Din al inimii tumult,
Curcubee ai făcut.
Ochii de i-aș ridica,
M-ar orbi dragostea ta!
catren de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uimire
Primăvara cântă-n strună, florilor de "ziua bună!"
Și-n pădurea fermecată, roua clipei din petale,
Curcubee mii arată și-n privirea dumitale.
Pretutindeni e-armonie. Verdele e-un împărat
Ce-a sosit cu veselie și cu floare-ncoronat.
Primăverii se vrea mire. Cântă în privirea lui
Toată floarea câmpului, iar în ochii ei, uimire!
Din adâncuri, de lumină, legănată-n al lui cânt
Ivesc susur de izvoare, primăverii șipotind.
Din mireasma revărsată peste zări, cu dărnicie,
Blânda sărutare-a clipei, toate visele învie!
Și-ntr-o rază împletită, cu a ochilor dorință,
Primăverii-ntotdeuna, verdele-i e năzuință.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trandafir înrourat
Trandafir înrourat,
Cine-n lacrimi te-a scăldat,
Cin' te-a curățat de spini,
După ochii cui suspini?
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina dragostei
Din iubire mi-ai spus șoapte,
luminânde peste noapte.
Din al inimii tumult,
curcubeie ai făcut.
Ochii de i-aș ridica,
m-ar orbi, dragostea ta!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Ploaia de lacrimi
Și plouă, plouă
Și plouă lin pe fața ta
Și nu știu dacă
Această ploaie vom uita.
Privesc la tine
Și ochii ți i-aș săruta
Dar ploaia asta
A inundat dragostea mea.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea...
Aș vrea
să întind mâna spre ființa ta,
fruntea să-ți descopăr
de șuvița rebelă
și ochii aceștia de catifea
să-i zugrăvesc acum
în acuarelă!
Știi,
eu călătoresc prin ei
către adâncul sufletului tău.
Tristețea lor
dictează poezii,
m-apropie de tine, dragul meu!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt
Eu sunt un trecător
prin viața pământeană
și ochii mi-i clătesc
cu tot ce mișcă.
Mi-i mai agăț
de-o inimă-codană
și uneori
de vinul care pișcă.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Eminescu
Ești busuiocul care a sfințit izvorul
Și steaua ce lucește-n lacul
Unde plutește dorul.
Ești floare-albastră-n ochii mei
Și ești parfumul cel de tei.
Și seara-n bucium te prefaci
Și-i strigi și îi aduni pe frați!
Și ești dorința cea mai vie
Pentru eterna, dulcea Românie!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Onestitate
Întocmai cum râdeam
odată
am râs și azi privindu-te,
oglinda mea cu ochii verzi,
am râs,
recunoscându-te!
Și ești tot tu, un om onest
și sunt tot eu, fata voioasă.
Trecut-am azi același test
și m-ai găsit, din nou,
frumoasă!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru (14 februarie 2011)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zilele-poeme
Suntem normali
adică, formidabili!
Sub ochii tăi
o lume nouă crește.
Sub mâna ta,
un mugure-nflorește.
Suntem normali
adică, formidabili!
Într-un sărut
ființa mea se prinde
de inimă
și iute ți-o aprinde.
Suntem normali
adică, formidabili.
O mângâiere
te prelinge-n vene,
balsam să-mi curgă-n
zilele-poeme.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Eminescu
Ești busuiocul care a sfințit izvorul
Și steaua ce lucește-n lacul
Unde mai plânge dorul!
Ești floare-albastră-n ochii mei,
Mirificul parfum de tei!
Iar seara-n bucium te prefaci
Când strigi și îi aduni pe frați!
Tu ești dorința cea mai vie
Pentru eterna, dulcea Românie!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întâmpinând primăvara
Vine iarăși anotimpul învierii și chemării
Vieții la înflorire, sufletului la iubire.
Coboară soarele-n plete cu sclipiri de violete
Și bujori în obrăjori, mângâiere de feciori.
Am văzut în ochii tăi licăriri blânde de miei,
Bucuria ierbii moi desfătându-se în ploi.
Și-am citit pe fața ta, primăvara cum zâmbea
Zâmbet cald, înfloritor tot de dragoste și dor.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătate
O să țipe sufletul în tine
Să-mi ceară să vin și să-l dezleg
Și-o să plângă marea pe ruine...
Eu, în calea ta, nu mai alerg!
Or să vină multe răsărituri,
Tot cu dragoste, dar fără noi!
Vei petrece multe asfințituri
Vrând să tot dai timpul înapoi!
S-or mări și ochii în orbite.
De atât amar și așteptat
Mâinile-ți vor tremura, iubite,
După mângâierea ce mi-ai luat.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața, un poem de iubire
Când treci pragul casei
"te iubesc!" vreau să auzi
și când pașii ți-i porți prin toamnă
fiecare pom să-ți de-a binețe
cu un "te iubesc!".
Pe scările urcușului zilnic
"te iubesc!" să-ți răsune în urechi.
Și în fața ferestrei lovite de ploaie,
când ochii ți-i vei clăti
vei afla cât pot eu iubi.
Nu, nu sunt în cărțile păstorite,
Sunt aici, la tine în minte!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zburător
Furtuni mi se zbat în piept,
ființa întreagă mă doare
și ochii-mi sunt triști de nesomn.
Mă biciuie doruri amare.
Și ploaia mă ceartă din zori.
Cu lacrimi de-aloe te plâng!
Mă-ncearcă iubirea din sori
și arde în creier un gând!
Aș vrea să mă prind de zăbrele
să-mi rup colivia de fier!
Alergi prin venele mele...
Iubitule, stelele-mi pier!
În flăcări mai aprige ard,
sub ochii tăi grei mă topesc
și la picioare îți cad.
Adio! Te vreau! Te iubesc!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Poeme desuete gravate în suflet (2012)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Oriunde vei fi mă vei iubi
În orice depărtare te-ai ascunde
Te voi aduce mai aproape.
De ochii mei nu vei scăpa niciunde!
Ei sunt și-n ceruri sunt și-n ape.
În orice depărtare te-ai ascunde
Îmi vei simți aproape pasul.
În mintea ta mereu eu voi pătrunde
Și-ai să-mi auzi în noapte, glasul.
În orice depărtare te-ai ascunde
La mângâierea mea tu vei gândi
Și nu vei mai găsi niciunde
O mână să te poată ocroti.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Firicel de fân cosit
Firicel de iarbă verde
Sărut ochii cui mă vede
Și gurița cui mă vrea
Ca să fiu mireasa sa!
Firicel de iarbă deasă
Te-am îngrijit langă casă
Și-acum toamna îmi ești fân
Cu parfum de pus în sân!
Firicel de fân cosit
Mă îndeamnă la iubit,
La cântat și la horit,
Doru-n zare să-mi trimit...
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea toamnei mele
Iubirea mă cheamă, de mână, s-o țin,
Când zburdă pe dealuri, primăvăratec.
Îi spun că mi-e toamnă și prin păru-i lin,
Vârtejuri de frunze s-au prins, nebunatec.
Dar ea, nu mă ascultă, are visele ei
Și vesel mă-ndeamnă spre creste.
Îi spun: vine iarna și-n păr și pe-alei!
Ea trece, râzând, peste toate aceste.
Iubirea mă cheamă și cu ochii închiși
Mă las purtată de mâna-i arzândă.
Mă duce-n înalturi, mă plimbă-n abis,
I-accept nebunia și trăiesc un vis!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ghiocelul vestitor
Ghiocel, alb și plăpând
vii cu primăvara-n gând,
cu iubirea în petale
și cu soarele pe vale!
Iar din ochii primăverii
înverziți în faptul serii,
dintr-un bulb miraculos
răsari ghiocel, voios!
Curajos de când te știu,
alungi iarna în pustiu
dar păstrezi din haina sa,
albul în petala ta!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Credință
Toate trec pe lumea asta,
Durerea, gândul și năpasta!
Și toate trec și iar revin.
Timpul presează, ca un spin!
Și toate trec cu-alaiul lor.
Mie de Tine-mi este dor!
Și toate trec, când nu gândești
Și nu știu de mă mai iubești!
Și toate trec, fără să vrei
Și de privești în ochii mei,
Acolo, totul e la fel.
Acolo, o să-l vezi pe EL!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Ioana Voicilă Dobre despre ochi, adresa este: