Ospeție
Alege,
din bunurile mele,
dobândite după amar de vremi!
Alege,
bătrânule mag!
Uite
un colț de inimă!
E tot ce mi-a rămas,
omenind călătorii...
Ia-l tu!
Mai am și bucuria cântării.
Ți-o închin ție!
Păsările sufletului meu
să te desfete...
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec
De e fluture
în zbor
tot ca dorul călător,
De e pasăre
cântând
tot ca omul numai gând,
De e puful
pe câmpii,
norocel de păpădii,
De e floare
pe alei,
tot mirosu-i numai tei!
De e vinul roș pe masă,
se anunță
nuntă-n casă!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis pierdut
Undeva, printre rânduri
ne-am întâlnit.
Ce beție!
Plecasem în gânduri
cu aripa
frântă.
Timpul mi-a lipit-o,
să-ți pot îmbrățișa
durerea.
A urmat un dans
de nori
de fum și cenușă.
Plouă și pământul
se îngrașă iar
cu regrete tardive.
[...] Citește tot
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngerul păzitor
Sunt vulturul
rotitor
deasupra munților
iar teama
fuge-n trecut,
speriată!
Alături,
zâmbești enigmatic
ascunzând scara sub aripă.
Rămâi, cu mine,
pasăre rară
și nu voi mai privi
niciodată în abis
ci numai
cerul,
casa mea și a ta!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru (14 februarie 2011)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericirile vieții
Nu ai trăit de n-ai simțit
cum floarea de cais îmbată,
în primăvară
orice fată
și nici de n-ai stors vinul,
niciodată!
Nu ai trăit de n-ai simțit
în cântecul păsărilor,
o muzică a stelelor
și nici inimă n-ai avut,
prin crâng, de nu te-ai abătut!
Nu ai trăit de n-ai simțit
mirosul frunzei jeluite-n bătătură
și nici de n-ai adulmecat
mireasma primăverii-n arătură!
Nu ai trăit de n-ai simțit
aroma sfintelor gutui
îmbălsămând în iarnă, casa
și nici de nu te-ai odihnit
în fân, la coasă!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fir de lună
Noapte, noapte
îmi dai șoapte,
de iubire și de dor,
sărutarea lui pe pleoape,
dragostea ca un fuior
ce se toarce zi de zi
în lumina soarelui
împletindu-se cu luna,
în brațele cerului!
Noapte, noapte
îmi dai vise,
pentru clipele ucise,
în zile de cumpene
când tânjeam de dragoste
și rugam păsările
să mi-l țină-n cântece,
cum lumina soarelui,
viața pământului!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-a primit la pieptul ei, pădurea
M-a primit la pieptul ei, pădurea
Și pe umeri, păsări mii mi-a pus.
Luminiș mi-a strecurat în suflet
Și-am rămas, de dragoste pătruns.
Și m-a legănat pe crengi de vise
Când cu frunze m-a împodobit.
Și-am simțit că mă ridic la ceruri
Când pădurea-n suflet m-a primit.
Și-am găsit la ea, atâta vară,
Soare-n triluri, zumzet, clipocit!
Și-am iubit atunci, întâia oară,
Tot ce are viața de iubit:
Raza, floarea, drumul și înaltul,
Râu lunatic ce ridică nori de vis,
Curcubeul, foșnetul, cântatul
Din pădurea vieții-paradis.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din În lumea iubirii
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tablou de toamnă
S-a stârnit afară vântul
și am căutat cuvântul
printre ramuri scrijelite
și frunze îngălbenite.
S-a stârnit apoi o ploaie,
păsările alungând
din copacul ce se-ndoaie
de tristețe, la pământ.
Printre picurii de ploaie,
care repezi se abat
toamna-mi pare-o ghionoaie
alungată din palat.
Răzvrătită și geloasă
tună, fulgeră de zor
pe o soră luminoasă
care doarme, somn ușor!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la păsări, dar cu o relevanță mică.
Copacul-chitară (În memoria Tatianei Stepa)
S-a mai frânt un copac. Păsări mii și-au luat zborul
să-i dea ultim onorul pe sub cerul opac.
Foșnet calm, tânguit din țărână răzbate
și copacul-chitară, drumul ultim străbate.
Doar o cruce din el, timpul poate să scoată
unic semn, amintind, dureroasa lui soartă.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara, sărbătoarea infinitului
Jubilând pomul înfloare,
Infinitu-n sărbătoare,
Cântecul păsărilor
Și râsul fecioarelor,
Bucuria mieilor,
Gândul fariseilor,
Sacrificiu și blestem
Primăvară, dulce semn!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reflecții
Privesc la voi,
simple cruci
și totuși atât de diferite!
Crucea de marmură
înconjurată cu gărduleț de fier,
crucea de lemn, neîngrădită.
La cimitir, ca în viață:
avuția îngrădită de conveniențe,
simplitatea, frumusețea, libere ca pasărea...
La cimitir odihnește, în viață trudește!
Și toate astea pe același pământ
și sub același soare...
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem de credință
Fiecare pas ce-l fac,
Mi-e călăuzit de Tine.
Cu viața mă împac
Și simt, Doamne, ce e bine!
Orice gând pe care-l am,
Îl trimit întâi la Tine.
Ca o pasăre pe ram,
Ciripind voios, revine.
Fiecare vorbă-a mea
Tot cuprinde și răsfață,
Fiindcă știu, că are-n ea
De la Tine, multă viață!
Fiecare întâmplare
Ce mi-ai dat-o, a trăi,
Are-o pildă de-nchinare
Și-i izvor de bucurii.
[...] Citește tot
poezie de Ioana Voicilă Dobre din În lumea iubirii (10 mai 2010)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ioana Voicilă Dobre despre păsări, adresa este: