Cererea de veșnicie (Lui Adrian Păunescu)
Nu mai știu de câte ori
Serile,, m-am sinucis,,
Și în somnul de-o secundă,
TU îmi apăreai în vis!
"Miile de morți" din viață
Mult mai viguros mă fac
Și renașterile toate
Cu moartea am să le-mpac!
Am s-o convertesc în stele
Și-am s-o luminez fictiv!
Cu renașterile mele
Am s-o-nving, definitiv!
Timpului, audiență
I-am cerut dar ea nu știe
C-a semnat patronul vieții
"Cererea de veșnicie"!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea de colț
Când ai pierdut, aproape totul
s-a căscat o prăpastie uriașă și,
brusc, îmbătrânind ai fi vrut să mori.
Urma să descoperi că având viață, ai totul...
Ca să trăiești deplin, ai plătit urcând târâș
pe culmea durerii, unde floarea de colț te aștepta.
Văzând-o numai, sufletul tău a renăscut.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflecții
Moartea asta mă condamnă,
la viață și nenoroc,
să renasc din nou în toamnă,
primăverii făcând loc.
Ciclic ea mă amețește
cu cireșe și gutui.
Doar mirosul de tămâie
îi va pune pofta-n cui!
Moartea asta mă consumă
ca pe-un vers rebel, temut.
Viața-mi devine postumă
dintr-un ordin de demult.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru (14 februarie 2011)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la moarte, dar cu o relevanță mică.
Poetului la moartea sa (Lui Adrian Păunescu)
"Zăpezile postume" au început să cadă
Și lumea, adevărul a început să-l vadă.
Cum la nevreme iarna în vară, azi începe
La fel plecarea ta, eu nu o pot pricepe.
În vene îmi îngheață cuvântul de iubire.
Cum te-am iubit o viață, poete, în neștire!
Cum m-am rugat la stele, mereu să lumineze
Suișul vieții tale, mereu pe metereze.
Sărac și fără vlagă mă lași acum, o pradă,
Să duc,, lămpașul tău,, în lumea de paradă.
"Biet lampagiu" se duse într-o audiență
La însuși Dumnezeu, să ceară-acum clemență.
(pentru poporul său).
Să stăm în rugăciune și să luăm aminte
Că viața-i trecătoare și trece prin morminte!
Să nu uiți niciodată, popor înstrăinat
Cum, către Dumnezeu, poetul te-a-nălțat
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpurile dragostei
Când timpul, șarpe veninos, o clapă de pian a ros
Am fugit amândoi, pe dată, de clapa tristă, sfărâmată.
În cântec nou, de nepătruns, ființa noastră s-a ascuns,
Fără acordurile-n care iubirea plânge și-apoi moare.
O melodie nouă încropesc, acorduri pentru zborul îngeresc,
O piruietă, pași adăugați și suntem cu-o iubire mai bogați!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Ioana Voicilă Dobre despre moarte, adresa este:
