Textele de mai jos conțin referiri la ochi, dar cu o relevanță mică.
Mă iartă, Maică Românie!
Mă iartă, Maică Românie,
Că nu-ți sunt fiul cel mai bun!
Mă iartă, strămoșească glie,
Că nu mai știu să-ți fiu gorun!
Mă iartă, Maică iubitoare,
Virtutea mea-i nemernicia!
N-am dat un picur de sudoare
Și nu mai știu ce-i vrednicia!
Mă iartă, Maica mea cea blândă,
Că te-am vândut pe trei arginți!
Nu ne dă Domnul nici osândă
Scârbit de capuri fără minți!
Mă iartă, Maica mea cea bună,
Mi-e cugetul murdar și greu!
Mă iartă, vatra mea străbună
Că sunt un jalnic fariseu!
[...] Citește tot
poezie de Ion Apostu (30 noiembrie 2014)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe unde ești?
Pe unde ești, iubito, pe care-a lumii parte,
Ne vede, oare, luna, odată pe-amândoi?
Privim aceleași stele, suspini și tu în noapte,
Țintind cu ochii triști spre visul de apoi?
Pe unde ești, iubito, pe ce tărâm de basm,
Pe unde-ți umblă pașii, ce flori ți se supun?
Mai știi să pui în vorbe acel entuziasm,
Acel fierbinte patos ce mă făcea nebun?
Pe unde ești, iubito, prin care emisferă,
Din ce-ți mai faci cununa? Din flori de portocal?
Ce-ți dăruiește timpul, iar clipa ce-ți oferă,
Ai mai umplut, ca mine, cu lacrimi un pocal?
Pe unde ești, iubito, te mai apasă dorul,
Sunt mările albastre sub arzătorul soare?
Trecutu-i muribund, pe moarte-i viitorul,
Privesc pe geam afară, începe o ninsoare...
poezie de Ion Apostu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea mea de-o vară
Zâmbeau cireșe coapte, de soare alintate,
Când chipul tău frumos văzut-am prima oară.
Ți-am admirat făptura... până târziu în noapte
Și până-n toamnă-ai fost iubirea mea de-o vară.
Se-ngălbenise câmpul... de aurul din grâu,
Gingașii trandafiri 'și-mbujorau bobocii,
Când ochii tăi mai limpezi ca apa unui râu
Vorbit-au mult mai tandru, cu mult deasupra vocii!
Nu am avut curaj, nu am putut să-ți spun
Că te-am iubit în taină în toată vara asta!
În vise te-am avut... prin clăile de fân...
Se stinge însă vara și toamna-i ca năpasta.
Cireșii își pierd frunza și-i grâul treierat,
Nu știu de-oi mai putea măcar să te visez.
În toată vara asta mi-a fost mintea-n păcat,
Trăind apuse vremuri... de tânăr amorez.
[...] Citește tot
poezie de Ion Apostu (26 august 2014)
Adăugat de Ioana acsuraM
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jertfi-vom vremea în duet
Duios, îmi picuri cald în suflet, ca un alint de armonie,
Letopisețe strâng în file, istorii vechi ce-au curs cu noi.
Ne-am dăruit izvoare scrise și ne-am scăldat, cu ironie,
Prin lacuri sfinte de agheazmă, fără de teama de apoi.
*
Duios, îmi picuri astă ploaie, din ceru-n taine primenit,
Hrisoave vechi ne-nnobilează cu titluri dalbe de iubire.
Din timpul veșnic muritor, primesc un sceptru cuvenit,
Ca-ntr-un regat al dragostei... unde reginei îi sunt mire.
*
Duios, îmi picuri vise-n vene... din sânge nobil și-azuriu,
Epistole păstrează-n rânduri păcate-ascunse de priviri.
Nectarul zeiței, din trupu-ți, sfințește trupu-mi prăfuriu,
Pe-altare galbene de toamnă... pocale-s pline cu iubiri.
*
Duios, îmi picuri rouă-n palme, din ochii tăi nemuritori,
Răvașe lungi se nasc sub pana... destinului numit... poet.
Poveștile-ncepute-n seară, încep romanță nouă-n zori,
Pe-altarul cald al dragostei, jertfi-vom vremea în duet.
poezie de Ion Apostu (27 septembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când tu ești binele din rău
Ce-mi trebuie un cer cu stele... când lângă mine-s ochii tăi,
Ce-mi trebuie o lună blândă, când lângă mine-i chipul tău,
Ce-mi trebuie bolta cu astre... când tu-mi dai inimii... bătăi,
Ce-mi trebuie răul din bine, când tu ești binele din rău?
*
Ce-mi trebuie o îndoială... când tu-mi ești vers neprefăcut,
Ce-mi trebuie o galaxie, când tu-mi ești steaua cea divină,
Ce-mi trebuie cale de lapte, când tu ești drumul cunoscut,
Ce-mi trebuie soare pe cer, când ochii tăi îmi sunt lumină?
*
Ce-mi trebuie un alt odor... când tu ești floarea parfumată,
Ce-mi trebuie ceva amar... când gustul tău îmi e ca mierea,
Ce-mi trebuie un vis de praf, când am un vis de nestemată,
Ce-mi trebuie spre vindecare, când tu mi-ai lecuit durerea?
*
Ce-mi trebuie vreo altă rugă, când peste tot e nimbul tău,
Ce-mi trebuie răul din bine, când tu ești binele din rău?
poezie de Ion Apostu (18 septembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-i că fuge doru-n lume
Frunză verde, care-ai fost, galbenă frunză pe ducă,
Bate vântul trist și rece... suflă-n vale, sulfă-n ciucă!
Sufletul stropșit de gânduri, ar fugi, acum, cu ploaia,
Ochii dor de truda nopții, toamna-mi vântură odaia.
Cerule-nvelit de nouri... un' ți-ai dus vremea senină,
De ce lași vântul să sufle... din văioagă-nspre colină?
Schingiuit... se vaită dorul... ca-n gheare de căpcăun,
Mi-e că scapă și-o să fugă, mi-e că nu pot să-l adun.
Brumărel, cu chip de brumă, frunză verde ce ai fost,
Curge ploaia din văzduhuri... ca o bleandă fără rost.
Vântul leagănă și-ndoaie toți copacii... ca-ntr-un joc,
Truda nopții arde ochii... îmi ard ochii de-al tău foc.
Cerule, ascuns de ochii-mi... galbenă frunză pe ducă,
Bate-un vânt rece și trist... toate-mi sunt ca o nălucă.
Pe la geamuri se sparg picuri, verde-i pădurea de pin,
Mi-i că fuge doru-n lume, mi-e că nu pot să-l mai țin.
poezie de Ion Apostu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sez
Șez pe-un taburet fragil... îmi agăț ochii de-o țintă,
Dar... mai mult mă uit cu gândul și îmi las capul în palme.
Parcă tot ce mișcă-n lume, s-a oprit... legat de-o bintă,
Liniști grele sparg timpane, nu-s urări și nici sudalme.
Vremea-i slută... taciturnă, țărna zace pistruiată,
Ici și colo... câte-un petec... de zăpadă adormită.
Orătănii zgribulite... nu mai fac ouă-n poiată,
Gardul încă hibernează, poarta stă, e-ncremenită.
Nu răzbate măcar... izul... de măligă învârtită,
Făcălețu-i lângă vatră, bleg, nepăsător și nud.
Grinda nu mai are șuncă și cămara-i împietrită,
Amorțeala-i peste toate, ăsta-i adevărul crud.
Mi-a înțepenit mijlocul, ochii dau să mi se-nchidă,
Doare pacea asta multă, nu-i nici urmă de gâlceavă.
Mi se-nfiripă un vis... despre-o coaptă palachidă,
Vântul bate și-mi trezește... o trăire prea hulpavă.
poezie de Ion Apostu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jertfi-vom vremea în duet
Duios, îmi picuri cald în suflet, ca un alint de armonie,
Letopisețe strâng în file, istorii vechi ce-au curs cu noi.
Ne-am dăruit izvoare scrise și ne-am scăldat, cu ironie,
Prin lacuri sfinte de agheazmă, fără de teama de apoi.
Duios, îmi picuri astă ploaie, din ceru-n taine primenit,
Hrisoave vechi ne-nnobilează cu titluri dalbe de iubire.
Din timpul veșnic muritor, primesc un sceptru cuvenit,
Ca-ntr-un regat al dragostei... unde reginei îi sunt mire.
Duios, îmi picuri vise-n vene... din sânge nobil și-azuriu,
Epistole păstrează-n rânduri păcate-ascunse de priviri.
Nectarul zeiței, din trupu-ți, sfințește trupu-mi prăfuriu,
Pe-altare galbene de toamnă... pocale-s pline cu iubiri.
Duios, îmi picuri rouă-n palme, din ochii tăi nemuritori,
Răvașe lungi se nasc sub pana... destinului numit... poet.
Poveștile-ncepute-n seară, încep romanță nouă-n zori,
Pe-altarul cald al dragostei, jertfi-vom vremea în duet
poezie de Ion Apostu (27 septembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ion Apostu despre ochi, adresa este: