Simfonie albă
Îmi ninge iar
a sărbători creștine
îmi ninge-a amintiri
și a veniri pe lume
îmi ningi cu gingășie
capitol de'nceput
alunec în remember
copilul meu născut.
Te-am zămislit fărâmă
de dragoste 'mplinită
mi te-a-nvelit zăpada
în alba ei hlamidă
ești bulgărul lumină
dintr-un destin purtat
un adevăr-esență
atât de important.
Ești rațiunea mea
și sensul meu de-a fi
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmbrăcată-n noaptea ultimului dor
Te iubesc prin iarnă, alb, sfâșietor,
îmbrăcată-n noaptea ultimului dor.
Dormi cu mine-n pleoape ultima tăcere
până însăși viața, moartea ne-o va cere.
Te iubesc cuminte-n, albul, din cuvinte,
până heruvimi-mi vor doini veșminte.
Unde straniul sorții nu-mi vrea poezia
dar mă vrea femeie-n, toată blasfemia.
Te iubesc rotund, fără cum și dacă,
plină-i de amar, inima săracă.
Mă declar învinsa-ți nea îndrăgostită
iartă-mi nămețirea-n, inima-ți firidă.
Te iubesc în taina marilor iubiri
unde omul simplu-și dăruie rostiri.
Unde necuprinsu-și varsă energia,
[...] Citește tot
citat din Iolanda Șerban
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revărsări
prin flaut
de lumină
mătasea
dimineților calde
foșnește până-n
pânzele albe
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ratină de gând
ramură-nflorită-n gând
eu tot tac și tac și ascult
muguri cruzi în pulsul fin
răzvrătindu-și rod divin
vântul volnic și vorace
fremătând culori opace
prin horbota-i abisală
mă ridică mă coboară
pe-un ponton la cap de lume
fluturi albi orfani a/nume
însoțesc în zbor plăpând
vis de aripi vis fecund
persuade-n tâmple albe
ninși mi-s anii unor fapte
înfior în văi cu plângeri
dor redeșteptat de îngeri
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ontogeneză
am tâmple-nvăluite
de amintiri cărunte
mi-s buzele mușcate
adesea de tăceri
pe-un umăr rezemată-i
privirea ta fierbinte
pe celălalt respiri
mlădițe de-adieri
ți-aș spune vorbe multe
împrăștiind cuvinte
ți-aș scrie-un alt poem
'n-amurgu-mi răvășit
dar frunza rațiunii
mă roagă-ndurăminte
iar cea care te simte
din freamăt s-a oprit
din salba mea de fapte
ce-n clipe mă flatează
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la alb, dar cu o relevanță mică.
Felinar la chindie
Te-ntreb dacă vântul și ploaia
ți-au fost uneori paradis?
Ori dac-ai simțit cum bătaia
iubirii din piept te-a ucis?
Te-ntreb dacă luna pătrată
cu ochii de-ntuneric profund,
ți-e soră și mamă vreodată,
prin doruri cu iz floribund?
Te-ntreb de-ai iertarea cunună,
dichis peste greul ce-a fost?
De știi să înfrunți o furtună,
redând curcubeului rost?
Te-ntreb, când poteca de soare
cu pasul iubirii-ai parcurs?
Și-arpegii din nori și din floare,
în câte buchete-ai cuprins?
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dilemă
Cine ești tu, vânzător de speranțe,
Ce șoapta-și respiră prin sângele meu?
Ești suflet-pereche, cu drept de creanțe,
Sau demon ce-și vinde păcatul cel greu?
Tu, ești vrăjitorul privirii pierdute,
Uitată de vreme, în goluri de timp,
Îmi scaperi scântei pe tâmplele-abrupte
Și-mi faci din iubire un alt anotimp?
Felina ce-atacă, mereu la-ntâmplare,
Gustând carnea dulce de-un alb nepătat,
Drumețul ce-oferă, zâmbind, la plecare,
Sărutu-i și-o floare, c-un gest elegant?
Năluca din noapte, cu buzele-i calde,
Și-atingeri divine'ntr-un joc voluptos,
Ce-mi mângaie cerul, nădejdilor moarte,
Și-mi toarnă în suflet iubirea-i prinos?
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban (2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
În colțul gurii strângi creionul cu iubire
Mi te închipui trist și-ngândurat la masă...
O sobă-i în odaie și-n ea lemne trosnesc...
Ți-s ochii ape-adânci prin vise ce nu-ți lasă
nici cina de cuvinte când iar te canonesc.
În colțul gurii strângi creionul cu iubire...
Pe masă fila albă așteaptă s-o-nvelești...
Cu litere de foc, în grea destăinuire,
acum când luna-și cerne opalul prin ferești.
Schițezi cu mâna gesturi însuflețind năluci...
E fruntea ta înaltă o boltă de mister...
Ai vrea chipul iubitei aproape să-ți aduci,
să-i țeși "dezabieuri" din gândul frugifer.
Visezi trupu-i molcom și coapsele rotunde...
Îi cauți sânii gingași libovnic să te-nfrupți...
Și-obrazul ei roșind în plete să se-afunde
când toată poezia în carne i-o pronunți.
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maia de noapte albă
Sunt fiecare cuvânt
ce începe
și se nemărginește
cu mine.
Surprinzător, noaptea,
la lumina metaforelor,
formalizata scriitură
dumică nominative
deslușind vremelnicia.
Ca și cum am regla conturi
socotim spuse și nespuse.
Balanța părtăluitoarea
îmi descumpănește orbita
evidentelor trăiri.
Respir ușurată
pe-acorduri de inspirație.
Fiecare cuvânt
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu nu ți-am spus
Eu nu ți-am spus, tu poate însuți ai aflat,
cu chipul tău în palma dreaptă am plecat.
Era-n apus, dar sigură-s că, nu ți-am spus,
că ochii mei prin ochii tăi lumin-au plâns.
De ți-aș fi spus că-n piept mi-erai ecou,
bătând cu freamăt și iubire-n mut tablou,
m-aș fi temut că plec ocult, luând cu mine,
și inima și vasele-ți fierbinți sangvine.
Era-ntr-o iarnă, cred că încă eram iarnă,
mă dezghețai pe-ncheietură, mai cu seamă,
Eu nu ți-am spus dar, ar mai fi ceva de spus,
sărutul tău se zbate-n pulsul meu... redus
De ți-aș fi spus c-omătul de cuvinte doare,
aș invoca motiv stocastic: pura depărtare,
dar fenomenele nu-s însuși anotimpul dalb
mă-ntorc curând, cu chintesență, să te-mbrac.
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imaterial
un pui de suflet
alb încet coboară
desculț în tihna
libertăților
și-n armonii
desprinse din vioară
surprind privirile-i
de căprior
întind o mână
să-i hrănesc atingeri
eterul, nu și-l facă scut
ca-n mângâierea
de-amândoi știută
s-atingem liniștea
și-aleanul absolut
e însetat puiul
de suflet alb curat
încât din inimă
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călătoarea albă
îmi plâng genunchii-o
doină călătoare
de mușc din plânsul
verii-n plină iarnă
și-mi intră-n
carne-o ultimă ninsoare
când Dumnezeu decide
să mă cearnă
din lumi închise
traversând adâncuri
mă-ntorc la mine
printr-o-nrâurire
trec cu pofidă
umerii prin smârcuri
și-mi curăț
nuferii de clevetire
în carne flori de gheață
mi se-mplântă
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din cătarea de cuvinte, ține minte
Într-o ziuă, oarecare
dintr-un an la întâmplare
am să ies din pielea-n care
tot cuvântul meu mă doare.
Prind în ochi albă năframă
cât să-i fac durerii vamă
să-i dau libertății hrană
din tăcerea ce mă-nhamă.
Să desprind ca din pristol
păsări, sentiment, control
îngeri, dor, lumini în stol
tot ce-n inimă-i pârjol.
Să le las să se înfrupte-n
unda șansei ne-ntrerupte
prin extazuri și simțiri
vindecabile-n iubiri.
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Leagăn de credință
Sânul tău, femeie,
alb și roditor
Leagăn de credință,
de iubiri izvor,
Lapte de-nceput
și de nemurire,
Taină-i de dureri.
Și de fericire.
Ochii tăi, femeie,
candele-n destin,
Feștile de doruri,
c-ulei de suspin,
Taine-și întețesc,
cu subînțelesuri,
Freamăt când accepți,
ca să te împresuri.
Mâna ta, femeie-n,
fine brăzdături
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șah și mat pe-un repurtat
Iar mi-am uitat coroana-n
regat de nesupuși
mi-e trena răsfirată
pe-un gând amnistiat
voi sta cu demnitate
la masa lui Brâncuși
ironizând misterul
vădit pe-un "șah și mat".
Mușcând ușor din buze
când regele ieșea
corespondând prin viciu
c-o logică defunctă
strategic structurat
bravând reguli sadea
pierdeai partida-n fugă
secundă cu secundă.
Schimbam pioni și ture
c-un "pat" țineai remiza
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între două trenuri
Între două trenuri o cafea amară
Între tu și eu, noi cu Dumnezeu
Între ieri și azi dulcea-ți nepovară
Ce mi-ai dăruit-o când mi-a fost mai greu
Printre ploi cu soare nori-mi risipiți
Calde anotimpuri roadele-ale iubirii
Pe-un duet de gânduri noi doi rătăciți
Sărutați de-o soartă-n valurile firii
Între-un cer și altul stele mii și mii
Buzele-ți fierbinți dezlegându-mi gura
Palmele-ți odihnă-n tâmple argintii
Noaptea când femeia și-a uitat scriptura
Între zi și noapte amiezi cuminți
Duioșii scăldate-n boabele-ți de rouă
În amurg decentul ce ne-a scos din minți
Ți-a iscat tumultul: Uită-te cum plouă!
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
De te-întâlnești cu toamna
Motto-ul meu, cu-o-aceeași intonare, ți-l dărui azi adiționare. Deși nimic nu-i la-întâmplare când nu-ți scriu gânduri oarecare. Câte toamne- întâmplătoare-în ploi de suflet viața are? Câte valsuri-s pe-un acord, când ți-e cordul clavicord?
☆☆☆
De te-întâlnești cu toamna,
să-i spui că am iertat-o,
și-i uit toată meteahna,
ce-a-mprăștiat tristeți.
Știi? Mantia trăirii
cu tine-am îmbrăcat-o,
brodând uni-culoarea
întregii mele vieți.
De te-întâlnești cu toamna,
să-i spui că mi-este bine,
chiar de castanii-n dungă-îmi șoptesc, înlăcrimat.
Dar însăși ploaia-mi țese
din lacrimile-i fine
mărgele-nrourate
pe-un pas nearendat.
De te-întâlnești cu toamna,
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Iolanda Șerban despre alb, adresa este: