Ritmuri vrăjite
Trupul mlădios al chitarei tale
Mă strânge de mijloc, ușor.
Simt mâna ta, mă simt chitara
Ce-și cântă fuiorul de dor.
Aud ploaia chemată
Cum bate în geam, fericită.
Mă simt chitara, viu acordată.
De tine și de ploaie iubită.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea...
Aș vrea
să întind mâna spre ființa ta,
fruntea să-ți descopăr
de șuvița rebelă
și ochii aceștia de catifea
să-i zugrăvesc acum
în acuarelă!
Știi,
eu călătoresc prin ei
către adâncul sufletului tău.
Tristețea lor
dictează poezii,
m-apropie de tine, dragul meu!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zilele-poeme
Suntem normali
adică, formidabili!
Sub ochii tăi
o lume nouă crește.
Sub mâna ta,
un mugure-nflorește.
Suntem normali
adică, formidabili!
Într-un sărut
ființa mea se prinde
de inimă
și iute ți-o aprinde.
Suntem normali
adică, formidabili.
O mângâiere
te prelinge-n vene,
balsam să-mi curgă-n
zilele-poeme.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acrobație
Am clădit un vis,
drum suspendat
și îl străbat pe vârfuri, temătoare.
Și sufletu-mi de vajnic acrobat
suportă-arsura căii
roditoare.
Acolo-ntre culori de curcubeu
cu mâinile în echilibru,
eu,
crucea mi-o veghez
mereu
puternică asemeni unui tigru.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru (14 februarie 2011)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu, iubirea n-a murit!
Nu, iubirea n-a murit!
Semnele ei sunt peste tot,
mâna întinsă orbului
și țipătul pescărușului,
crinul suind pe raza lui,
parfumul veșniciei teiului,
și ruga-aprinsă-a schitului.
Nu, iubirea n-a murit!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanța dragostei
Cupa dragostei ți-ntind într-o caldă mângâiere,
Inima de dor ți-aprind. Simt cum bate cu putere!
Fruntea de-mi vei săruta, mâinile am să-ți sărut
Și din cupă noi vom bea picătura de alint.
Soarbe, vinul cel de soi pe șoptite, pic cu pic!
Numai astfel, amândoi, nu vom regreta nimic!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu! Iubirea n-a murit!
Nu! Iubirea n-a murit!
Semnele ei sunt peste tot,
în mâna întinsă orbului
și-n țipătul pescărușului...
Nu! Iubirea n-a murit!
Floarea de cireș o cântă
și fluturele o descântă
în zborul ei albit.
Nu! Iubirea n-a murit!
Parfum de dor, neliniște
aleargă-acum pe miriște.
Întinde-i mâna și-a venit!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri
Adevărurile noastre la pământ se zvârcolesc.
Ceața vrea să le ascundă.
Nu știe cât le iubesc!
Au căzut sub aspru vânt,
sub ploaie și vreme rea.
S-or întoarce în curând în mâna de le-o-nvia!
Mă rog, iarna să străbat,
primăverii să-i zâmbesc
și verii îmbujorate adevărul să-i păzesc!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
O cupă de iubire
Din cupa timpului dăruită de Tine
mâinile mele vremelnice au risipit clipele
pe zâmbetele copiilor, prin leagăne și parcuri,
prin bucatării și școli.
La judecată vin doar cu mulțumirea sufletească
și cupa plină de amintirile iubirii noastre, Doamne!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea mea
Lumea din care vin eu
e lumea iubirii.
Ea are o strălucire orbitoare.
Poate de aceea
venirea mea te-a amețit!
Întinde, mâna
spre aripa ce-mi crește
când sunt în preajma ta
și vei simți un porumbel
cuibărindu-se la pieptul tău.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puterea cuvântului scris
Pe când, pe tăbliță scriam,
Scrijelind cu-n condei ascuțit
Mirată îmi descopeream
Numele ce mi-l port smerit.
Bătrâna ce mi-a pus în mâini,
Tăblița cu ramă de lemn
Mi-a dat toată dragostea sa
Și cel mai cuminte îndemn.
Și, parcă-mi dădea o icoană,
Un odor al său mult iubit.
Mi-a rămas în suflet, o mamă
Ce-o plânge azi, gândul cernit.
N-a prins să vadă-n-sfârșit,
Din mâna ce-odată-a condus
Pe-o mică tăbliță de scris:
Omagiul, din suflet adus!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dragoste curată
Cupa dragostei ți-ntind într-o caldă mângâiere,
Inima de dor ți-aprind. Simt cum bate cu putere!
Fruntea de-mi vei săruta, mâinile am să-ți sărut
Și din cupă noi vom bea picătura de alint.
Soarbe vinul cel de soi pe șoptite, pic cu pic!
Gustând viața amândoi, nu vom regreta nimic!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea mea
Lumea din care vin eu
e lumea iubirii.
Ea are o strălucire orbitoare.
Poate de aceea
venirea mea te-a amețit!
Întinde, mâna
spre aripa ce-mi crește
când sunt în preajma ta
și vei simți un porumbel
cuibărindu-se la pieptul tău.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viață la borcan (conservatorism)
Peste-acest borcan
am suflat înțelepciune
într-o piatră în formă de școală,
am pus cu mâinile mele o casă,
pomi mulți am sădit
și tot în piatră i-am regăsit.
Vă văd și pe voi, trei pietre tari
cum v-ar spune bunica!
Și pentru ca peisajul să fie complet
am ornat totul cu cărți,
pietricelele acelea viu colorate
care înfrumusețează școala, casa și copiii.
Acum ciugulesc boabe de nisip
cu care fixez în timp pietrele, pietricelele
punându-le în valoare.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întoarce-ți fața, Orfeus!
Pierdut,
în fața ferestrei arzi
amintiri și lacrimi...
Euridice e aici, jucăușă
dar nu o vezi de mâna cu care
privești în zare...
Palmele-i goale
visează
să-ți descopere argintul.
Ochii
și-au făcut drum
prin părul tău...
Întoarce-te, Orfeus
să-ți poată pătrunde
în suflet!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea, dar divin
Aud cum urcă în mine, o doină.
Vreau să prind trilul silabei rănite
și devin o rană, un cântec spre cer.
Sărut smerită mâna albită de zăpezile sufletului.
Mă doare doina zăpezii sufletului tău,
cum doare petala macului smulsă de vântul hain.
Și rog înaltele izvoare safire
să păzească liniștea sufletului însetat de iubire,
stând de strajă mereu la poarta inimii tale!
Te bucură, de roua iubirii divine,
lăsată sub bolta de inimi senine!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmbrățișarea nopții de mătase
Noaptea albă, de mătase, dacă ne-ar învălui
Ochii i-aș lăsa să-ți soarbă toată vraja inimii!
Buzele-aș pune pecete, frunții tale ne-ndoios
Și-aș lăsa, să mă îmbete roua ei, miraculos!
Mâinile mi te-ar cuprinde într-o lungă-mbrățișare
Și în noapte aș aprinde cel mai sfânt dintre altare!
Flacără-ființă vie m-aș prelinge-n focul său
Descriind, o vâlvătae către cerul panaceu.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din În lumea iubirii
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inimi gemene
Tristul pian într-o sală ședea
Și mâna iubirii o tot aștepta.
Degete lungi el își imagina,
Că ar luneca pe clapa sa
Și-atunci pianul cânta:
Vino, fetițo, să mă mângâi,
Vreau dorul tău sub căpătâi!
În noi acorduri, să tresar ușor,
Sub mâna ta să simt că zbor,
Să-mi fii bucurie și-amor!
Vino, să-mi scrii o poezie
Și note dulci îți dau, o mie!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omor din culpă
Iartă-mă, iubite!
Ridicolă, dragostea mea
În lumea asta nebună
Spre ochii tăi se-nălța.
Mă iartă, c-am îndrăznit
Mâna să-ntind spre ființa ta.
În drumul acesta, trăznit
Sufletul iubirii-mpietrea.
Mă iartă că iarna e vară
Și vara mai ninge pe-aici
Și lasă pentru ultima oară
Să-ți gust zâmbetul gurii mici.
Să-l încrustez, amintire
În granitul ce am devenit
Să-mi fie mereu a iubire,
Lumină și vers și cuțit.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Galeria mea cu poeme mute
Din tot ce am,
nimic nu-mi aparține, doar viața!
Am adus atâta iubire în ea,
încât, devenită pictoriță,
am pictat în fiecare zi,
câte un poem mut dar atât de viu!
Aici, în vârful degetelor, se află totul
și mâinile îmi pun truda în oglindă.
Viața mea, o galerie cu tablouri vii,
poeme mute de atâta culoare și bucurie!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din În lumea iubirii
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Ioana Voicilă Dobre despre mâini, adresa este: