Nici nu mă lași, nici nu mă dai
ce-ai pus în șoapta florilor de mai
de încă-mi înfloresc salcîmii?
nici nu mă lași nici nu mă dai
uitării scrise-n spuza vremii
ce-ai pus în dor de mă-nfior
când pielea mea te strigă-n noapte
de ce-n retină mi-ești covor
de palme buze și de șoapte?
ce-ai pus pe tâmplă când o mângâiai
de-mi uneltește gând cu gând
și cum să-i spun inimii - Stai!
când fluvii roșii simt curgând
ce-ai pus pe sâni de-mi tot tresaltă
când îți respiră amintirea
resimt și-acum gura-ți o daltă
cioplind sărutul și iubirea
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă florilor și culorilor
Mă strânge-o tâmplă, și-ncă una
Și am să-mi alung cu flori furtuna
O, Doamne, bunule ceresc
Mă las-atunci când fi-va să pornesc
Să-mi iau cu mine toate florile
Să-mi lumineze-n beznă, dorurile
Și lasă-mă în lumea drepților
Din adormită viaț-a morților
Să plec cu salbe din petala lor
Să nu simt, Doamne, al miresmei dor
Să nu devin un suflet pustiit și gol
Să-mi pun pe cap, cununa florilor
Că ai să-mi iei la schimb lumina ochilor
Dar fie, Doamne, voia ta cea dreaptă
Că tu m-ai plămădit
și-ți sunt în mâini, unealta
Mai știu că nu-mi va fi greu nici așa
Că tu m-ai învățat să văd culori cu inima
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
La granița dintre noapte și zi
Fă-mă, la granița
dintre noapte și zi
să-mi plângă trupul
în picături de rouă
pe mătasea purpurie.
Ține-mă în brațele tale,
și-mi îngenuchează
sufletul de femeie,
fi-mi ploaie de meteoriți
în valsuri de împotriviri.
Respirația mea strecoar-o
în palma tandră a sufletului tău,
și dă-mi din ea porții delicate
de săruturi fără antidot.
Îngenunchează-mi pleoapele
sub vraja mângâierilor tale,
supune-mi gura tăcerilor
amestecate cu parfum de noapte
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
La granița dintre noapte și zi
Fă-mă, la granița
dintre noapte și zi
să-mi plângă trupul
în picături de rouă
pe mătasea purpurie.
Ține-mă în brațele tale,
și-mi îngenuchează
sufletul de femeie,
fi-mi ploaie de meteoriți
în valsuri de împotriviri.
Respirația mea strecoar-o
în palma tandră a sufletului tău,
și dă-mi din ea porții delicate
de săruturi fără antidot.
Îngenunchează-mi pleoapele
sub vraja mângâierilor tale,
supune-mi gura tăcerilor
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la flori, dar cu o relevanță mică.
Felinar la chindie
Te-ntreb dacă vântul și ploaia
ți-au fost uneori paradis?
Ori dac-ai simțit cum bătaia
iubirii din piept te-a ucis?
Te-ntreb dacă luna pătrată
cu ochii de-ntuneric profund,
ți-e soră și mamă vreodată,
prin doruri cu iz floribund?
Te-ntreb de-ai iertarea cunună,
dichis peste greul ce-a fost?
De știi să înfrunți o furtună,
redând curcubeului rost?
Te-ntreb, când poteca de soare
cu pasul iubirii-ai parcurs?
Și-arpegii din nori și din floare,
în câte buchete-ai cuprins?
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața este cu adevărat o barcă în care depunem flori sau spini. Vâslele sunt propriile sentimente care ne determină să vâslim până la marginea alegerilor pentru ca încărcătura emoțională, miresmată sau ghimpată, să poată fi asimilată definitiv bătăilor uniform armonioase ale inimii sau îngropată adânc sub nuferii tăcerii. Opțiuni.
citat din Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem de primăvară, Nouă
În haine diafane, zâmbind precum o zeie,
Cu verdele-n agrafe și-n gene flori de rouă
Ni se strecoară'n suflet cu trup ca de femeie
O primăvară veche dar una-atât de... Nouă!
La gât poartă o salbă din candizi ghiocei,
Își flutură altița pășind cu mlădiere,
Și-a pus pe tâmple muguri, îmbobocind cercei,
Când palmele-s grădină, foșnind psalmodiere.
Pe glezne înfășoară canafi, din ierburi crude,
Desculță se avântă c-un mers copilăresc,
Sfioasa senzuală se-ascunde-n straie flude
Și-mbujorată toată câmpiile-o iubesc.
Copila-anotimp răsare și apune
Își împletește frunza în crânguri de smarald
Cu piruete-n valsuri poeme-ntregi compune
Când ziua ne-o dezmiardă c-un verde radiant.
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban (12 mai 2013)
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne, dac-ar fi să-i spun
Doamne, dac-ai vrea să-mi spui
cât de dragă-i sunt eu lui
mintea n-ar mai fi un chin
ci doar rouă-n pat de crin
știu că mi-e sărac cuvântul
când nu palmele-s veșmântul
ce-i îmbracă trupu-n noapte
în strânsori cu voluptate
Doamne, plouă-mi gând decis
peste tâmple-n păru-mi nins
varsă-mi har și-nțelepciune
doar atât, să-nvăț a-i spune
scriu cu fir de dor nebun
țesând șoapte ce nu-i spun
gura lui cum încă-mi este
anotimp, din timp poveste
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul caloian
Nu știu unde mi-e umbrela cuvintelor,
astăzi plouă descătușat
cerul germinează pământul
fără nici o logică bălțile-s curate.
Starea asta nu m-a murdărit pe tălpi.
Plouă tandru învoit și calin
gândul liber din creștet până în pori
sub streașina ropotelor recunoscute
dezmiardă ineluctabile ofrande.
La orizont se întrevăd tot orizonturi.
Franjuri de rouă în cununi de lumină
își julesc genunchii de tâmplele mele,
în ape limpezi sufletul caloian
uită restrictivele flori de mucava.
Ploaia e stepena liniștii mele.
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Du-te, vino...
Am să mă strecor, odată,
lângă tâmpla-ți aplecată,
cât să-nchid sub buze calde
freamăt de iubiri perlate.
Și-am să vin cândva, furiș,
să privesc în ochii-ți ninși,
tainice scântei divine-n
nerostiri, diamorfine.
Am să vin tiptil, în noapte,
con de umbră'n căi purtate,
cât să-ți fur liniștea lină,
să-mi beau cupa, de lumină.
Și-am să vin, să plec, să vin
fiindc-am suflet pelerin,
și mă-ntorn când teii-mi plâng,
flori de dor, pe umeri crâng.
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antipoem, mie, ție, lor
Știi câte toamne
au trecut
de când duc doruri
pe pământ
și câte frunze
s-au făcut covor
pe sub privirea-înlăcrimată
de picior?
Știi câtă ploaie
a-îmbătat țărâna
când inima bătea
precum nebuna
de fericire
și emoții flude
când noi credeam că
cerul nu ne-aude?
Știi? Și nonsensul
ne părea c-avea culori
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întru slava dezrobirii
N-ai văzut parfumu-n care, floarea,-și despletea cărarea
Răscolind ușor în sânge dorurile mântuite
Ce-și urcau pe crucea sorții visurile locuite
În etern de necuvinte, ispitind înfiorarea?
Nici nu ai simțit durerea ce se ascuțea în Cântec
Când zidea,-n columna vieții, tinerețea mea cuminte?
Inima, hamalul pudic, fără minte sub veșminte
Înroșea rostogolirea dinspre gând, ușor, spre pântec,
Ca din mângâieri curate să-nrodesc pruncii-n poeme,
Întru slava dezrobirii, ție, să m-arăt întreagă.
Sub năframa împlinirii, matca, devenită vlagă
Să-îndrăznească strălucirea și-n Iubire să te cheme.
N-auzit-ai graiul nopții, alungând rele credințe
Ce își zornăiau țechinii socotințelor părute?
Volnicindu-și demnitatea și sfidând necunoscute,
Încuibat la sânul Lunii, sufletu-și țesea, velințe.
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu o treziți din vis, cât vis sunteți
Să n-așezați pe trupul de femeie
decât căușul palmei, jucăuș,
desfaceți brațele de curcubeie
când pielea ei, pe piele vă e tuș.
Să n-o strigați, cântați încetișor,
un murmur ca o șoaptă nesfârșită,
la-ncheietura ultimului dor,
vă faceți trup. În trupu-i de ispită.
Nu vă-ncruntați, rostiți o poezie,
pe care ea, oricum, n-o mai aude,
fiindcă'n parfum, de flori de iasomie,
se-așterne vers. În așternuturi mute.
Nu o treziți din vis, ci vis vă țeseți,
veghind-o'n starea ei, de-adâncă veghe,
purtați-o'ntr-un ocean de frumuseți
să piardă conștiența-n mii de leghe.
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Greu e, Doamne, să rostești
autoportret)
nasc speranțe-n slove
spulber orice nor
cresc mlădițe'n pleoape
dorm în ploi de dor
rătăcesc tristețea
într-o toamnă-amară
caut frumusețea
ce'n absențe-omoară
despletesc amurguri
frunzei de castani
prind în iriși muguri
înfloriți prin ani
simt zvâcniri sculptate'n
palme sărutate
când mi-e trupul val
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stări de spirit, migratoare
Tu renaști în mine Cântec, armonii de sfere-înalte
Și-aș urca în tinda lumii,
cu balada ta de mână,
Să-i cer versului descântec,
de metafore și șoapte
Când pun capu-în poala Lunii, să-mi fii tihna, din furtună.
Să mă faci din slovă mută, sunet arcuind plăcere,
Învestiți cu volnicia, vântul să ne poarte veste
Să-ți fiu inimii-alăută, până viața ne va cere
Să transcriem veșnicia. Cu povestea din poveste.
Mă preschimbă în cicoare, leac să fiu melancoliei,
Sau în flori de iasomie, din sărut de Maică Sfântă,
Să-nsoțesc lanuri și soare, ca-n aripa ciocârliei
Să văd zbor și măiestrie cum văzduhul îl împlântă.
Tu renaști în mine Cântec, grație și puritate,
Poezia-împerechează-n echilibru și visare.
Precum lebăda alunec, mă hrănesc cu simplitate
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru-a câta oară?
Am băut albastrul, dintr-o poezie,
Ți-am servit beția, gândurilor mele,
Am știut din tine, tot ce nu se știe,
Fără să mă bănui, că te-am scris sub piele.
Carnea mea miroase încă-a nopți de vară,
Inima-i mireasa valsului sub lună,
Țin condeiu'n mână (pentru-a câta oară?)
Gândurile parcă,-n versuri se răzbună.
Am băut cu tine, clipe de miracol,
Fără să mai număr cum mi-apun toți zorii,
Pân' s-ajungi la mine, mi-am tot fost obstacol,
Cântecul și plânsu-l, defeream viorii.
Ochii tăi sunt vama ce-o dosesc sub pleoape,
Buzele-mi au formă de tăceri duioase
Câteodată vântul, mi te-aduce-aproape,
Și simt cum, iubirea-ți, vindecă sau coase!
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fă liniște, c-așa ni-i legământul
Fă liniște! Pe bolta agitată,
Netulburat, Luceafărul clipește.
Stă Luna'n colț și liniștea-o iubește,
Parcă acum mai mult ca și-altădată.
Fă liniște! Vreau să ascult pământul.
De la o vreme prea încet vorbește,
Nici nu mai știu dacă și când zâmbește
Cu flori. Așa precum ni-i legământul.
Fă liniște, nici marea nu se-aude
Ori am surzit, ori ea-i ne'nsuflețită
Că valul, nu-mi întoarce-ntr-o clipită,
Nici șoaptele, nici genele de unde.
Fă liniște! Vreau să ascult cascade
Și limpezișuri, văluri neclintite,
Ce-și află chip în chipuri ațintite,
Miraje reflectate în rocade.
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seminții din mine, iară
Bate-un vânt de primăvară,
Muguri-ți-aș sălcioară,
Să-ți irump, pe tâmple ninse,
Rod de dragoste și vise.
Muguri-ți-aș flori de munte,
Să-ți sărut cerul din frunte,
Când mă-nalț pe-un vârf de ceață,
Să simți pofta mea. De viață!
Muguri-ți-aș azalee
Să-mi simți gustul, de femeie,
În culori ispititoare
Și alean. De muritoare.
Muguri-ți-aș flori de șesuri,
Miresmându-ți înțelesuri
În poeme insolite
Dorurilor răscolite.
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Candori cărunte
Cine-ar fi zis că-i un simbol
sărutul tău strivit pe sânu-mi gol?
Că fac din șoapte calde, dicționar,
iubitul meu, cu tâmple de cleștar?
Cine-ar fi zis că, timpul, poate țese
mătăsuri grele, din crâmpeie-alese?
Când ploaia sfântă'n ultimul hotar,
cădea discret, pe-amarul din amar?
Cine-ar fi zis, concav și-atemporal,
când trupurile ni-s amonte și aval,
că-ntr-o beție, de mișcări duioase,
vom fi doar sânge, clocot, coapse?
Cine-ar fi zis că-mi caut mântuire,
spovadă nudă'n, vatra-ți, de iubire?
Când sub puterea lunii'n, dor tăcut,
eram mătănii, rupte-n așternut?
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Iolanda Șerban despre flori, adresa este: