ciocârlie-tril,
dimineață de vară,
muntele-cântec.
haiku de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dedicație
În cumpăna serilor-fântâni
pline ochi de neliniști
voi legăna pentru tine șoapta dorului
nebun de atâta așteptare.
Cheamă-mă, și-ți voi umple gălețile
cu picături de rouă
în fiecare dimineață!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu știu...
Eu știu că ești acolo, undeva
Visezi și tu, mai bună viața ta:
Pe frunte sărutarea să imi dai
Și-alături, suflete, să -mi stai!
Adorm, cu perna-n brațe, uneori
Pe ea în zorii zilei, lacrimi-flori
Din visul ce în noapte ai trimis
Să-mi fie-alean, un tandru vis.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăminte
Lasă-mă,
să-ți mai fiu, Doamne,
o floare înflorită-n câmp!
Să mă mai legăn,
de-ncântare
sorbind din ochi,
al tău pământ!
Mai lasă-mă,
să gust splendoarea,
ce o reverși în zori de zi!
Și lasă-mă,
să fiu eu, floarea
plină de vers
și armonii!
Mai lasă-mă,
să cânt în soare,
minunea vieții de a fi
și darul tău
[...] Citește tot
rugăciune de Ioana Voicilă Dobre din În lumea iubirii (10 mai 2010)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floarea-soarelui
Buna dimineața, Soare
spuse floarea!
Și el îi dărui petale noi din raze
și cu un nume nou o înălță.
Buna dimineața, floarea-soarelui
spun copiii!
Și ființa ei își pleacă privirea
din cerul pământesc
desenând umbre razelor împărătești.
Fericiți, fii Terrei
mângâie încă astrul iradiind în floare.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răsărit
Zori de zi, zori de zi, în lumină reînvii
Visul adormit în seară, ridicând o pânză iară,
Picurând arsura razei peste începutul frazei!
Zori de zi, zori de zi, roua-ntinselor câmpii,
Luminiș scăldat în rouă, cale veche, cale nouă...
Pe pământul-labirint, fericirile mă mint
Și mă-ntorc orice ar fi, tot la tine, zori de zi!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu știu...
Eu știu că ești acolo, undeva...
Visezi și tu, mai bună viața ta,
Pe frunte, sărutarea să îmi dai
Și-alături, suflete să-mi stai.
Adorm cu perna-n brațe, uneori.
Pe ea, în zorii zilei, lacrimi-flori
Din visul ce în noapte ai trimis
Să-mi fie-alean, tu, tandru vis.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu ești singur
În golul ce urcă în ființă domol,
Tu lasă să intre acum, dorul meu!
Și noaptea cu vise, de mine trimise,
Să-ți fie alean când ți-e greu!
S-aștepți dimineața cu raza-i gingașă,
Obrazul clătind la izvor!
Să-ți bucuri auzul de-ți cântă cocoșii
Și pasul te poarte prin viață ușor!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Icoana
Mi-am luat grațios iubirea
Și am așezat-o la loc de cinste,
Icoană a peretelui de la răsărit.
Soarele se privește fericit,
în fiecare dimineață, înflorind-o
Iar eu îmi umplu plămânii în fiecare zi
Cu mireasma ei de iasomie.
Serile mă închin ei
și îi scriu odele dragostei
mereu proaspăte.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arc peste timp
Așteaptă-mă, visare-nălțătoare,
În vârf de munte, ca să te ajung
Să-mi dărui razele de soare.
Cu ele, lumea să-mi încing!
Cu râuri limpezi și albastre,
Să mă-nfrățesc în zori de zi
Și tu să dai iubirii noastre
O șansă, pentru cât vom fi!
Fii, bucuria toamnei mele
Și-n primăvară s-o prefaci!
Condu-mă iarași printre stele,
Ființa mea să o împaci!
Îți dăruiesc, drept mulțumire,
Pentru credința neînfrântă,
Doar viața mea, a ei iubire
Să-ți fie aripă și tâmplă!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așteptare
E clipa plină de-așteptare,
În zorii zilei ca și-n fapt de seară
Și dând speranțe vii copilei
Îi umple calda-i inimioară.
E clipa plină de mireasmă,
De tinerețe-mbobocită.
Pe-aripi de vis trimite gândul
Că într-o zi va fi iubită.
E clipa-i dor amăgitor
Și timpul i-a tot fost povață
Și doldora de vis și dor
Privește iar senină-n față.
Cât sufletul îi înflorește
În raza soarelui încinsă
Copila noastră tot iubește
Visarea ei de vreme ninsă.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Triplu salt
Cum să prinzi într-un asalt
luna nouă din înalt?
Iata-n zori de zi pornesc
și mai sus ca să țintesc!
Soarele mă împresoară
și cu inima-vioară
iute aripile-ntind
zările să le cuprind.
Cu iubire și speranță,
cu a minții cutezanță,
cu dragostea lui în piept,
săgeata spre-nalt îndrept.
Din zori până-n asfințit
ochii lui m-au însoțit.
Vedeam în lumina lor,
bucuria mea din zbor.
[...] Citește tot
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Beție de primăvară
Te-mbată, de parfumul florii de salcâm
De albul ei ca tâmpla milenară!
Trimite-n dimineață al tâu gând,
Scânteie din făclia de aseară!
Tăcerile s-or încălzi la soare
Și ochii s-or clăti în verde pur
S-o limpezi iubirea din izvoare
Și-o vrajă va fi totul împrejur!
Arcușul va-ncropi o melodie,
Vioara inimii o să tresalte
Și visul ca un puf de păpădie
Se va-nălța pe notele înalte.
Te-mbată, de parfumul florii de salcâm
De albul ei ca tâmpla milenară!
Trimite-n dimineață al tâu gând,
Scânteie din făclia de aseară!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la dimineață, dar cu o relevanță mică.
Stropi de dragoste bălaie
Trec prin parc de dimineață și soarelui iar zâmbesc
Și-n acest miraj de viață, nu pot să nu zăbovesc!
Liliacul dă în floare și-un castan se pregătește
Pentru-a florilor ninsoare. Pasul nu se mai grăbește!
După ploaia din ajun, toate strălucesc acum!
O ciupercă, albă toată, printre fire verzi înoată.
Prin mirosul de rășină, printre crengile de pin,
Veverițe se strecoară ușurele ca un fulg!
Păpădia și-a deschis iar bănuțul său aprins!
Vrăbiuțe gureșe ciugulesc un arbore.
Mierla cântă a-nviere și a,, bună revedere,,
Iar sticletele, pe-o creangă jură că i-a picat dragă!
Stropi de rouă și de ploaie, stropi de dragoste bălaie
Hrănesc firele de iarbă. Și pe flori s-au prins în salbă.
Razele de dimineață ce se-așează pe verdeață
Și-o înalță voinicește-n ochii celui ce iubește.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu, n-am să plec...
Nu, n-am să plec!
Cu roua dimineții m-au primit trandafirii
și-acum, în toamna vieții
m-am predat iar iubirii!
Nu, n-am să plec!
Corabie vie, pe valuri plutind,
eu te chem să-mi deschizi orizonturi
și-mpreună, de vrei, să pornim către porturi!
Nu, n-am să plec!
Cât mai înfloare teiul și plopul înalt
și ne mai fac umbră din înalt,
sub ochii tăi, iubirea vreau să îmi tac!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
O iubire spulberată
O floare de păpădie
s-a deschis de dimineață
când voios soarele-adie
și o mângâie pe viață.
Și pe câmpul înverzit,
multă vreme-a strălucit,
dorindu-și mereu să stea
numai în lumina sa!
Dar, pe cer s-au adunat
norii care-au speriat
bănuțul ei aurit.
Chiar și vântul a venit
din senin, fără de veste
și-a făcut-o de poveste,
spulberând-o-n patru zări,
peste alte șapte mări.
[...] Citește tot
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru (14 februarie 2011)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stropi de dragoste bălaie
Trec prin parc de dimineață și soarelui iar zâmbesc
Și-n acest miraj de viață, nu pot să nu zăbovesc!
Liliacul dă în floare și-un castan se pregătește
Pentru-a florilor ninsoare. Pasul nu se mai grăbește!
După ploaia din ajun, toate strălucesc acum!
O ciupercă, albă toată, printre fire verzi înoată.
Prin mirosul de rășină, printre crengile de pin,
Veverițe se strecoară ușurele ca un fulg!
Păpădia și-a deschis iar bănuțul său aprins!
Vrăbiuțe gureșe ciugulesc un arbore.
Mierla cântă a-nviere și a,, bună revedere,,
Și sticletele pe-o creangă jură că i-a picat dragă!
Stropi de rouă și de ploaie, stropi de dragoste bălaie
Hrănesc firele de iarbă. Și pe flori s-au prins în salbă,
Razele de dimineață ce se-așează pe verdeață
Și-o înalță voinicește-n ochii celui ce iubește.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ioana Voicilă Dobre despre dimineață, adresa este: