Aud cum vine dragostea
Aud cum crește visul din zâmbetul tău
asemeni unei flori râzând în soare
și pe aripa lui unduitoare
îmi culc, în liniște,
obrazul, eu...
Aud cum doarme marea în ochii tăi
și zbuciumul ți-l simt, dincolo de culoare.
În ei mă văd o nimfă ce pe zei
îi lasă mereu muți,
în adorare.
Și simt, crescând în inima-ți,
speranța
așa cum orizontu-n răsărit
face să crească în lumină, viața
când brațele la pieptu-ți m-au primit.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zilele-poeme
Suntem normali
adică, formidabili!
Sub ochii tăi
o lume nouă crește.
Sub mâna ta,
un mugure-nflorește.
Suntem normali
adică, formidabili!
Într-un sărut
ființa mea se prinde
de inimă
și iute ți-o aprinde.
Suntem normali
adică, formidabili.
O mângâiere
te prelinge-n vene,
balsam să-mi curgă-n
zilele-poeme.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am crescut (Versuri dedicate lui Adrian Păunescu)
Am crescut în umbra unui gând din copilărie.
M-am hrănit din lacrimile tuturor
culese de poetul neobosit.
Cartea lui - scripetele fântânii la care vin visătorii.
Ciutura încă se mai miră:
- Cum stă cruzimea ascunsă de toleranță!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea mea
Lumea din care vin eu
e lumea iubirii.
Ea are o strălucire orbitoare.
Poate de aceea
venirea mea te-a amețit!
Întinde, mâna
spre aripa ce-mi crește
când sunt în preajma ta
și vei simți un porumbel
cuibărindu-se la pieptul tău.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Celebritate
Din mare-n mare
mister,
pictoru-a ieșit pe cer
să picteze luncile
dar și iasomiile, păpădia, liliacul
și nuferi să pună-n lacul
unde a plouat
în noapte
tot cu lacrimi și cu șoapte.
Decorează, zugrăvește și mângâie în culori,
tot ce-i viu și tot ce crește
chiar și norii, uneori.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru (14 februarie 2011)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru noi
Pentru noi,
voi opri timpul în loc
și ploaia voi aduce, în deșert
dăruindu-i păduri tropicale!
Pentru noi,
nimic nu-i prea mult,
pentru visele tale!
Pentru noi,
izvoare limpezi voi scoate
din adâncuri,
să-ți înviorezi fața, în răsărit!
Pentru noi,
sălaș de alge, în suflet,
iubirii i-am clădit!
Pentru noi,
fructe exotice voi culege
în panere,
cu grijă așezându-le.
[...] Citește tot
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Umbra mea
Tu mi-ești singura avere:
M-am născut cu tine-n piept, durere!
Zi de zi, înaintând spre Soare,
Inima mi-am pârjolit.
Și-a crescut durerea și mai mare
Și în spate, umbra mi-a crescut.
Și-a durut durerea mea amară,
Zvârcolirea ei m-a răvășit!
Dar am stors din ea, ocean de lacrimi
Zi de zi, o viață, pic cu pic!
Tu mi-ești singura avere:
M-am născut cu tine-n piept, durere!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru (2012)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea mea
Lumea din care vin eu
e lumea iubirii.
Ea are o strălucire orbitoare.
Poate de aceea
venirea mea te-a amețit!
Întinde, mâna
spre aripa ce-mi crește
când sunt în preajma ta
și vei simți un porumbel
cuibărindu-se la pieptul tău.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copii retardați
Născuți în socialism,
Crescuți în capitalism...
distih de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la creștere, dar cu o relevanță mică.
Martorul meu ocular
Simțeam că este cu ochii pe mine
mereu, cineva,
timpul meu, oglinda mea.
Și ce ochi a făcut
când am mai crescut!
Martorul meu depune mărturie azi
cu mâna pe biblie.
Cuvintele sale, albe petale
lacrimile sale, lucinde zale
gesturile sale, câteva parale...
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Roua dragostei de viață
Eu te simt în raza blândă,
primăvară parfumată!
În dorința mea arzândă
te presimt ca niciodată,
când în zori, pe-o adiere,
calmă și ușoară vii
să crești mugurii de miere,
pomilor și printre vii.
Strălucești și porți în plete
un noian de violete
Iar din galbene narcise
împletești noaptea la vise.
Eu te am în suflet, fată!
Tu, mereu îmi înflorești
floarea vieții, parfumată
cu idile și povești!
[...] Citește tot
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ioana Voicilă Dobre despre creștere, adresa este: