Destin încrucișat
Încrucișează-mi limba de-acum și-ntotdeauna
Și fă-mă, Doamne azi să nu mă vând păcat
Să ard în templul clipei fără să-mi pierd arvuna
Ce-am strecurat-o-n visu-i cu suflet ne-ntinat
Încrucișează-mi lutul c-o apă de izvor
Mă fă pereți de vas, din care el va bea
Iar gura-i să atingă c-un dor absorbitor
Aleanul picăturii din revărsarea mea
Încrucișează-mi vântul cu un senin de zare
Și-mi fă pe an ce trece din timp alt anotimp
Să pot dansa cu sorții zvârliți de-o întâmplare
Deși-am vibrat distanță sfârșită-n contratimp
Încrucișează-mi zorii trimite-i spre amurg
Parfum de înserare să îmi răsară-n gânduri
Să-i simt divinitatea în mâini de Demiurg
Ce-mi modelează mintea nescrisă printre rânduri
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Misterul femeii nebune
O biată femeie, nebună de dor
Cu gânduri ascunse în noapte
Mai scrie-un capitol și-ncheie ușor
Romanul... cu fapte-nefapte
Destram-al său gând cu șoapte, plângând
Când lacăt pe soare își pune
Speranțele vii, ucise-s pe rând
De negura vieții, ce-acum o supune
Misterul femeii, nebune de dor
Strivește o ultima clipă
Doar vina ce-o ai, c-ai fost spectator
Răspuns pe măsura tăcerii implică
Mă iartă, te rog, dar trage-mi cortina
Actorii (cei doi) devreme-au plecat
Închide și ușa și stinge-mi lumina
S-a scris cu regrete, azi, ultimul act
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cutia milei
Insondabila poezie
loc de rugăciune
inimii
în pixidele nopții
gânduri har
cad
una câte una
literele hrană
îmbogățesc
spiritul
cuvintelor.
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roșu-nfloare macul
Am ținut în palme, răni de necuvinte
Strânsu-mi-ai garoul, mai sus de poeme,
Mâna mea cea dreaptă, nu-și află sorginte,
Grupa mea de sânge încă te mai geme.
Gleznele de gânduri, în tăceri mi-s prinse,
Poalele speranței, încă nu-s uscate,
Roșu-nfloare macul, cicatrici de vise,
Buzele, de șoapta-ți, nu sunt vindecate.
Am închis sub pleoape, irișii ca mierea,
Pe obraji sărate-s, lacrime neplânse,
Mai adăst o viață; vreau redobândirea
Inimii febrile. Tainei, neatinse.
Încă strâng în palme, rană și osândă,
Încă mângâi glezna, gândurilor mele,
Încă-adun sub pleoape, slova cea fecundă,
Încă-am buze arse, strălucind de stele.
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
(A)tras
pedepsește-mă, Doamne
pentru toate faptele mele
și iartă gânduri paupere
ce canonesc ne/glăsuirile
așa precum
(ades)tăinuirile inimii
mi-au poruncit
dorurile
tainele
invocările
ploile
răspândirile
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici nu mă lași, nici nu mă dai
ce-ai pus în șoapta florilor de mai
de încă-mi înfloresc salcîmii?
nici nu mă lași nici nu mă dai
uitării scrise-n spuza vremii
ce-ai pus în dor de mă-nfior
când pielea mea te strigă-n noapte
de ce-n retină mi-ești covor
de palme buze și de șoapte?
ce-ai pus pe tâmplă când o mângâiai
de-mi uneltește gând cu gând
și cum să-i spun inimii - Stai!
când fluvii roșii simt curgând
ce-ai pus pe sâni de-mi tot tresaltă
când îți respiră amintirea
resimt și-acum gura-ți o daltă
cioplind sărutul și iubirea
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atracție universală
Zdrelesc
în pietre
tăceri,
custuri de gând
sângerând.
Venerez
gravitația
Clipei!
Croiesc
acronice apusuri
inimii
până la sorocul
Cuvântului.
Și nici atunci
nu se va fi sfârșit tot
ceea ce am avut.
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ontogeneză
am tâmple-nvăluite
de amintiri cărunte
mi-s buzele mușcate
adesea de tăceri
pe-un umăr rezemată-i
privirea ta fierbinte
pe celălalt respiri
mlădițe de-adieri
ți-aș spune vorbe multe
împrăștiind cuvinte
ți-aș scrie-un alt poem
'n-amurgu-mi răvășit
dar frunza rațiunii
mă roagă-ndurăminte
iar cea care te simte
din freamăt s-a oprit
din salba mea de fapte
ce-n clipe mă flatează
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Văpăi
Nu seamănă cu tine,
nimic din ce-am iubit,
nimic din ce iubesc,
n-a-nlocuit parfumul,
scriu alchimii de gânduri
mințindu-mi c-am murit,
dar, nasc lumini și umbre,
'nălțîndu-mă ca fumul.
Nebănuite aripi,
din ochi și coaste-mi cresc,
stă noaptea, o felină,
la pânda-nfiripării.
plutesc cuvinte-n rime,
și-n slove'ți încropesc
răvășitoare-arome'n,
veșmintele obstinării.
Îmi rupi cerul în două,
răstălmăcind tăcerea,
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru-a câta oară?
Am băut albastrul, dintr-o poezie,
Ți-am servit beția, gândurilor mele,
Am știut din tine, tot ce nu se știe,
Fără să mă bănui, că te-am scris sub piele.
Carnea mea miroase încă-a nopți de vară,
Inima-i mireasa valsului sub lună,
Țin condeiu'n mână (pentru-a câta oară?)
Gândurile parcă,-n versuri se răzbună.
Am băut cu tine, clipe de miracol,
Fără să mai număr cum mi-apun toți zorii,
Pân' s-ajungi la mine, mi-am tot fost obstacol,
Cântecul și plânsu-l, defeream viorii.
Ochii tăi sunt vama ce-o dosesc sub pleoape,
Buzele-mi au formă de tăceri duioase
Câteodată vântul, mi te-aduce-aproape,
Și simt cum, iubirea-ți, vindecă sau coase!
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la gânduri, dar cu o relevanță mică.
Simfonie albă
Îmi ninge iar
a sărbători creștine
îmi ninge-a amintiri
și a veniri pe lume
îmi ningi cu gingășie
capitol de'nceput
alunec în remember
copilul meu născut.
Te-am zămislit fărâmă
de dragoste 'mplinită
mi te-a-nvelit zăpada
în alba ei hlamidă
ești bulgărul lumină
dintr-un destin purtat
un adevăr-esență
atât de important.
Ești rațiunea mea
și sensul meu de-a fi
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu Ție, Tu mie
Scap de lațul gândurilor cazone.
Ruptă din omoplații trecutului,
în mine, ireproșabila armonie,
zâmbește prezentului lumină.
Petale roșii transcedentale
mă înapoiază suspinatei lumi.
Înmlădiind atingeri infinite,
în leagănul palpabilelor brațe,
ascult miresmele îmbobocirii.
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cazualitate
Văd cum parcă plânge
mâna mea cea dreaptă
firuind cuvinte,
veșnica-nțeleaptă.
Stânga mea zâmbește,
blândă mulțumire
degetelor unse,
toate cu iubire.
Le privesc distrată
cum stau îmbufnate
când, deși diferă,
ele-și sunt... surate.
Caut o pricină,
volițională,
să le treacă starea,
asta, de crâcneală.
Le-aduc mai aproape,
una, dă să-ți scrie
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Slove-n balanță
iară mi-e toamnă
zbucium și vamă
lacrimi proscrise-n
marasme de vise
cin' să le vadă
cum să-nțeleagă?
număr cocori
fluturi și nori
fără să știu
de-am să mai fiu
dar am s-aștept
vernalu-ți semn
răstorn în gând
frunze și vânt
ploi și speranță
slove-n balanță
m-apasă greu
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Născuți împreună, zvârliți separat
Pe drumul ce duce din cer spre păcat
Născuți împreună, zvârliți separat,
Mijește o clipă de-un pur început,
Din sfânta iubire și-un vis absolut.
Pe-o mână de fapte, deloc întâmplare,
Născuți împreună, zvârliți ancolare,
La porți de iubire cu vorbe uitate
Renaștem speranțe și-amintiri invocate.
Din mantii de-atingeri pe-un zvon de sărut,
Născuți împreună, zvârliți prin tribut,
Sorbim cu plăcere din lapte și miere
Și-nvingem amarul, reprobat de vedere.
Pe cerul speranței din inimă'n gând,
Născuți împreună, zvârliți tremurând,
Ne ținem suflarea și ochii-i închidem
S-aprindem scântei, amnare de riduri.
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce arbori?
te-ai gândit vreodată la noi
ca la doi arbori plecând
dintr-o aceeași rădăcină?
un murmur de frunze-față în față
spate în spate-amurguri de gânduri
darabana sunetelor izbite
pe obraji nezvântate ploi
într-un același spirit verde
noaptea serenităților noastre
te-ai gândit vreodată la noi
ascultându-ne tăcerea fragilă
din lumi diferite sub un același cer?
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mijlocind curcubeie
eu spun
să ne facem nevăzuți
într-o șoaptă
de forma pământului
cu buzele maci
și genele iarbă
pe gleznele
apelor curgătoare
tu spui că
până în inima soarelui
treptele pavoazate
cu lumină
șterg pașii
amintirilor durute
acolo ne așteaptă
cheia poarta
cerul raiul
hai să batem palma
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș fi vrut să mă nasc joia
Aș fi vrut să mă nasc joia
între două anotimpuri
înfășată în curcubeu
să am ochii sugestivi
văpăi între două eternități.
Calc apăsat peste neliniște
cu mâinile desferec porțile vremii
m-ascund de truism
dincolo de zarea inimii
joc șotron cu necuprinsul.
Și
pronia învârte roata norocului
prin facerea gândului
iar uit de ruleta rusească
cât aș fi vrut să mă nasc în mai
-Taci,
o să mi se spună.
Ciudat:
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
De te-întâlnești cu toamna
Motto-ul meu, cu-o-aceeași intonare, ți-l dărui azi adiționare. Deși nimic nu-i la-întâmplare când nu-ți scriu gânduri oarecare. Câte toamne- întâmplătoare-în ploi de suflet viața are? Câte valsuri-s pe-un acord, când ți-e cordul clavicord?
☆☆☆
De te-întâlnești cu toamna,
să-i spui că am iertat-o,
și-i uit toată meteahna,
ce-a-mprăștiat tristeți.
Știi? Mantia trăirii
cu tine-am îmbrăcat-o,
brodând uni-culoarea
întregii mele vieți.
De te-întâlnești cu toamna,
să-i spui că mi-este bine,
chiar de castanii-n dungă-îmi șoptesc, înlăcrimat.
Dar însăși ploaia-mi țese
din lacrimile-i fine
mărgele-nrourate
pe-un pas nearendat.
De te-întâlnești cu toamna,
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu caut o lume perfectă
Habar nu am de ce scriu.
Așez cuvintele sub limbă
le mestec încet
cu ochii închiși
ca și cum aș vrea
să ghicesc gustul
răspândirii lor.
Habar nu am cui mai scriu.
Ca și cum mărimea sălășluielilor
nu s-ar potrivi nimănui
precum mie
îmi stau pe gânduri
nitroglicerină
emoțiilor mele.
Habar n-am cât mai scriu.
Când pueril
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Iolanda Șerban despre gânduri, adresa este: