E iarnă, mamă
Hai să mai povestim
câte-n suflet și-n stele
pe prispa buzelor mele
când părul tău
miroase a cozonaci
și-a coji de portocale.
De la o vreme prea mic
e bradul tău încolăcit,
Mamă...
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călătoarea albă
îmi plâng genunchii-o
doină călătoare
de mușc din plânsul
verii-n plină iarnă
și-mi intră-n
carne-o ultimă ninsoare
când Dumnezeu decide
să mă cearnă
din lumi închise
traversând adâncuri
mă-ntorc la mine
printr-o-nrâurire
trec cu pofidă
umerii prin smârcuri
și-mi curăț
nuferii de clevetire
în carne flori de gheață
mi se-mplântă
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poarta raiului împarte lumina
Anotimpul meu preferat este iarna
în care m-am îndrăgostit de tine.
Ninge cu respirații grave,
tăcută și febrilă fruntea ta
poartă coronarele mele.
Gurile strivesc extazul în piele
devastat, pulsul, dat pe din două
are gust de carne însiropată.
La capătul privirilor neclintite
poarta Raiului împarte lumina.
Arhanghelii ne-au botezat
iubire,
Iarna se trăiește frumos.
Dumnezeu face concesii
după chipul și asemănarea lui.
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind de femeie
Ți-ai lipit nasul
de geamul sufletului meu,
Simt sub buzele-ți deschise
vlaga primei ninsori.
Mă-mbrățișezi pe întuneric,
ca într-o rugă-ncepută cândva.
Zeii zăpezilor tac și ascultă.
Crivățul tăcerilor,
luate prin surprindere,
aduce a iarnă pe dezgolite.
Mâinile tale-n, colinde, pe sâni,
cer parfum și cașmir
de femeie.
[...] Citește tot
citat din Iolanda Șerban
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind de femeie
Ți-ai lipit nasul
de geamul sufletului meu,
Simt sub buzele-ți deschise
vlaga primei ninsori.
Mă-mbrățișezi pe întuneric,
ca într-o rugă-ncepută cândva.
Zeii zăpezilor tac și ascultă.
Crivățul tăcerilor,
luate prin surprindere,
aduce a iarnă pe dezgolite.
Mâinile tale-n, colinde, pe sâni,
cer parfum și cașmir
de femeie.
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inimă de jar
Fi-ți-ar dragostea să-mi fie
templu-n trup prin poezie,
să-mi răsfiri cuvinte două
până litere-o să-mi plouă.
Fi-ți-aș tălpi însângerate
de aici și pân'la moarte,
soartă răsturnată-n soartă
până bolta ne-o fi poartă.
Fi-ți-aș și parfum și rouă
picuri despicați în două,
să fiu dor, să fiu și chin,
sufletul când mi-l închin.
Fi-ți-aș toamnă, primăvară,
vară și-apoi iarnă iară,
inimă să-ți fiu... de jar,
când iubești... ce n-ai habar.
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poarta raiului împarte lumina
Anotimpul meu preferat este iarna
în care m-am îndrăgostit de tine.
Ninge cu respirații grave,
tăcută și febrilă fruntea ta
poartă coronarele mele.
Gurile strivesc extazul în piele
devastat, pulsul, dat pe din două
are gust de carne însiropată.
La capătul privirilor neclintite
poarta Raiului împarte lumina.
Arhanghelii ne-au botezat
iubire,
Iarna se trăiește frumos.
Dumnezeu face concesii
[...] Citește tot
citat din Iolanda Șerban
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la iarnă, dar cu o relevanță mică.
Îmbrăcată-n noaptea ultimului dor
Te iubesc prin iarnă, alb, sfâșietor,
îmbrăcată-n noaptea ultimului dor.
Dormi cu mine-n pleoape ultima tăcere
până însăși viața, moartea ne-o va cere.
Te iubesc cuminte-n, albul, din cuvinte,
până heruvimi-mi vor doini veșminte.
Unde straniul sorții nu-mi vrea poezia
dar mă vrea femeie-n, toată blasfemia.
Te iubesc rotund, fără cum și dacă,
plină-i de amar, inima săracă.
Mă declar învinsa-ți nea îndrăgostită
iartă-mi nămețirea-n, inima-ți firidă.
Te iubesc în taina marilor iubiri
unde omul simplu-și dăruie rostiri.
Unde necuprinsu-și varsă energia,
[...] Citește tot
citat din Iolanda Șerban
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bună dimineața, lume de catifea
mi s-a lipit de gene
visul acesta nebun
în care nici o corabie
nu cutează să se hazardeze
iarna cuvintelor amenință
lumi paralele
printr-un cer nevăzut
în pânza reveriilor argintii
flagelul iubirii doarme
înghesuit într-o clipă supremă
mi s-a lipit de gene lumea
ca un fulg ludic
trup de sidef albastru
într-un poem de lacrimi și soare
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Compulsiv
Uneori dorm cu ochii-ntredeschiși
cu tine-ntre pleoape fac dragoste pe săturate.
Pe buze șoaptele
se ceartă învălmășit,
gurilor le e cerul
vraiște de cuvinte.
Respirațiile delirează
de la una la alta,
apoteotice privirile-și vorbesc
tăcerile-n, lacrimi de stele.
Ne încredințăm
unul pe celălalt:
- Noi nu ne iubim,
noi doar ne atingem,
liber și sălbatic
înflorim vise de nea.
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu nu ți-am spus
Eu nu ți-am spus, tu poate însuți ai aflat,
cu chipul tău în palma dreaptă am plecat.
Era-n apus, dar sigură-s că, nu ți-am spus,
că ochii mei prin ochii tăi lumin-au plâns.
De ți-aș fi spus că-n piept mi-erai ecou,
bătând cu freamăt și iubire-n mut tablou,
m-aș fi temut că plec ocult, luând cu mine,
și inima și vasele-ți fierbinți sangvine.
Era-ntr-o iarnă, cred că încă eram iarnă,
mă dezghețai pe-ncheietură, mai cu seamă,
Eu nu ți-am spus dar, ar mai fi ceva de spus,
sărutul tău se zbate-n pulsul meu... redus
De ți-aș fi spus c-omătul de cuvinte doare,
aș invoca motiv stocastic: pura depărtare,
dar fenomenele nu-s însuși anotimpul dalb
mă-ntorc curând, cu chintesență, să te-mbrac.
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imaterial
un pui de suflet
alb încet coboară
desculț în tihna
libertăților
și-n armonii
desprinse din vioară
surprind privirile-i
de căprior
întind o mână
să-i hrănesc atingeri
eterul, nu și-l facă scut
ca-n mângâierea
de-amândoi știută
s-atingem liniștea
și-aleanul absolut
e însetat puiul
de suflet alb curat
încât din inimă
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seminții din mine, iară
Bate-un vânt de primăvară,
Muguri-ți-aș sălcioară,
Să-ți irump, pe tâmple ninse,
Rod de dragoste și vise.
Muguri-ți-aș flori de munte,
Să-ți sărut cerul din frunte,
Când mă-nalț pe-un vârf de ceață,
Să simți pofta mea. De viață!
Muguri-ți-aș azalee
Să-mi simți gustul, de femeie,
În culori ispititoare
Și alean. De muritoare.
Muguri-ți-aș flori de șesuri,
Miresmându-ți înțelesuri
În poeme insolite
Dorurilor răscolite.
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Iolanda Șerban despre iarnă, adresa este:
