Ioana Voicilă Dobre despre iarnă

Iubirea iernii

Repetai într-una că suntem "nebuni".
În jur, zăpada neobişnuit de albă,
te contrazicea.
În trei zile, focul nostru a topit iarna.
"Suntem nebuni", nebuni, spuneai!
Nu, iubitule, suntem liberi!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru (14 februarie 2011)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-ţi rămâi credincios ţie însuţi!

Adio, spun, copilului din mine
şi-mi dezbrac inima
de un cojoc, în plină iarnă!

Şi, nici nu ştiu, dacă e bine
sau dacă focul, adormit în ea
va rezista în iarna grea.

Dar, el nu vrea, să-şi ia, adio
şi mă petrec, în umbra lui
prin veri şi ierni, drum amărui.

Îl simt, de-a stânga cu-n surâs,
de bun străjer ce devotat,
prin graniţi multe m-a purtat.

Copile drag, cu ochii mari
şi inima, cât lumea toată,
ţi-am dat o viaţă adevărată!

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima iubire

Când ai apărut, n-am reuşit
să te păstrez! Te-ai topit
odată cu iarna...

Ce repede
se-nvârteşte pământul
când iubeşti!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinereţe

Mă rog, iarna să străbat,
primăverii să-i zâmbesc
şi verii îmbujorate
adevărul să-i păzesc!

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seară de iarnă

Focul trosneşte în sobă,
E cald şi îmi este bine
Iar luna lunatică-n ceruri
Mi-arată drumul spre tine!

Afară în albul zăpezii
Se cern vise mari din înalt.
Te simt atât de aproape
Şi dorul se vrea alinat.

Şi gândul mă poartă spre tine
Mă rog să îmi fii sănătos
Iar zilele fie-ţi senine
Precum al tău suflet frumos!

O vrajă e totul in jur
Şi iarna la foc mi-o petrec
Când stelele nopţii devin
Minuni pentru clipe ce trec.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru (2010)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a întors iarna

S-a întors iarna.
Ca o privire furioasă,
ca o femeie geloasă
la soba de-acasă,
iarna s-a întors!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secvenţe în alb şi negru

De Anul Nou
steluţă cu steluţă,
cerul s-a culcat voios
sub paşii mei
chemându-mă să călătoresc
în lumea mirifică
a zăpezii albe, roşietice, viorii.
Curcubeul iernii se scurge acum
în pământul tot mai negru
purtând urmele paşilor
ca o garanţie
a viitorului.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de iarnă

Implor
ninsoarea
şi iubirea,
cerului
ce parcă a uitat,
să-şi cearnă-n lume
strălucirea
înaltului,
mereu
mai depărtat!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna vieţii

Sunt un strugure dulce
amintind primăvara,
curcubeu de culori.

Sunt un strugure colorat
amintind vara,
însorită mereu.

Sunt un strugure parfumat
ce păstrează toamna
hrănind amintiri.

Dulce, colorat, tămâios,
strugure în formă de inimă,
păstrat cu grijă peste iarnă:
vreau să fiu pentru tine!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri

Adevărurile noastre la pământ se zvârcolesc.
Ceaţa vrea să le ascundă.
Nu ştie cât le iubesc!
Au căzut sub aspru vânt,
sub ploaie şi vreme rea.
S-or întoarce în curând în mâna de le-o-nvia!
Mă rog, iarna să străbat,
primăverii să-i zâmbesc
şi verii îmbujorate adevărul să-i păzesc!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirile vieţii

Nu ai trăit de n-ai simţit
cum floarea de cais îmbată,
în primăvară
orice fată
şi nici de n-ai stors vinul,
niciodată!
Nu ai trăit de n-ai simţit
în cântecul păsărilor,
o muzică a stelelor
şi nici inimă n-ai avut,
prin crâng, de nu te-ai abătut!
Nu ai trăit de n-ai simţit
mirosul frunzei jeluite-n bătătură
şi nici de n-ai adulmecat
mireasma primăverii-n arătură!
Nu ai trăit de n-ai simţit
aroma sfintelor gutui
îmbălsămând în iarnă, casa
şi nici de nu te-ai odihnit
în fân, la coasă!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zvon de iarnă

S-a-ntristat deodată toamna. Şuiera vântul prin crengi
Spulberând la întâmplare toate frunzele slăbite.
S-a ascuns deodată prinţul după nori şi a lăsat-o,
Vântului, s-o ameţească în tristeţi învârtejite.

S-a zvonit că mâine-n zori, sora-şi cheamă-n ajutor,
Ca să-şi cearnă fulguirea în covor după covor.
Simt că peste-acestea toate, vară, toamnă, primăvară,
Soarele, din raza-i sfântă, doar dreptate va împarte,

Dându-i iernii cât doreşte, primăverii ce-a visat,
Verii, dragostea lui toată, toamnei, rodul cel bogat.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea toamnei mele

Iubirea mă cheamă, de mână, s-o ţin,
Când zburdă pe dealuri, primăvăratec.
Îi spun că mi-e toamnă şi prin păru-i lin,
Vârtejuri de frunze s-au prins, nebunatec.

Dar ea, nu mă ascultă, are visele ei
Şi vesel mă-ndeamnă spre creste.
Îi spun: vine iarna şi-n păr şi pe-alei!
Ea trece, râzând, peste toate aceste.

Iubirea mă cheamă şi cu ochii închişi
Mă las purtată de mâna-i arzândă.
Mă duce-n înalturi, mă plimbă-n abis,
I-accept nebunia şi trăiesc un vis!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbind stejarului

Eu sunt călătorul veşnic solitar.
Doar umbra ta mă-nviorează iar!

Şi-ţi dau în schimbul cântului amar,
O inimă aprinsă de cleştar.

Întinde-ţi, ramul greu şi mă cuprinde
Mai bine ca aici nu-mi e niciunde!

Şi binele ce-l faci azi, îndoit
Se va întoarce-n suflet înmiit.

O să te-aprind la margine de drum
Şi amintirile vom face scrum.

Vom arde amândoi şi-al iernii ger
Va fi numai un zâmbet rece, efemer!

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghiocelul vestitor

Ghiocel, alb şi plăpând
vii cu primăvara-n gând,
cu iubirea în petale
şi cu soarele pe vale!

Iar din ochii primăverii
înverziţi în faptul serii,
dintr-un bulb miraculos
răsari ghiocel, voios!

Curajos de când te ştiu,
alungi iarna în pustiu
dar păstrezi din haina sa,
albul în petala ta!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa în roşu şi alb

Te-ai ascuns în plapuma
nepăsării generale,
dar gerul a fost cumplit.

Cel mai mult a durut
imaginea focului
de pe retina gândului îngheţat.

În suflet îţi clocoteau
culorile şemineului
la care se încălzea omenirea.

Când s-a desprimăvărat,
ne-ai pictat sufletele
în culorile iernii.

Atâta alb era în sufletul tău,
că obrajii ni s-au roşit
instantaneu!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătorul

Mi-aş fi dorit
să fi rămas cu mine
şi timpul
să fi stat în loc
dar tu călătoreşti mereu,
iubite,
în căutare de noroc!
Mi-ar fi plăcut,
să-ntâmpin primăvara,
la pieptul tău privind semeţ
dar te-ai pierdut
iubitule, în iarnă
şi asta,
niciodată, n-o să-ţi iert!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darul meu

Pe banca din parc aşteptai viitorul.
Erai, atât de încordat,
Cu pumnii strânşi, aşteptând!
Voiam să mă cuprindă braţele tale
Dar nu le-ai întins.
Privirea ta, nu m-a atins!
Cum să poţi primi viitorul,
Altflel, decât cu braţele deschise?
Deschide-ţi, inima, în primăvară
Şi uită de iarna din noi!
Şi, du-mă, departe, cât mai departe!
Roteşte-mă, în alte ochiuri de viaţă,
Să ajung la inima ta
Şi al nostru va fi viitorul!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din În lumea iubirii
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omor din culpă

Iartă-mă, iubite!
Ridicolă, dragostea mea
În lumea asta nebună
Spre ochii tăi se-nălţa.

Mă iartă, c-am îndrăznit
Mâna să-ntind spre fiinţa ta.
În drumul acesta, trăznit
Sufletul iubirii-mpietrea.

Mă iartă că iarna e vară
Şi vara mai ninge pe-aici
Şi lasă pentru ultima oară
Să-ţi gust zâmbetul gurii mici.

Să-l încrustez, amintire
În granitul ce am devenit
Să-mi fie mereu a iubire,
Lumină şi vers şi cuţit.

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului la moartea sa (Lui Adrian Păunescu)

"Zăpezile postume" au început să cadă
Şi lumea, adevărul a început să-l vadă.
Cum la nevreme iarna în vară, azi începe
La fel plecarea ta, eu nu o pot pricepe.

În vene îmi îngheaţă cuvântul de iubire.
Cum te-am iubit o viaţă, poete, în neştire!
Cum m-am rugat la stele, mereu să lumineze
Suişul vieţii tale, mereu pe metereze.

Sărac şi fără vlagă mă laşi acum, o pradă,
Să duc,, lămpaşul tău,, în lumea de paradă.
"Biet lampagiu" se duse într-o audienţă
La însuşi Dumnezeu, să ceară-acum clemenţă.
(pentru poporul său).

Să stăm în rugăciune şi să luăm aminte
Că viaţa-i trecătoare şi trece prin morminte!
Să nu uiţi niciodată, popor înstrăinat
Cum, către Dumnezeu, poetul te-a-nălţat

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!