Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Iolanda Șerban despre mâini

Colind de femeie

Ți-ai lipit nasul
de geamul sufletului meu,
Simt sub buzele-ți deschise
vlaga primei ninsori.

Mă-mbrățișezi pe întuneric,
ca într-o rugă-ncepută cândva.

Zeii zăpezilor tac și ascultă.

Crivățul tăcerilor,
luate prin surprindere,
aduce a iarnă pe dezgolite.

Mâinile tale-n, colinde, pe sâni,
cer parfum și cașmir
de femeie.

[...] Citește tot

citat din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Colind de femeie

Ți-ai lipit nasul
de geamul sufletului meu,
Simt sub buzele-ți deschise
vlaga primei ninsori.

Mă-mbrățișezi pe întuneric,
ca într-o rugă-ncepută cândva.

Zeii zăpezilor tac și ascultă.

Crivățul tăcerilor,
luate prin surprindere,
aduce a iarnă pe dezgolite.

Mâinile tale-n, colinde, pe sâni,
cer parfum și cașmir
de femeie.

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Elvetic

Ți-am cumpărat un ceas cu stele
nu știu cum dar noaptea pierd cash-ul clipelor
confuză luna-și coboară trupul direct în plină zi

viața ne ia de la capăt de-o vreme

cu fiece geană întoarsă se face mult mai aproape
neistovirea inimii pe obraz poansonări însumează
poartă-mi ceasul cu stele pe mâna cuvintelor grele
uită-te când și când în somnul ne/frumuseților mele
elvetic vei auzi același semnal:

- Bună dimineața!

La semnalul următor va fi ora:

Te Iubesc!

[...] Citește tot

citat din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Antipoem, mie, ție, lor

Știi câte toamne
au trecut
de când duc doruri
pe pământ
și câte frunze
s-au făcut covor
pe sub privirea-înlăcrimată
de picior?

Știi câtă ploaie
a-îmbătat țărâna
când inima bătea
precum nebuna
de fericire
și emoții flude
când noi credeam că
cerul nu ne-aude?

Știi? Și nonsensul
ne părea c-avea culori

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Monogramă din două în două decenii

Scriu tăceri cu dată fixă...

Port din vara mâinilor trudite
tricotul zărilor cu nume de copil.
Asortai iscusită dorințe la vedere
într-un nou-născut ghem de femeie.

Zâmbesc aducerilor aminte.

Mâneci clopot pentru îmbrățișări,
guler rotund cu temeri ovale,
buzunarul tahicardic din piept,
monograma iubirilor mele.

Deșir toamna brodată pe tâmple.

Mă strâng, uneori, tăinuitele cuvinte,
desfac nasturii tăcerilor absolute,
subiectivă, respir din când în când,
oameni și emoții.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cine(va) mi-a amanetat cerul...

zărilor brodate
de poala nopților
le privesc uneori
zâmbetul foșnind

cu mâini empirice
revărsatul de zori
mângâie pronia
pământului

înspicând distanțe
sub tiara dimineților
la poarta Cuvântului
sufletul meu respiră

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la mâini, dar cu o relevanță mică.

Între două arce

Între două arce... zări de cer purtate,
te văd prins, iubite, între zi și noapte;
mâinile deschise către amândouă -
în văzduh de cruce trupu-ți plin de rouă.

Te văd prins, iubite, între zi și noapte,
blândă resemnare prin singurătate;
ochii tăi cu sete par că mie-mi plouă -
ah!... ce mai aversă'i roua dată-n două.

Blândă resemnare prin singurătate,
țin pe umeri cerul plin de apostate,
cearcănul meu fuge, mă trădează-mi pare,
vrea să-mi dau sfârșitul pe o 'mbrățișare.

Țin pe umeri cerul plin de apostate,
brațe ce sunt arce-n zări apropiate;
gleznele ce-ți prind... crucea mea de rouă,
blândă-i răzvrătirea dată pe din două.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Leagăn de credință

Sânul tău, femeie,
alb și roditor
Leagăn de credință,
de iubiri izvor,
Lapte de-nceput
și de nemurire,
Taină-i de dureri.
Și de fericire.

Ochii tăi, femeie,
candele-n destin,
Feștile de doruri,
c-ulei de suspin,
Taine-și întețesc,
cu subînțelesuri,
Freamăt când accepți,
ca să te împresuri.

Mâna ta, femeie-n,
fine brăzdături

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cazualitate

Văd cum parcă plânge
mâna mea cea dreaptă
firuind cuvinte,
veșnica-nțeleaptă.
Stânga mea zâmbește,
blândă mulțumire
degetelor unse,
toate cu iubire.

Le privesc distrată
cum stau îmbufnate
când, deși diferă,
ele-și sunt... surate.
Caut o pricină,
volițională,
să le treacă starea,
asta, de crâcneală.

Le-aduc mai aproape,
una, dă să-ți scrie

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aș fi vrut să mă nasc joia

Aș fi vrut să mă nasc joia
între două anotimpuri
înfășată în curcubeu
să am ochii sugestivi
văpăi între două eternități.

Calc apăsat peste neliniște
cu mâinile desferec porțile vremii
m-ascund de truism
dincolo de zarea inimii
joc șotron cu necuprinsul.
Și
pronia învârte roata norocului
prin facerea gândului
iar uit de ruleta rusească
cât aș fi vrut să mă nasc în mai
-Taci,
o să mi se spună.

Ciudat:

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În colțul gurii strângi creionul cu iubire

Mi te închipui trist și-ngândurat la masă...
O sobă-i în odaie și-n ea lemne trosnesc...
Ți-s ochii ape-adânci prin vise ce nu-ți lasă
nici cina de cuvinte când iar te canonesc.

În colțul gurii strângi creionul cu iubire...
Pe masă fila albă așteaptă s-o-nvelești...
Cu litere de foc, în grea destăinuire,
acum când luna-și cerne opalul prin ferești.

Schițezi cu mâna gesturi însuflețind năluci...
E fruntea ta înaltă o boltă de mister...
Ai vrea chipul iubitei aproape să-ți aduci,
să-i țeși "dezabieuri" din gândul frugifer.

Visezi trupu-i molcom și coapsele rotunde...
Îi cauți sânii gingași libovnic să te-nfrupți...
Și-obrazul ei roșind în plete să se-afunde
când toată poezia în carne i-o pronunți.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Roșu-nfloare macul

Am ținut în palme, răni de necuvinte
Strânsu-mi-ai garoul, mai sus de poeme,
Mâna mea cea dreaptă, nu-și află sorginte,
Grupa mea de sânge încă te mai geme.

Gleznele de gânduri, în tăceri mi-s prinse,
Poalele speranței, încă nu-s uscate,
Roșu-nfloare macul, cicatrici de vise,
Buzele, de șoapta-ți, nu sunt vindecate.

Am închis sub pleoape, irișii ca mierea,
Pe obraji sărate-s, lacrime neplânse,
Mai adăst o viață; vreau redobândirea
Inimii febrile. Tainei, neatinse.

Încă strâng în palme, rană și osândă,
Încă mângâi glezna, gândurilor mele,
Încă-adun sub pleoape, slova cea fecundă,
Încă-am buze arse, strălucind de stele.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mi-e dor, câteodată

Ți-aș scrie iarăși versuri, de-ar fi să te revăd
Să-ți simt arzând privirea, care mi-a fost fatală
M-aș întrema cu tine, ca după un prăpăd,
Aș înălța cuvinte, încet, ca după boală.

Cu mâini îndrăgostite să-ți mângâi revenirea
Să nu mai pierdem timpul, fără îmbrățișări
Să ni se-împlânte-n tâmple, profundă fericirea
Ca să uităm de clipa, ce-am plâns-o-ntre plecări.

Să-ți simt arzând sărutul, cu gust de toamnă-amară
Și tandrul tău respir ce mi-a rămas pe buze
Să-mi facă resemnarea, de s-ar putea, ușoară
Oftărilor cu iz de firave-anacruze.

M-aș întrema cu tine chiar fără vreun cuvânt
Iubirea-i rostul biblic, a toate câte-s sfinte,
Mi-e dor, câteodată, să semăn ploi și vânt,
Nu slovele mi-s fapte, ci stările-s sorginte.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Greu e, Doamne, să rostești

autoportret)

nasc speranțe-n slove
spulber orice nor
cresc mlădițe'n pleoape
dorm în ploi de dor

rătăcesc tristețea
într-o toamnă-amară
caut frumusețea
ce'n absențe-omoară

despletesc amurguri
frunzei de castani
prind în iriși muguri
înfloriți prin ani

simt zvâcniri sculptate'n
palme sărutate
când mi-e trupul val

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am pledat vinovată

Am evadat din ultima noastră seară
obosisem să iubesc fragmentând bucăți de fericire.

Am fugit desculță să te caut dincolo de toate gratiile tăcerilor
pe tine întregul meu cel cu mâinile nezdrelite
prin alte cotloane tainice.

Pe urmele mele ai asmuțit tot aburul pământului
și câteva furtuni erau cât pe ce să mă prindă
de gleznele neputințelor.

Am căzut în genunchi, în genunchii tăi am căzut,
atunci m-ai privat de mersul pe jos
și-am învățat zborul rotit al vieților rămase mie.

Din viața răbdată mai am un "trebuie" în răsăritul buzelor
și-un "amin", încleștat din apusul pleoapelor
până în necuprinsul brațelor mele.

Fac zilnic apel către jurații sufletului

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce simplu

Trăiesc abstract, în cercuri limitate
iubind frumos, frumosul mi-e cetate
mă doare-n pleoape sârg de filistini
ce nu-i lirism, ci karmă... de calini

Ce simplu l-am cinstit pe Eminescu
sau pe Nichita, Blaga, Minulescu
încât mă-ntreb: unde-s poeții mei
îndrăgostiți de oameni și de tei?

Cât e de-ajuns cafeaua și-un creion
să-ți lași pe-o coală sufletul, de Om
cernând prin mâini private de orgolii
fâșii de suflet, peste vremi, lințolii

Ajută-mi, Doamne, să-ți citesc Poeții
cu ochii inimii, de dragul frumuseții
să văd prin artă, nudu-n, slovă lină
cu simplitate, cu decență și lumină

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Candori cărunte

Cine-ar fi zis că-i un simbol
sărutul tău strivit pe sânu-mi gol?
Că fac din șoapte calde, dicționar,
iubitul meu, cu tâmple de cleștar?

Cine-ar fi zis că, timpul, poate țese
mătăsuri grele, din crâmpeie-alese?
Când ploaia sfântă'n ultimul hotar,
cădea discret, pe-amarul din amar?

Cine-ar fi zis, concav și-atemporal,
când trupurile ni-s amonte și aval,
că-ntr-o beție, de mișcări duioase,
vom fi doar sânge, clocot, coapse?

Cine-ar fi zis că-mi caut mântuire,
spovadă nudă'n, vatra-ți, de iubire?
Când sub puterea lunii'n, dor tăcut,
eram mătănii, rupte-n așternut?

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Imn de catifea

Ne-ascunde înnoptarea sub mantia-i de vise
Ai catifea în palme și-amurguri în priviri
Aș vrea să-ți mai șoptesc din legile nescrise
Dar mi-au crescut în suflet noi muguri de uimiri

C-o perlă între gene seninu-mi strălucește
Țin între pleoape-ascuns cărunt de lună nouă
Se zbate răsuflarea și-n pieptu-mi cuibărește
Noi tresăriri muiate-n ambrozie și rouă

Mă-mpiedic în suspine dar mi le-astupi cu gura
Și beau mă-mbăt cu tine ca ultima novice
Mi-ai instigat emotii mușcând din țesătura
Ce-nvăluia femeia ursită să-ți abdice

Ai mâini neliniștite și-n buze jar nestins
Din infinit coloană-mi cobori îmbrățișări
Mi-e spatele-o vioară cu-arcușul subatins
Ce-și cântă-nfiorarea muiată-n sărutări

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nihil sine Deo

Cu mâna să te-închini
Cu gura să dezbini
Să faci fapte cu toaca
Dar să nu vezi că-n troaca
În care-i vrei pe toți
Nu poți să bagi, să scoți,
După "bun" placul tău
Ce nu vrea Dumnezeu!

Acatiste de dai
Să crezi în duh și-n rai
Că geaba te închini
La oameni arlechini.
Unde nici slava nu-i
Credința, pusă-n cui,
Cuvânt ți-a ruginit
În gândul rău dospit.

Să te prefaci mieros
De-ai suflet oneros

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

și totuși cred că m-am născut cu mine

nici nu mai știu
de când mă știu
sau poate
m-am născut
cu mine,
era tot noapte
vara'ntr-un târziu,
când bolta-și poartă
stele la chipiu

nici nu mai știu
de port un nume
sau de sunt
zodie'n pronume,
mi-au pus în apa
de botez poeme,
să mă tot tulbur
prin trileme

nici nu mai știu:

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Iolanda Șerban despre mâini, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info