Lumina dragostei
Din iubire mi-ai spus șoapte,
luminânde peste noapte.
Din al inimii tumult,
curcubeie ai făcut.
Ochii de i-aș ridica,
m-ar orbi, dragostea ta!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Prima iubire
Când ai apărut, n-am reușit
să te păstrez! Te-ai topit
odată cu iarna...
Ce repede
se-nvârtește pământul
când iubești!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inimă de diamant
Inimă de diamant, apărută din neant
plină ești de strălucire! Inimă, îmi ești iubire!
Inimă de diamant, rană dulce din neant,
plină ești de bunătate! Inimă, îmi ești dreptate!
Inimă de diamant, în arome de Levant
fie-ți cântecele line, revărsate peste mine!
Nu sunt inimă de piatră! Te iubesc cum niciodată
N-am iubit o inimioară, diamant de primăvară!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
O iubire de catifea
Undeva, în văzduh,
plutea
o iubire de catifea
și pe aripa ei,
soarele răsărea.
Privirea se lumina
de dragostea ei,
de dragostea ta.
Și toate ce sunt
ei se închinau
și toate ce sunt
iubiri emanau.
Privirea se lumina
de dragostea ei,
de dragostea ta.
Undeva, în văzduh,
plutea
o iubire de catifea
[...] Citește tot
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața, un poem de iubire
Când treci pragul casei
"te iubesc!" vreau să auzi
și când pașii ți-i porți prin toamnă
fiecare pom să-ți de-a binețe
cu un "te iubesc!".
Pe scările urcușului zilnic
"te iubesc!" să-ți răsune în urechi.
Și în fața ferestrei lovite de ploaie,
când ochii ți-i vei clăti
vei afla cât pot eu iubi.
Nu, nu sunt în cărțile păstorite,
Sunt aici, la tine în minte!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste de viață
Iubesc ploaia, vântul sălbatic,
zăpada, cernând singuratic.
Și totuși insist și totuși risc,
să privesc soarele în adâncul luminii.
Căldura lui mă învăluie și soare devin!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zburător
Furtuni mi se zbat în piept,
ființa întreagă mă doare
și ochii-mi sunt triști de nesomn.
Mă biciuie doruri amare.
Și ploaia mă ceartă din zori.
Cu lacrimi de-aloe te plâng!
Mă-ncearcă iubirea din sori
și arde în creier un gând!
Aș vrea să mă prind de zăbrele
să-mi rup colivia de fier!
Alergi prin venele mele...
Iubitule, stelele-mi pier!
În flăcări mai aprige ard,
sub ochii tăi grei mă topesc
și la picioare îți cad.
Adio! Te vreau! Te iubesc!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Poeme desuete gravate în suflet (2012)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Iubirea verii
Prin pădure,
Timpul pare să fi încetinit,
Să nu tulbure îndrăgostiții.
Copacii se privesc liniștiți în ochi,
Mirându-se fiecare de verdeața celuilalt,
Contemplând vara în ochii iubitei.
Și pare că, în vara asta
S-au văzut pentru prima dată!
Și niciodată verdele n-a fost mai verde,
Mângâierile mai tandre și soarele mai arzător!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împlinire
Mereu mi-am dorit
Ca Făt-Frumos să mă răpească!
Departe de lume-ascunzându-mă,
Să mă iubească.
Mereu am visat,
La clipa mea de fericire.
La ceas de dor
Eu te chemam în gând, iubire!
Și ai venit
Și fără veste m-ai răpit
Din gânduri și preocupari
Ducându-mă în depărtări.
Și am fugit,
Strivind trecutul amândoi,
În sărutări de buze moi
Și ne iubim cum știm doar noi.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea iernii
Repetai într-una că suntem "nebuni".
În jur, zăpada neobișnuit de albă,
te contrazicea.
În trei zile, focul nostru a topit iarna.
"Suntem nebuni", nebuni, spuneai!
Nu, iubitule, suntem liberi!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru (14 februarie 2011)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu bine!
Ce mult te-am iubit,
să spună serile târzii...
Ce mult te-am iubit,
tu, niciodată nu vei ști!
Ce mult te-am iubit,
să spună zile de nesomn!
Ce mult te-am iubit,
să spună sufletul de om!
Dar nu se poate descifra,
în traiul zilnic, dragostea.
Și nu poți duce, trup firav,
iubirea unui suflet brav!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste fragedă
Peste verdele-n neștire, plouă lacrimi de iubire,
Cântă-n fiecare floare, dragostea ca o chitară.
Cântec nou, de înflorire, strălucește în privire
Și iubesc, a câta oară, ochii tăi de primăvară?!
Cântă-n fiecare floare, dragostea ca o chitară
Iar zefirul unduiește firul ierbii ce-mi zâmbește.
Pădurile șușotesc, frunzele se-nveselesc
Și obrajii-mi se roșesc, c-au aflat cât te iubesc!
Cântec nou, de înflorire strălucește în privire.
Primăvara dă de știre, vieții de a ei sosire
Și mă-nvăluie-n iubire, armonie, strălucire
Și iubesc a ei menire și iubesc, iubesc, iubire!
Și iubesc, a câta oară, ochii tăi de primăvară,
Geana și clipirea lor ca petala florilor,
Florilor de viorea care-mi ascund dragostea
Și mă rog, iar să mi-o dea, ca să gust amar din ea!
[...] Citește tot
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Iubirea, dar divin
Aud cum urcă în mine, o doină.
Vreau să prind trilul silabei rănite
și devin o rană, un cântec spre cer.
Sărut smerită mâna albită de zăpezile sufletului.
Mă doare doina zăpezii sufletului tău,
cum doare petala macului smulsă de vântul hain.
Și rog înaltele izvoare safire
să păzească liniștea sufletului însetat de iubire,
stând de strajă mereu la poarta inimii tale!
Te bucură, de roua iubirii divine,
lăsată sub bolta de inimi senine!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doi tomnatici
Am trecut întâmplător
Pe cărarea dinspre munte.
Se-auzea tânguitor
Plânsul frunzei cele mute.
Am văzut atuncea pomul
De la margine de drum.
Semăna leit cu omul,
Semăna cu omul bun!
Brațele eu mi-am deschis
Să-l îmbrățișez voios:
M-a privit pentru o clipă
Și-a plecat privirea-n jos.
Nu pe mine m-aștepta
Sufletul său necăjit!
Nu a vrut dragostea mea
Nici chiar dorul său cernit.
[...] Citește tot
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte de iubire
Cuvintele-mi sunt
nestemate răspândite
în universul iubirii.
Cu sârg le adun în fiecare zi
să dau strălucire
colierului cu care împodobesc
omul ales de inimă.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fir de lună
Noapte, noapte
îmi dai șoapte,
de iubire și de dor,
sărutarea lui pe pleoape,
dragostea ca un fuior
ce se toarce zi de zi
în lumina soarelui
împletindu-se cu luna,
în brațele cerului!
Noapte, noapte
îmi dai vise,
pentru clipele ucise,
în zile de cumpene
când tânjeam de dragoste
și rugam păsările
să mi-l țină-n cântece,
cum lumina soarelui,
viața pământului!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Triplu salt
Cum să prinzi într-un asalt
luna nouă din înalt?
Iata-n zori de zi pornesc
și mai sus ca să țintesc!
Soarele mă împresoară
și cu inima-vioară
iute aripile-ntind
zările să le cuprind.
Cu iubire și speranță,
cu a minții cutezanță,
cu dragostea lui în piept,
săgeata spre-nalt îndrept.
Din zori până-n asfințit
ochii lui m-au însoțit.
Vedeam în lumina lor,
bucuria mea din zbor.
[...] Citește tot
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire târzie
E prea târziu să recunosc,
Că te iubesc ca prima dată
Și mai ales mi-e greu să-ți spun:
Ești cea mai minunată fată!
,, E prea târziu'' e-un fel de-a spune!
Un suflet tânăr am în piept
Și chiar de nu mai sunt un june,
Tot te iubesc și te aștept!
Desigur, merg cu greutate,
Nu mai alerg ca altădată,
Le fac mai pe-ndelete toate,
Dar cred în tine, dragă fată!
Și duc în spate niște ani
Frumoși, buni și dumnezeiești...
Deși sărac și fără bani,
Sunt sigur că tu mă iubești!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Omor din culpă
Iartă-mă, iubite!
Ridicolă, dragostea mea
În lumea asta nebună
Spre ochii tăi se-nălța.
Mă iartă, c-am îndrăznit
Mâna să-ntind spre ființa ta.
În drumul acesta, trăznit
Sufletul iubirii-mpietrea.
Mă iartă că iarna e vară
Și vara mai ninge pe-aici
Și lasă pentru ultima oară
Să-ți gust zâmbetul gurii mici.
Să-l încrustez, amintire
În granitul ce am devenit
Să-mi fie mereu a iubire,
Lumină și vers și cuțit.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum m-ai iubi
Cum m-ai iubi?
Cu sufletul,
mi-ar fi de-ajuns, să știi!
Tu, palmele ți le-ai bătut,
întâi când m-ai văzut
de parcă-n ele, ai fi prins,
întreg al meu cuprins.
Ochi blânzi și scânteieri, divine
țintit-ai către mine!
Ce bucurie-n firea lor
și câtă dragoste și dor!
Și, m-ai iubit, atât de tare,
în prima ta îmbrățișare!
Și, te-am iubit, atât de mult
în primul meu sărut!
Cum m-ai iubi?
Cu sufletul,
mi-ar fi de-ajuns, să știi!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Ioana Voicilă Dobre despre iubire, adresa este: