Amintiri din...viitor
Pe drum,
viitorul m-a primit
în brațele sale.
Bucuria întâlnirii
înflorea
pretutindeni
nuferii.
Poveștile tale
cu iz de mânăstire
linișteau
bătăile inimii.
A urmat
sărutul pecete,
dulce izvor,
aprigă sete.
Însuși Dumnezeu
ne-a mângâiat
creștetul
a mulțumire.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dilemă
Timpul trece greu când aștepți.
De ce simt că viitorul se hotărăște mâine?
De ce e furioasă tocmai acum Penelopa din mine?
Întreaga-mi ființă se zbate într-o furtună teribilă
de parcă Ulise însuși s-ar smulge din suflet.
Mâine voi hotărî dacă îi voi scufunda corabia
sau îl voi transforma în statuie.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omor din culpă
Nu există o formulă
să lege viitor, trecut
și nici să-nvie
după crimă,
iubirea ce ai omorât!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru (14 februarie 2011)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Constatare
Trecut, prezent și viitor
Sunt timpurile ce mă dor
Căci trecerea îmi este grea
Și se numește, viața mea.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secvențe în alb și negru
De Anul Nou
steluță cu steluță,
cerul s-a culcat voios
sub pașii mei
chemându-mă să călătoresc
în lumea mirifică
a zăpezii albe, roșietice, viorii.
Curcubeul iernii se scurge acum
în pământul tot mai negru
purtând urmele pașilor
ca o garanție
a viitorului.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dilemă
De ce e furioasă, tocmai acum, Penelopa din mine?
Întreaga-mi ființă se zbate într-o furtună teribilă
De parcă Ulise însuși s-ar smulge din suflet.
Mâine îi voi scufunda corabia sau îl voi transforma în statuie!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul meu
Timpul meu mustește înc-a primăvară,
gândurile toate-mi sunt lalele roșii,
pun o amintire în album, deseară
s-o trezească mâine, de cu zori, cocoșii.
Timpul meu aleargă iute ca și vântul
- să-mi aducă vești despre viitor -
vesel înconjoară - zi de zi- pământul
adunând polenul și visul din flori.
Uneori - la masă - el mai poposește,
să lase o urmă verde pe hârtie,
Domnului să-i spună ce mult IL iubește
Preamărindu-I fapta într-o poezie.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mireasa timpului prezent
Eu sunt mireasa fiecărei zile! Petrec în muzici, cu meseni de soi.
Am pregătit o nuntă cât o viață, copilului ce sunt și pentru voi!
Eu sunt mireasa fiecărei clipe! In alb m-am îmbrăcat definitiv.
Șareta mea e trasă de un cal din albul cel mai pur și mai fictiv.
Și sunt mireasa timpului prezent, trecut și viitor mă-ncercuiesc.
Nimic din ce există nu-i absent din arsenalul ce-l diriguiesc!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Concluzie
Nu există o formulă să lege viitor, trecut
Și nici să-nvie, după crimă, iubirea ce ai omorât!
distih de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Darul meu
Pe banca din parc așteptai viitorul.
Erai, atât de încordat,
Cu pumnii strânși, așteptând!
Voiam să mă cuprindă brațele tale
Dar nu le-ai întins.
Privirea ta, nu m-a atins!
Cum să poți primi viitorul,
Altflel, decât cu brațele deschise?
Deschide-ți, inima, în primăvară
Și uită de iarna din noi!
Și, du-mă, departe, cât mai departe!
Rotește-mă, în alte ochiuri de viață,
Să ajung la inima ta
Și al nostru va fi viitorul!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din În lumea iubirii
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la viitor, dar cu o relevanță mică.
Mireasa timpului prezent
Eu sunt mireasa fiecărei zile!
Petrec cu muzici și meseni de soi.
Am pregătit o nuntă cât o viață
Copilului ce sunt și pentru voi!
Eu sunt mireasa fiecărei clipe!
In alb m-am îmbracat definitiv.
Caleașca mea e trasă de doi cai
Din negrul cel mai pur și mai fictiv.
Și sunt mireasa timpului prezent
Trecut și viitor mă-ncercuiesc.
Nimic din ce există nu-i absent
Din arsenalul ce-l diriguiesc!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semănătorul-culegător
Eu mă întreb de multe ori,
Dacă-am fost bun semănător
Dacă sămânța, ce-am ales
Va face rod bun de cules.
Privesc la fii mei pe rând.
Nici nu le trece azi prin gând
Din câtă muncă s-au ivit
Și câte nopți i-am ocrotit!
Sunt mai înalți și sunt vânjoși
Toți trei sunt niște Feți-Frumoși
Și-n fiecare văd ceva,
Smuls parcă din ființa mea.
Parcă sunt gemeni sau tripleți!
M-am prelungit în aste vieți
Cu suflet de semănător,
Cu mii speranțe pe ogor.
[...] Citește tot
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru (2010)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ioana Voicilă Dobre despre viitor, adresa este: