Ion Ţoanţă despre iubire

Viaţă de coşmar

Sunt o fiară tristă, prefăcută,
Sunt o pungă plină de amar,
Simt nevoia cupei de cucută,
Mama ei de viaţă de coşmar!

Am umblat prin paturi părăsite,
Am iubit, cu suflet, fiinţe de gheţar,
M-am legat la ochi cu fuste prea iubite,
Mama ei de viaţă de coşmar!

Cine crede, azi, în sentimente?
Preamărim hârtia de-un dolar,
Căci ne vindem ieftin şi cuminte,
Mama ei de viaţă de coşmar!

Dusă-i vremea, anii-s la trecut,
Mă căiesc, Părinte, lasă-mi doar
Crezul în iubire, efemer pierdut,
Mama ei de viaţă, de coşmar!

poezie de Ion Ţoanţă din Templul devenirii noastre (2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alfa 26

Nu mai scrie
despre iubire!
îngână
genialii critici,
cică e vetust,
dar buzele tale,
iubito,
au gustul prospeţimii
piersicii în pârg,
cum să nu nu descriu
starea mea
de magie cupidonică?

poezie de Ion Ţoanţă din Alfa Mirabilis (noiembrie 2016)
Adăugat de Lucia Mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Love hotel

Milioane
de câmpuri de maci,
coperta unui roman
de dragoste
consumat, nimfomatic,
într-o cameră de hotel,
a treia zi
din săptămână,
între orele două şi trei,
energii descătuşate,
pupila înlăcrimată
de secundele ce se scurg,
clepsidra blestemată,
cât a mai rămas
până la viitorul roman?
copertă cu maci,
aceeaşi cameră de hotel,
între orele două şi trei,
ziua a treia,
săptămână după săptămână...

poezie de Ion Ţoanţă din Templul devenirii noastre (2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge...

Ninge uşor, creşte omătul de te-mpiedici,
Ninge peste republici şi biserici,
E vremea, iubita mea, din zori la asfinţit,
Să desenăm poemul dragostei fără sfârşit.

Tot ce contemplă ochiul unui pământean
Va fi acoperit de haina albă ca de un ocean,
Noi nu vom privi, vom naviga-nainte,
Sub valul de sudoare al dragostei fierbinte.

Ne vor cânta poeţii, filozofii, barzii,
Vor diseca iubirea-n a fi şi a nu fi,
Să nu ne căutaţi, plătiţi degeaba guarzii,
Noi, din alcovul secular, nu vom putea ieşi!

poezie de Ion Ţoanţă din Templul devenirii noastre (2014)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pedepsi-m-aş, şi n-am cui!

Pedepsi-m-aş, şi n-am cui,
pedepsi-m-aş codrului,
unde e frunza mai deasă,
cu iubita cea aleasă,
făr-averi, şi făr' de casă,
şi să scriu, din iarbă, rugă,
că mi-e tare dor de fugă!
Pedepsi-m-aş, şi n-am cui,
pedepsi-m-aş, dorului,
numai el îmi dă povaţă
în amara mea de viaţă!
Pedepsi-m-aş, şi n-am cui,
pedepsi-m-aş verdelui,
şi culorilor albastre
cu tril de păsări măiastre!
Pedepsi-m-aş, şi n-am cui,
pedepsi-m-aş, Domnului,
rădăcină de altar,
să mai fiu, o zi, măcar,
trup curat, din viţă nouă,

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ţoanţă din Templul devenirii noastre (2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alfa iubirii

Te iubesc
înzecit,
înrourat,
amar,
albastru,
nedefinit,
ireal,
ilegal,
imoral,
incognoscibil,
şi pentru ce?
Ca să definim trupul
purtat prin purgatoriu
de un suflet care nu are
astâmpăr,
facă-se voia lui
şi-a Cerului,
finalmente!

poezie de Ion Ţoanţă din Lacrimi Christice (2017)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem în şoaptă

Departe sunt de tine,
de sufletu-ţi boem,
am să-ţi citesc la noapte
un altfel de poem,
un vers de suflet
cu rimă de rubine
şi-ai să mă chemi
în şoapte,
vino,
flămândă sunt de tine,
şi voi veni,
trup lângă trup,
vremelnic,
vom zămisli
în miez de noapte
poemul nostru
de iubire fără moarte.

poezie de Ion Ţoanţă din Templul devenirii noastre (2014)
Adăugat de Lucia Mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste la gura sobei

Ajun de Crăciun,
iarnă cu zăpezi ca-n poveşti
spuse la gura sobei,
doar imaginaţia e regină,
mă văd, iubita mea,
cu tine-n faţa unui şemineu
binecuvântat de secole,
spun rugăciune,
iertat să fiu, Doamne,
căldura-mi topeşte trupul,
de la stejarul de pe foc?
ori să fie
de la trupelnica făptură
ce-şi dezvăluie farmece
interzise de post?
Închid ochii şi mă pierd,
trup în trupul iubitei simt,
trup în trupul iubitei sunt,
Crăciun fericit să fie
şi pentru voi, fraţi ai mei!

poezie de Ion Ţoanţă din Lacrimi Christice (2017)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune (dulce, în post)

Sunt robul tău, Doamne,
o existenţă fragilă
în acest peisaj cu spini,
călăuzeşte-mă
spre ţinutul albastru,
îmbată-mă cu miresme,
doar arome de petale
rămase din trandafirii ucişi
de falnicii constructori
ai edificiului universal,
ca locuinţă a nimănui!

Te iubesc, Doamne,
în aşteptarea sosirii mele
către Divinitatea-ţi,
mă preumblu
prin pădurea păcatelor,
nu pot urma sfatul
fariseilor în sutană,
iubitori de arginţi

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ţoanţă din Lacrimi Christice (2017)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culori

Albastrul mă ucide,
şi verdele,
şi albul,
toate mor...
dar, ce sunt eu?
eu sunt culoare,
şi verde,
şi albastru,
e tot ce simt,
şi verde,
şi albastru,
e tot ce sunt...
Unde eşti, iubito?
mai toarnă ceva răcoare
în vinul acesta fără culoare!
Viaţa e un joc,
ne prefacem că trăim,
ne prefacem că iubim,
ne prefacem că murim,
doar naşterea are ceva

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ţoanţă din Templul devenirii noastre (2014)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi mai aduci aminte, Doamnă?

Motto: "Îţi mai aduci aminte, Doamnă?
Era târziu şi era toamnă..."

Eram iubiţi şi eram tineri,
păsări de pradă în cupidonice trăiri,
zgomot şi furie
în patul cu petale reci de trandafiri,
lacrimi şi melancolie
în pagini reci şi galbene de amintiri,
cuvinte seci şi tulburi
rostite mecanic,
ca gheaţa din priviri,
eu n-am cerut să vin
şi n-am cerut să plec,
m-ai ademenit sălbatic,
m-ai ispitit senin,
scăldat în roua dimineţii,
trupuri dezgolite,
baie de lacrimi,
imagini estompate,

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ţoanţă din "Templul Devenirii Noastre", (2014)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De prin primăveri adunate

Am plâns
la rădăcina pomilor
în floare
când ai plecat subit,
îngerii-mi şopteau
să nu te judec
iar după trezirea
de la ceasul pierzaniei
am încropit
din flori
de păpădie
nişte poeme
prin pajişti udate
de lacrima ploii,
dulce ca mierea
e sărutul iubitei
în absenţa-i!

poezie de Ion Ţoanţă din Rapsodie în mov (2016)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara în doi

Când te-am întâlnit,
iubito,
eram atât de bătrân,
timpul aşternuse
fără milă
pături albe
peste trupu-mi
ca zăpezile
din Kilimanjaro
dar acum,
tu cu arcuirea trupului
m-ai renăscut din flori
de cireş,
dulce mi-e primăvara
cu tine,
"ou sont les neiges d'antan"
mi se pare un refren
desuet.

poezie de Ion Ţoanţă din Rapsodie în mov
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bonjour, tandresse!
Oceane de lacrimi în privirea ta
penelopeică,
ploi lăcrimate peste streaşina nopţii
ce adastă pastelarea miriştii
cu flori dintr-o poveste de iubire,
plângi,
Penelopa din stihurile mele,
lacrimile tale vor hrăni macii
din macaturile câmpiilor uitate,
aşteaptă-mă,
voi veni pentru alcătuirea noastră
din visul cu petale "bleu nuit"
bonjour, tandresse!

Ion Ţoanţă în "Templul Devenirii Noastre", (2014)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi se pare că scriu trist, iubito?

"Nu mai scrie atât de trist!"
mi-ai spus,
şi te-am eliberat
de textilele mov
aruncându-mă în tăvăliri
de vis,
"acesta e trupul meu" şopteai,
"adoră-mă, divină-mă, scrie-mă!"
şi mă topeam lasciv
în trupu-ţi
iar din merindea energetică
rămasă,
ţi-am scris o poemă
pe sfârcul din stânga,
cel din dreapta rămâne
hrană
pentru buzele-mi secătuite,
ţi se pare că scriu trist,
iubito?

poezie de Ion Ţoanţă din Rapsodie în mov (2016)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Old time story

Povestea noastră este
născută din valurile mării
înspumate poseidonic,
punte între aşteptarea Penelopei
şi paşii lui Ulisse topiţi
în preumblări fără întoarcere,
iată cum turiştii sosiţi din viitor
ascultă şoaptele valurilor
în scoici aruncate de fluxuri,
sunt rugăciunile celei ce aşteaptă
depănând speranţe
din fire de nisip
care nasc hrisoave
pentru istoria iubirii noastre
lăsată moştenire
celor ce îndrăznesc să ardă
în vremuri de tristă adormire
glaciară.

poezie de Ion Ţoanţă din Rapsodie în mov
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bonjour, ma chère

Satul se trezeşte plictisit
la ora când cocoşii
sunt sătui de întrecerea
pe cântări absolute,
orologiul primăriei contabilizează
sosirea salariaţilor
la serviciu,
dozatoarele de cafea
ţipă răguşite
înghiţind fisă după fisă,
soarele întârzie să apară,
logic, fiind reţinut cu treburi
la conferinţa stelară,
norme birocratice desuete
fac greoaie predarea zilei
pe bază de proces verbal,
bonjour, ma chère!
spune poetul, iubitei
zămislită din poeme
ascunse prin ungherele nopţii,

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ţoanţă din Singurătatea culegătorului de scoici (2016)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Broken dream

Noaptea,
la ora trei
mă trezesc intempestiv
gâdilat
de "pasărea cu clonţ de rubin"
crezând,
naiv ce sunt,
c-o să zbor deasupra Styxului,
nuuuu! zice ‘naripata,
am venit să-ţi iau doar
ceea ce n-ai avut
vreodată,
femeia cu coapse miraculoase,
cea zâmbitoare
ca un clown prost plătit.
Adorm la loc
şi mă trezesc zăcând
în cearşafuri ude,
nuuuu!
nu sunt exploziile orgasmice

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ţoanţă din Singurătatea culegătorului de scoici (2016)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt dependent

Eu sunt dependent
de Dumneavoastră, Primăvară,
flori de margarete
în dalba cunună de april,
stăpâna vieţii mele,
floarea dulce parfumată,
în zori, sub păsărescul tril,
eu sunt dependent
de Dumneavoastră, Doamnă,
miere pe buze,
în aşteptarea sărutului promis,
sfârcuri rozalii,
senzaţie diafană
pe paturi moi de catifea,
eu sunt dependent
de Dumneavoastră, Seară,
poteci bătute-n liliac,
cu flori diamantine, oferite-n dar
iubitei fără de pereche,
timiditate lăsată-n schimb,

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ţoanţă din "Templul Devenirii Noastre", (2014)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!