Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Ioana Voicilă Dobre despre devenire

Tot căutând "ce nu este", viața devine poveste.

aforism de
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Devenire

Am fost floare de măr,
într-o copilărie frumoasă,
prințesa cu rochia roz.
Visam,
să devin un măr de aur.
Lumea-și vedea încă de ale sale
când sămânța mărului
a încolțit miraculos.
Și, cum Dumnezeu
ne împlinește mereu visele,
azi mă regăsesc întreit.
Pe cea mai tânără
ramură, o floare nouă
cântă soarelui de,, ziua bună!,,.

poezie de din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dragoste de viață

Iubesc ploaia, vântul sălbatic,
zăpada, cernând singuratic.
Și totuși insist și totuși risc,
să privesc soarele în adâncul luminii.
Căldura lui mă învăluie și soare devin!

poezie de din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sinusoidă

Ne aflam în "pești"
Și "cât ai zice pește"
Norocul s-a dus pe fundul apei.
Totul a devenit atât de alunecos
Încât prefer să admir apa,
Vălurind trecutul.

poezie de din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Când deschizi o carte

Când deschizi o carte
Pătrunzi ca într-o rază,
Cuvintele devin făclii
Și scânteiază fiecare frază.

Când deschizi o carte,
Să sorbi ca dintr-un izvor
Seninul atâtor ape
Ce curg în gând răcoritor.

poezie de din Albumul cenaclului buzoian prin corenspodență "Prietenia" (1977)
Adăugat de Girel BarbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 8 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Erată

În veștile vremii mereu o erată.
Ziarele plâng cum n-au plâns niciodată!

Coloane întregi ne tot dau de știre
Cum zilnic se umplu de zor, cimitire.

Și n-ar fi exclus să aflu odată
Cum vremile însele devin o erată.

poezie de din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zbor

În preajma lui
simt că prind aripi!
Cuvintele,
un cântec îmi devin!
În preajma lui mă simt
femeie,
iubită cum n-am fost
nicicând!
Și-n clipa când, mă ia de mână,
cu drag privirea-mi
căutând
mă simt, pe viață mai stăpână
și mai bogată-atunci mă simt!
În preajma lui simt
că prind aripi
Și-n zboru-acesta râd și plâng.

poezie de din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubirea, dar divin

Aud cum urcă în mine, o doină.
Vreau să prind trilul silabei rănite
și devin o rană, un cântec spre cer.

Sărut smerită mâna albită de zăpezile sufletului.
Mă doare doina zăpezii sufletului tău,
cum doare petala macului smulsă de vântul hain.

Și rog înaltele izvoare safire
să păzească liniștea sufletului însetat de iubire,
stând de strajă mereu la poarta inimii tale!

Te bucură, de roua iubirii divine,
lăsată sub bolta de inimi senine!

poezie de din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Suflet deschis

Atâtea bogății am strâns în ochii-mi blânzi și părul nins
Dar când furtuna a venit doar o epavă-am devenit!
Căutătorii de comori m-au ocolit de-atâtea ori
Și, leneșii, au adunat nisipul ce m-a îngropat.

Sunt o epavă prea bogată în aur și în diamante!
A mea e marea, marea toată la fel și stâncile înalte!
Văd cum se zbat în zarea strâmtă, marea le pare prea adâncă...
Îi văd izbindu-se de stâncă și, orbii, mă ocolesc încă!

poezie de din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Seară de iarnă

Focul trosnește în sobă,
E cald și îmi este bine
Iar luna lunatică-n ceruri
Mi-arată drumul spre tine!

Afară în albul zăpezii
Se cern vise mari din înalt.
Te simt atât de aproape
Și dorul se vrea alinat.

Și gândul mă poartă spre tine
Mă rog să îmi fii sănătos
Iar zilele fie-ți senine
Precum al tău suflet frumos!

O vrajă e totul in jur
Și iarna la foc mi-o petrec
Când stelele nopții devin
Minuni pentru clipe ce trec.

[...] Citește tot

poezie de din Între verde și albastru (2010)
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Omor din culpă

Iartă-mă, iubite!
Ridicolă, dragostea mea
În lumea asta nebună
Spre ochii tăi se-nălța.

Mă iartă, c-am îndrăznit
Mâna să-ntind spre ființa ta.
În drumul acesta, trăznit
Sufletul iubirii-mpietrea.

Mă iartă că iarna e vară
Și vara mai ninge pe-aici
Și lasă pentru ultima oară
Să-ți gust zâmbetul gurii mici.

Să-l încrustez, amintire
În granitul ce am devenit
Să-mi fie mereu a iubire,
Lumină și vers și cuțit.

poezie de
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Reflecții

Moartea asta mă condamnă,
la viață și nenoroc,
să renasc din nou în toamnă,
primăverii făcând loc.

Ciclic ea mă amețește
cu cireșe și gutui.
Doar mirosul de tămâie
îi va pune pofta-n cui!

Moartea asta mă consumă
ca pe-un vers rebel, temut.
Viața-mi devine postumă
dintr-un ordin de demult.

poezie de din Secvențe în alb și negru (14 februarie 2011)
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Galeria mea cu poeme mute

Din tot ce am,
nimic nu-mi aparține, doar viața!
Am adus atâta iubire în ea,
încât, devenită pictoriță,
am pictat în fiecare zi,
câte un poem mut dar atât de viu!
Aici, în vârful degetelor, se află totul
și mâinile îmi pun truda în oglindă.
Viața mea, o galerie cu tablouri vii,
poeme mute de atâta culoare și bucurie!

poezie de din În lumea iubirii
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Loc de taină

N-ai cumva un loc de taină
Unde să-mi așez iubirea?
Este unica-mi comoară
Ce-ți aduce fericirea!

Știi cumva un loc anume
Unde pacea să-și găsească,
Și-unde masa, somnul, toate,
Să înceapă să-i tihnească?

N-ai cumva, un loc la tine,
Vreo firidă luminoasă
S-o primești să se ascundă
De lumea prea arțăgoasă?

De-ai ascunde-o-n ochii tăi
Blânzi, adânci și temători
S-ar simți în largul ei.
I-ar da vieții dragi culori!

[...] Citește tot

poezie de din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru a recomanda secțiunea cu Ioana Voicilă Dobre despre devenire, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info