Eu, cea mai fericită fată!
Ți-am fost mereu atât de-aproape!
Am fost o lume și-mi erai o lume.
Însă o mână nevăzută ce desparte
m-a rupt de viată când m-a rupt de tine.
Și amintirile ce ți-am lăsat, frumoase,
pline de zâmbet și de voioșie
sunt tot ce-am fost, trăind, cândva,
în viața noastră-n bucurie!
În clipe grele, de melancolie,
când străzile îți par pustii
tu mângâie cu drag, o amintire!
În ea, pe mine mă mângâi.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru (2012)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri din...viitor
Pe drum,
viitorul m-a primit
în brațele sale.
Bucuria întâlnirii
înflorea
pretutindeni
nuferii.
Poveștile tale
cu iz de mânăstire
linișteau
bătăile inimii.
A urmat
sărutul pecete,
dulce izvor,
aprigă sete.
Însuși Dumnezeu
ne-a mângâiat
creștetul
a mulțumire.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde oare, se duc toate?
Unde oare se duc, toate?
În neant, veți spune, poate!
Dar eu cred că din iubire
Toate merg în amintire.
Și poate că strânse-s toate
În a lumii aspră carte:
Casă pentru fiecare,
O lumină și-o culoare.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
O cupă de iubire
Din cupa timpului dăruită de Tine
mâinile mele vremelnice au risipit clipele
pe zâmbetele copiilor, prin leagăne și parcuri,
prin bucatării și școli.
La judecată vin doar cu mulțumirea sufletească
și cupa plină de amintirile iubirii noastre, Doamne!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Măiastra lună
Noapte de primăvară,
înfiorată de vântul fugar și rece,
dragoste de narcisă galbenă, iradiantă
mi-ai lăsat amintire numai o privire,
un zâmbet și părerea de rău
că nu mai am nouăsprezece ani!
Nopții noastre de mister, lumină și regrete în cer
măiastra îi cântă încet un cântec de început.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbind stejarului
Eu sunt călătorul veșnic solitar.
Doar umbra ta mă-nviorează iar!
Și-ți dau în schimbul cântului amar,
O inimă aprinsă de cleștar.
Întinde-ți, ramul greu și mă cuprinde
Mai bine ca aici nu-mi e niciunde!
Și binele ce-l faci azi, îndoit
Se va întoarce-n suflet înmiit.
O să te-aprind la margine de drum
Și amintirile vom face scrum.
Vom arde amândoi și-al iernii ger
Va fi numai un zâmbet rece, efemer!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întoarce-ți fața, Orfeus!
Pierdut,
în fața ferestrei arzi
amintiri și lacrimi...
Euridice e aici, jucăușă
dar nu o vezi de mâna cu care
privești în zare...
Palmele-i goale
visează
să-ți descopere argintul.
Ochii
și-au făcut drum
prin părul tău...
Întoarce-te, Orfeus
să-ți poată pătrunde
în suflet!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doi tomnatici
Am trecut întâmplător
Pe cărarea dinspre munte.
Se-auzea tânguitor
Plânsul frunzei cele mute.
Am văzut atuncea pomul
De la margine de drum.
Semăna leit cu omul,
Semăna cu omul bun!
Brațele eu mi-am deschis
Să-l îmbrățișez voios:
M-a privit pentru o clipă
Și-a plecat privirea-n jos.
Nu pe mine m-aștepta
Sufletul său necăjit!
Nu a vrut dragostea mea
Nici chiar dorul său cernit.
[...] Citește tot
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna vieții
Sunt un strugure dulce
amintind primăvara,
curcubeu de culori.
Sunt un strugure colorat
amintind vara,
însorită mereu.
Sunt un strugure parfumat
ce păstrează toamna
hrănind amintiri.
Dulce, colorat, tămâios,
strugure în formă de inimă,
păstrat cu grijă peste iarnă:
vreau să fiu pentru tine!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Constatare
Azi nimeni nu mă vrea și nu mă cere,
Poate doar vraja dulce a unei amintiri
Îmi împresoară noaptea cu trista ei părere
Și-atunci visez iubite, la vesele nuntiri.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce frumos am trăit!
Îmi ascult uneori, atent,
ecoul pașilor
gândind că n-au obosit încă.
În ei simt trecerea timpului
și-mi regăsesc
voința de stâncă.
Bătăile inimii nu-mi sunt singuratice.
Îmi urmează pașii cadențat.
Prin anotimpuri mă poartă, voios
mereu pe drumuri de neumblat.
Îmi simt amintirile
încrustate în talpa rănită de dor
și văd cum din ele răzbate
al dorinței de viață, izvor.
Și merg, merg mai departe
sângerând.
Lacrimile mi le înghit
și râd-plângând, hohotind.
Ce frumos, Doamne, am trăit!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din În lumea iubirii
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omor din culpă
Iartă-mă, iubite!
Ridicolă, dragostea mea
În lumea asta nebună
Spre ochii tăi se-nălța.
Mă iartă, c-am îndrăznit
Mâna să-ntind spre ființa ta.
În drumul acesta, trăznit
Sufletul iubirii-mpietrea.
Mă iartă că iarna e vară
Și vara mai ninge pe-aici
Și lasă pentru ultima oară
Să-ți gust zâmbetul gurii mici.
Să-l încrustez, amintire
În granitul ce am devenit
Să-mi fie mereu a iubire,
Lumină și vers și cuțit.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la amintiri, dar cu o relevanță mică.
O cupă de iubire
Din cupa timpului
dăruită de Tine
mâinile mele vremelnice
au risipit clipele
pe zâmbetele copiilor,
prin leagăne și parcuri,
prin bucătării și școli.
La judecată
vin doar cu mulțumirea sufletească
și cupa plină
de amintirile iubirii noastre, Doamne!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintire
De când te-am văzut
sufletul meu
zburdă copilărește.
Ochii noștri
știu să vorbească mai bine,
gesturile noastre
trădează iubirea cea nouă
și nimic nu pare că-nțelegem.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 4 comentarii până acum.Amintirea unui triplu salt
Soarele mă împresoară și cu inima-mi vioară
iată, aripile-ntind zările să le cuprind!
Cu iubire și speranță, și cu multă cutezanță,
cu dragostea lui în piept, săgeata spre-nalt îndrept!
Din zori până-n asfințit ochii lui m-au însoțit.
Vedeam în lumina lor, bucuria mea din zbor.
Aveam palmele rănite, brațele mai ostenite, pletele mai cărunțite
doar iubirile-oțelite sub privirile iubite.
Zâmbetul rămas pe față luminează-ntreaga viață!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul meu
Timpul meu mustește înc-a primăvară,
gândurile toate-mi sunt lalele roșii,
pun o amintire în album, deseară
s-o trezească mâine, de cu zori, cocoșii.
Timpul meu aleargă iute ca și vântul
- să-mi aducă vești despre viitor -
vesel înconjoară - zi de zi- pământul
adunând polenul și visul din flori.
Uneori - la masă - el mai poposește,
să lase o urmă verde pe hârtie,
Domnului să-i spună ce mult IL iubește
Preamărindu-I fapta într-o poezie.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ioana Voicilă Dobre despre amintiri, adresa este: