Omor din culpă
Nu există o formulă
să lege viitor, trecut
și nici să-nvie
după crimă,
iubirea ce ai omorât!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru (14 februarie 2011)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constatare
Trecut, prezent și viitor
Sunt timpurile ce mă dor
Căci trecerea îmi este grea
Și se numește, viața mea.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă sacrificată
Ca să îi fac ingineri
Am spălat scări până ieri.
distih de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinusoidă
Ne aflam în "pești"
Și "cât ai zice pește"
Norocul s-a dus pe fundul apei.
Totul a devenit atât de alunecos
Încât prefer să admir apa,
Vălurind trecutul.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul păzitor
Sunt vulturul
rotitor
deasupra munților
iar teama
fuge-n trecut,
speriată!
Alături,
zâmbești enigmatic
ascunzând scara sub aripă.
Rămâi, cu mine,
pasăre rară
și nu voi mai privi
niciodată în abis
ci numai
cerul,
casa mea și a ta!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru (14 februarie 2011)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două vieți
Viețile noastre,
două pâraie, cu albii bine croite,
revărsându-și preaplinul
din beția ploii care-a trecut.
Libere, undeva pe bărăgane,
șuvoaiele se îmbrățișează.
Pentru câtă vreme însă?!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un om crud
Sunt un om crud
și crudă-mi e
trăirea
și crudă-n veci,
iubirea! Lăsat-am ieri,
în fluturare
o mână caldă-n depărtare,
călcându-mi inima-n picioare!
Îmi striga:
stai și nu pleca!
Dar eu striveam
sub talpa mea
a mia oară...
inima.
Îmi strigă astăzi
că o doare... N-o crede
drumul plin de sare
ce duce astrul
la culcare!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise și iluzii
Lui D. I. R.
Visam la rochia de mireasă
S-o port când viile se coc.
Voiam să-ți fac iubire, casă
Și să strâng toate la un loc.
De miere a fost toată vara.
În stăpânire m-ai luat
Și m-ai făcut să ard ca para.
Erai al meu cu-adevărat!
Învăț acum dorul de tine
Tânjesc de calde mîngâieri
Și simt că ești partea din mine
Lăsată într-o gară, ieri.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împlinire
Mereu mi-am dorit
Ca Făt-Frumos să mă răpească!
Departe de lume-ascunzându-mă,
Să mă iubească.
Mereu am visat,
La clipa mea de fericire.
La ceas de dor
Eu te chemam în gând, iubire!
Și ai venit
Și fără veste m-ai răpit
Din gânduri și preocupari
Ducându-mă în depărtări.
Și am fugit,
Strivind trecutul amândoi,
În sărutări de buze moi
Și ne iubim cum știm doar noi.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mireasa timpului prezent
Eu sunt mireasa fiecărei zile! Petrec în muzici, cu meseni de soi.
Am pregătit o nuntă cât o viață, copilului ce sunt și pentru voi!
Eu sunt mireasa fiecărei clipe! In alb m-am îmbrăcat definitiv.
Șareta mea e trasă de un cal din albul cel mai pur și mai fictiv.
Și sunt mireasa timpului prezent, trecut și viitor mă-ncercuiesc.
Nimic din ce există nu-i absent din arsenalul ce-l diriguiesc!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi tomnatici
Am trecut întâmplător
Pe cărarea dinspre munte.
Se-auzea tânguitor
Plânsul frunzei cele mute.
Am văzut atuncea pomul
De la margine de drum.
Semăna leit cu omul,
Semăna cu omul bun!
Brațele eu mi-am deschis
Să-l îmbrățișez voios:
M-a privit pentru o clipă
Și-a plecat privirea-n jos.
Nu pe mine m-aștepta
Sufletul său necăjit!
Nu a vrut dragostea mea
Nici chiar dorul său cernit.
[...] Citește tot
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Concluzie
Nu există o formulă să lege viitor, trecut
Și nici să-nvie, după crimă, iubirea ce ai omorât!
distih de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt fericirea mea
Eu sunt o ființă-ntreagă,
jumătatea nimănui!
Viața mea îmi este dragă,
nu dau seamă orișicui!
Soarele întreg e-al meu,
mă-ncălzește-ntotdeuna
și cu raza-i jucăușă,
noaptea-mi luminează, luna!
Cerul, aerul, pământul,
nu-mi mai fură din păreri,
nu-mi mai întoarce, cuvântul,
jumătatea de mai ieri!
Îmi iubesc singurătatea,
încărcată de frumos
și ridic, din ea, cetatea
unui suflet maiestuos!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la trecut, dar cu o relevanță mică.
Răscrucea
Viața ei, cărare lină,
un fir de mătase fină,
ghem de dor neînăsprit,
pe pământ rostogolit.
Viața lui, drum însorit,
venind dinspre răsărit.
La răscruce s-au găsit
cărarea și-un drum bătut.
Au tot stat și s-au privit...
Nemilos, timpu-a trecut
ca și soarele grăbit,
de nori grei, spre asfințit.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mireasa timpului prezent
Eu sunt mireasa fiecărei zile!
Petrec cu muzici și meseni de soi.
Am pregătit o nuntă cât o viață
Copilului ce sunt și pentru voi!
Eu sunt mireasa fiecărei clipe!
In alb m-am îmbracat definitiv.
Caleașca mea e trasă de doi cai
Din negrul cel mai pur și mai fictiv.
Și sunt mireasa timpului prezent
Trecut și viitor mă-ncercuiesc.
Nimic din ce există nu-i absent
Din arsenalul ce-l diriguiesc!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Ioana Voicilă Dobre despre trecut, adresa este:
